De unde facem rost de cur papir !?

1

 

Dacă există pe lumea asta un blestem mai mare ca  „ Să te mănânce-n cur şi să ai mâinile prea scurte ! ” ,  atunci acela este  „ Să dea Dumneză să rămâi fără hârtie igienică ! ” …  Bineînţeles, cu agravări de genul  „ Când te chinuie cufureala, la ceas de seară, pe drumurile patriei ” , dar nu mă întrebaţi cum se pune asemenea blestem greu folosind o păpuşă voodoo !

Se dă următoarea situaţie :  o maşină cu doi indivizi călătorea în viteză de la Cluj la Maramu’ , în scopuri personale…  După ce au traversat autostrada Nokia  ( Aveţi dreptate, care autostradă !?  Care Nokia !? ) , cei doi au ajuns în Dej, unde au oprit să cumpere o sticlă de cola, de la un magazin de pe marginea drumului care, mai mult ca sigur, oprea frigiderele noaptea, ca să economisească curent…  Această procedură, menită să reducă dependenţa României de energia rusească, are efecte dezastroase pentru băuturile răcoritoare la nivel molecular, mai ales acum, când temperaturile ating 50 de grade la umbră noaptea…  Şi, după numai 20 de kilometri, şoferul se simţea ca şi cum ar avea un întreg depozit de gaze de şist în burtică, gaze care, curioase să vadă ce se mai întâmplă pe-afară, se pregăteau să erupă spectaculos ca-n Yosemite !

Cei care aţi mers către Baia Mare ştiţi că benzinăriile, facilităţile de toaletă modernă şi întreg secolul XXI lipsesc aproape cu desăvârşire de pe drum !  Cu excepţia tufişurilor şi tradiţionalilor boscheţi, alternativa preferată a fiecărui român verde*…  Şi, din lipsă de altenative, cei doi au tras maşina pe dreapta lângă un semafor  ( drumul e încă în lucru ) , au pus avariile şi au început să facă inventarul de hârtie pentru scopuri igienice…

Dezastru !

Un bon de benzină, îngust cât o scobitoare, şi chitanţa de la rovinietă…

Dezastru!

Ce dracu’ să facă !?  Că şoferul deja transpira !

Pentru că în asemenea momente luciditatea te cam lasă, şoferul nu a mai avut de ales şi a ţăşnit către pădure, alegând varianta frunzei strămoşeşti de stejar !  Şi a zăbovit o vreme, ascuns în frunziş, pentru treaba aia importantă care-l face până şi pe regele Mihai să se oprească din drum…

 

2

 

Apoi a revenit, uşurat, la maşină.
– N-o să crezi ce noroc am avut !  zice şoferul către copilot.
– Ce noroc ?
– Vezi că aici, pe drumul ăsta, se lucrează la greu…
– Aşa, şi ?
– Păi, şi drumarii, ca şi regele Mihai, tot trebuie să-şi facă şi ei nevoile pe undeva…
– Corect.
– N-o să-ţi vină să crezi…  Am nimerit chiar la scorbura unde-şi păstrează ei hârtia igienică !

 

Băi, frate !  Cât de norocos tre’ să fii ca să ai bafta asta !?!?!?

 
*  În caz că nu ştiaţi, deţinem recordul mondial pentru cei mai mulţi şoferi care preferă să facă şuşu în boscheţi, nu la benzinărie…  Acum, pe bune, există careva în ţara asta care să nu fi făcut măcar o dată un pişu galben în sălbăticie !?

 

3

Când faci sexuleţ ca să iasă băieţel

1

 

Ieri eram cu o prietenă şi cu kinder-ul ei din dotare, fugăream porumbei şi aşteptam să apară restul găştii…  Mă chinuiam să-i fac poză, în timp ce se împiedica de mine ca blegu’ , ca să aibă ai lui cu ce-l face de râs, atunci când vine cu viitoarea iubită acasă şi o pune cu curu’ pe cuptor, în semn de cununie :  „ Mamă, tată, eu şi prietena mea ne-am hotărât să ne luăm! ” …  A se traduce prin :  „ Mamă, tată, dintre toate fetele din lume, ea e singura care acceptă să facă sex cu mine, fără să fie foarte beată ” !

La un moment dat, plodu’ descoperă o bijuterie nepreţuită şi secretă :  un ambalaj ţipător de Snickers, lăsat din neglijenţă lângă coşul de gunoi…  Instantaneu se pune în patru labe, înşfacă hârtia şi începe să o inspecteze, că aşa se comportă el când îi e foame, parcă-i o rock diva.

Nu e voie !  Caca !  LAS-O JOS !!!

Ne uităm să vedem cine de pe stradă vrea să-l educe pe copchil şi descoperim o tanti severă, de vreo 65 – 70 de ani, cu palton pe ea, deşi afară erau 23 de grade, şi sacoşe şi freză din poze alb-negru…  Genul de femeie care stă la parter, vânează promoţii de tigăi la Lidl şi votează cu PSD-ul.  Copilul încremeneşte, se uită la noi, noi ne uităm curioşi să vedem cum se comportă el în faţa acestei provocări herculiene din faţa Hidrei din Lerna…  Dar micuţul renunţă şi vine fugind la noi !

Doamna îşi dă seama că nu fusese o idee foarte strălucită să se răstească la un biet copil, aşa că încearcă să dreagă busuiocul…  Îşi plimbă privirea de la ăsta micu’ la amica mea, apoi poposeşte la mine :

– E singurul copil ?  mă întreabă.
– Da, răspunde prietena mea.

Eu nu am mai apucat să spun că nu sunt tăticul…
– Mai trebe unu’, zice ea.
– E ! zic io…  Asta trebuie să hotărască şefa casei ! şi arăt către  amica mea…  Deja eram curios unde va duce discuţia asta, şi i-am făcut un semn prietenei să nu spună nimic, că nu eu aş fi tatăl…
– Nu-i aşa ! zice băbăciunea… Că trebuie încă unul…  Că unde mănâncă unul, mănâncă şi celălalt.

Vrea să ne mai zică ceva, dar o reţinea o jenă…  Aşa că se uită la noi, se uită în jur, apoi îmi face un semn tainic să mă apropii…

– Hai încoace.

Mă apropii, convins că voi auzi o grozăvie…  Dar nimic nu avea să mă pregătească pentru ceea ce avea să urmeze, însuşi secretul vieţii, al morţii şi al făcutului de copii, secret pe care nici NASA, nici ruşii nu-l ştiu, numai ea îl ştie, secret pe care avea să mi-l împărtăşească şi mie în acel moment de sinceritate absolută, secret pe care nici măcar maică-mea nu ar fi îndrăznit să mi-l zică de pudică ce este ea, nu ca acea curajoasă reprezentantă a seniorimii !

– Băieţii se fac în a patra zi după ciclu !  Aşa se fac băieţii…  Să ştii de la mine !  A patra zi de la ciclu !

Şi s-a dus legănându-se, şi eu nu am mai ştiut să-i mai zic nici măcar  „ La revedere ”  pe româneşte !

M-a pălit decenţa !

1

 

În vichend am zis să fiu decent şi să mă culc la o oră decentă…  Că mi-era somn, că am pus ceasul la 10, că trebuia să mă trezesc, că aveam treabă, şi-am ales cea mai decentă oră cu putinţă :  3 jumătate !  Mi se pare decent să te culci la 3 jumate…  Nici prea devreme, nici prea târziu !  Juma’ de oră să te foieşti, să găseşti poziţia, să te gândeşti ce-ai vrea să visezi şi-ţi mai rămân 6 ore întregi de somn…  Pentru că am mania de a calcula câte ore o să dorm !  Dacă sunt mai puţin de 4 ore, mă panichez şi nu mă mai culc deloc…  Dar aşa, 6, boier, frate !  Cu 2 ore mai puţin de cele 8 recomandate, cu mult mai puţin decât de obicei, dar merge…  6 ore de somn profund, 6 ore în care pot visa orice, 6 ore curate de somn curat…

Asta după ce, înainte, am dus muncă de lămurire cu Ingrid că nu, nu vreau nici măcar să mă uit la frumosul ei cadou…  Bănuiesc că e ceva frumos, pentru că are gusturi…  S-a resemnat cu greu, dar cred c-a înţeles ideea.

Deci 6 ore de somn, da ?  A trecut jumătatea de oră pe care mi-o dedicasem pregătirilor…  Stai pe stânga, stai pe dreapta, încearcă poziţia vampir, da’ dacă stai în cap, nu merge ?  Nu merge !

 

Mă uit la ceas :  4:37 …
În regulă, Ionuţ !  Când vreau să mă conving să fac ceva, îmi spun pe numele întreg…  Par mai autoritar !  Mă iau, mă urechesc, mă iau cu frumosul, good copbad cop, eu cu mine, 23 de minute până la 5 s-au scurs rapid…  Încă 5 ore de somn, dacă adorm instantaneu…  Adormi, fi-ţi-ar capu’ !  Picai de somn la 3 jumate şi acu’ nu vrei !?  Îţi spun o poveste, îţi spun două poveşti, numai adormi odată !

 

2

Încet-încet, pe la 6 cred c-am adormit…  Cred, pentru că mă mai trezeam aşa, din când în când…  Ştii somnul ăla cu întreruperi, când eşti semiconştient ?  Ei, d-ăla !
8:47 , mesaj !  Orange, că cică mi-am plătit factura…  E duminică dimineaţă… N-am plătit astă-noapte factura !  Am plătit-o vineri, şi ştiu c-am plătit-o, de ce mă anunţi duminică dimineaţa !?

Fie, încă o oră şi 13 minute…
Şi bulangii care-s matinali şi i-a pălit meloterapia !   Ascultă nu ştiu ce fel de muzică, că nu se aude muzica până la mine, se aude doar un soi de bâzâit…  Şi se simte…  În saltea…  Muzica lor face exact ca telefonul meu, când e pe vibraţii şi sună cineva…  Uită-te la telefon…  Nu sună…  Ascultă Silviu şi Gianny muzică !  Vibraţii, vibraţii…
Am răsuflat uşurat când s-a făcut 10, şi-a pornit alarma la telefon…
Niciun minut de pierdut !  Să ne trezim, Ioane !  Nu sta să numeri cât ai dormit astă-noapte…  N-are rost !  Trezeşte-te şi zâmbeşte unei noi zile…

 

Ţi se pare că e tot aia de ieri, da’ nu-i !  E azi şi foarte dimineaţă…

 

Şi da, cu regret te informez că mâine-i luni şi te duci la cooperativă !
Ce noapte minunată !

 

3

M-am îmbolnăvit cu ADD, dar mă tratez !

1

 

Cică dacă poţi să citeşti textele ălea, cu litere inversate, sau lipsă, sau înlocuite cu cifre, eşti deştept…  Foarte deştept !  Ei, se pare că eu sunt nemaipomenit de deştept…  Nu numai pot să le citesc dar, de la un timp încoace, scriu funky…  Mi se-ncurcă literele, mă-mpiedic în tastatură, am dislexie în scris !  Deci, clar sunt briliant !  Practic aş putea fi creatorul textelor care te fac foarte deştept !  Sunt tatăl lor !  Sunt Alfa şi Omega !  Uneori şi coenzima Q10, da’ asta doar prin vichend, când sunt foarte odihnit… 🙂

Am încercat să găsesc o explicaţie logică şi care să nu implice nicio boală incurabilă…  Posibil să am ADD, da’ nu prea cred…  În primul rând pentru că pot face mai multe chestii în acelaşi timp, la fel de bine, şi-n al doilea rând pentru că azi nu m-am împotmolit decât de vreo două ori !  Nu cred să aibă vreo legătură nici cu faptul că mi-am făcut teste din ălea on-line şi mi-a ieşit că-s extrem de violent !  Tastez frumos şi calm, n-ar avea de ce să se ferească tastele de mine…  Şi-am ajuns la concluzia că e tastatura de vină !  O fi având personalităţi multiple şi, din când în când, e personalitatea aia malefică care preia controlul !

Oricum…  Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat e că gajica proprie şi personală începe să uite…  Uita ea amănunte minore, cum ar fi la ce oră termin eu munca la cooperativă…  Dar acum se acutizează !  Plus că spune c-am spus chestii pe care nu le-am spus !  Dacă n-aş avea martori, m-aş îndoi eu de mine, că nu mă ştiu tocmai întreg !  Dar majoritatea a decis :  ea uită, nu eu !
Şi mi-e nu ştiu cum să-i sugerez lecitină…  Nu de alta, dar dacă uită şi cere stricnină şi dup-aia zice că eu i-am recomandat !? 🙂

Plus că mai e ceva…  Acu’ vreo 3 săptămâni m-a întrebat dacă m-am drogat…  Cred că nici măcar o bere nu aveam la bord, dar a ajuns ea aşa la concluzia că, posibil, poate, că eram prea happy…  De atunci, periodic, mă-ntreabă ce-am consumat, că parcă prea vorbesc ciudat…  Şi eu n-am consumat nimic…  Never ever !  Ciudat e că, dacă am luat câteva beri la bord, nu se prinde !  În zilele în care chiar sunt fresh, giugiuc, bombonel, se ia de mine !  Că am o voce ciudată la telefon !  Căăăă, lasă că ştie ea !

 

Bizar !

Oricum, în virtutea acestor elemente, nu-i de mirare că tastatura mea are tulburări de personalitate, eu vreau un concediu şi afară a venit vara…  Cum să fiu un stâlp al societăţii când mă gândesc la ce poate face societatea pentru mine, nu eu pentru ea !?

La-la-la !

1

 

Cică dacă eşti fan adevărat, e musai să ştii pe de rost toate albumele formaţiei cu pricina…  În ce an au fost lansate, ce melodii sunt pe fiecare în parte, toate versurile, ba chiar şi la ce casă de discuri au scos respectivul album !  Tre’ să fii aşa, ca o enciclopedie ambulantă despre respectivii, să le ştii şi datele de naştere, şi pasiunile, ba chiar şi felul preferat de mâncare…  Să ai tone de poze cu ei, să le urmăreşti constant activitatea, să nu mişte un fir de păr fără ştirea ta !

În ordinea asta de idei recunosc, cu lăbuţa la inimă, că nu sunt fan adevărat.

 

Adică da, îmi plac de mor anumite formaţii, anumite melodii, am pata pusă pe multe chestii, dar nu într-atât încât să ajung la rangul de enciclopedie…  Ba chiar mi se întâmplă să-mi placă melodii şi habar să n-am cine le cântă !  Pur şi simplu nu dau mare atenţie la detalii de genul ăsta.  Ce reţin, reţin, ce nu, nu…  Asta nu înseamnă că-mi place mai puţin, ci doar că altele sunt chestiile care-mi ocupă memoria internă.

Şi nu, nu despre fani va fi vorba azi…  Azi e iar zi de nervi !  Moderaţi, ce-i drept, şi amuzaţi în acelaşi timp !

Există melodii între melodii…  Melodii care plac tuturor, melodii gustate doar de unii, mă rog, de gustibus…  Şi aici intervin două chestii :

1.  Cel mai energant, agasant, stresant, de nervi dătător lucru cu putinţă e să te trezeşti dimineaţa cu o melodie în cap…  Da’ nu cu orice fel de melodie, ci cu una cu care n-ai nici în clin, nici în mânecă !  Genul de melodie pe care n-ai asculta-o nici în ruptul capului, nici mort, nici dacă te ia cineva la căsăpit mărunt şi-apoi se decide să mai arunce şi cu sare pe rănile proaspăt făcute !  Mai degrabă ţi-ai mânca mâna, cu tot cu cot, decât să asculţi melodia cu pricina !  Ţi-ai rupe mâna şi te-ai bate cu ea, decât s-o asculţi !
Eventual una pe care n-ai auzit-o decât de vreo două ori, când ai avut ghinionul şi nenorocul şi bad karma de a te urca într-un taxi mai ciudăţel…  Da, singura explicaţie plauzibilă e c-ai pescuit-o de printr-un taxi, de la un şofer cu gusturi dubioase şi îndoielnice !  Dar a rămas pe sistem, şi-acum cântă, cântă, cântă…
Şi mai scapă, Miştocare, dacă poţi, de refrenul agasant care ţi se învârte prin ţeastă !  Pune orice, dă drumu’ la Jet Audio, toarnă şi nişte youtube pe deasupra…  Schimbă melodie după melodie, poate-poate înlături mania…  Da’ de unde !  Că mania nu e manie dacă nu se ţine scai de tine !  Cum opreşti Jet-ul, cum revine refrenul !  Gândeşte-te la o gajică goală, care se unduieşte lasciv la bară, şi tot nu ţine, că deja dansează toţi pe refrenul agasant, şi se-nvârt în cerc, şi-şi dau mânuţele fericiţi pe nefericirea neuronilor din dotare !  Şi da, toată chestia nu se potoleşte până seara târziu, când reuşeşti să adormi, şi ai siguranţa că a doua zi va fi un cu totul alt cântec ăla de ţi se va învârti prin cap…  Da’ o zi întreagă e compromisă…  Total !

 

Cântecele din copilărie, cu rimă simplă…  Nu ţin !  Ia la rând poezii, numărătoare de-ascunselea, bagă casca mai adânc în ureche şi dă la maxim pe ceva ce-ţi place teribil…  Nu merge !  Melodia aia stupidă rulează în continuare, şi singura idee acceptabilă e să torni apă pe-o ureche, de-ar ieşi pe cealaltă, numai să plece cu tot cu obsesia nedorită !

 

Ultima care mi-a fost transmisă, era ceva cu nişte ochi roşii…  Cumplit !  Şi de fiecare dată când mă prindea, franjuri îmi făcea simţul muzical…  Noroc c-am scăpat de ea…  Cred !  Sper !  Ochi roşii !?

 

AAAAAAAAAA !!!!!!!

2.  Dacă-mi place un cântec, teoretic, îi ştiu versurile…  Nu de alta, dar îl am pe repeat mult timp, şi-mi intră frumuşel pe ambele urechi, şi se fixează acolo, şi da, îl ştiu pe de rost…  Când am chef de el şi n-am cum asculta muzică, îi dau play şi-mi cântă doar mie, pentru că mă face să mă simt bine.

Ei, da’ vezi tu, că nu toată lumea face aşa…  Unii ţin minte doar o anumită bucată, un anumit vers…  Şi dacă se întâmplă să fii oriunde, la concert, la o petrecere sau, pur şi simplu, într-un bar şi e melodia cu pricina, toate persoanele, care nu ştiu toate versurile, se vor trezi în cor să cânte o anumită chestie…  Una singură, aia de i-a marcat mai abitir !

 

În ordinea asta de idei ar fi cam aşa :
Zombie – … since nineteen-sixteen…
Hearts of steel – … fight / say what you feel / … heart of steel…
We Will Rock You – aici e simplu, doar refrenul…
Du Hast – ghici ce, tot refrenul…
Another Brick in the Wall – Hey !  Teachers !  Leave them kids alone !

Şi da, lista poate continua nestingherită, pentru că melodii sunt multe, şi e cam greu aşa să ştii toate versurile, da’ să te dai rotund că ştii melodia, pentru că ţi-au rămas agăţate câteva cuvinte de-o mitocondrie…  Cum adică să nu ştii Zombie !?  Păi, toată lumea îl ştie !  E ăla cu aia care cântă acolo frumos, şi se unduieşte, şi dă din mâini, şi mai sunt şi nişte bombe, nu ştiu exact despre ce plânge ea acolo, da’ ăla, frate, ăla e versul ăl mai tare…  Când spune ea acolo  „ Since nineteen-sixteen… ” , acolo mă atinge aşa, direct la corazon, şi-mi dă un fior şi-un tremur, şi simt impulsul să ţip din interiorul rărunchilor o dată cu ea !  Să ştie lumea că ştiu melodia, şi să aprecieze că-mi place aia bună, nu vrăjeli din ăstea scoase acum, pe bandă rulantă, muzică comercială adică…  Da, aia melodie, frate !

Evident că mi se ridică sprânceana…  Repet, nu-s eu ăl mare fan…  Dacă mă iei la bani mărunţi, s-ar putea să fii uimit de cât de puţine ştiu în materie de muzică !  Da’ pe bune că ştiu mai mult de-un vers care să dea impresia că ştiu tot !  Şi dacă nu ştiu, apăi tac, cu toate că se-nvârte-n mine rotiţa aia care spune  „ O ştiu, o ştiu, da’ n-o ştiu pe toată ” …  Nu de alta, da’ parcă n-are niciun farmec dacă o bucăţeleşti, şi-o schimonoseşti, doar de dragul de a te da rotund !

P#@a mea şi femeile care fumează

1

 

Sufletul maichii Dobriţi e evitatul unei înjurături, pension style…  Pentru că o persoană crescută la pension nu înjură…  Foloseşte expresii bizare ca să-şi verse nervii, fără să ştie tot mojicul că, până la urmă, tot de cacao l-a făcut !  La fel şi „ sictir ” ! Hai, sictir, cu referire la chibrituri care nu se aprindeau, uşi care nu vroiau să se-nchidă, şi-alte treburi, socoteli, acareturi, daraveli…

Prea puţin am auzit înjurat sănătos în copilărie !  Anafură, cădelniţă şi biserică…  Uneori şi agheasmă…  Înjurături bisericoase…  Dacă era mai gravă treaba, se apela şi la colivă, dascăl, paştele mă-tii !  Mă-ntreb cum am ieşit aşa de departe de cele sfinte, ţinând cont de mediul pios în care am crescut !

Se mai băgau picioarele, de cele mai multe ori cu precizarea că-n pantofi !  „ Ce puşca mea ! ” , deşi nimeni din familie nu deţinea nicio armă şi-un  „ Du-te-nvârtindu-te ! ” , în urma căruia nimeni nu devenea titirez !
„ Tu-ţi morţii mă-tii ”  cică e urât şi dizgraţios…  Îmi pare puţin necrofil, dar nimeni nu-mi împărtăşeşte opinia.

Numai cât spui  „ înjurat ”  parcă e deja urât…  Te-njur !  Te-njur de familie e cel mai grav…  Te-njur !  Înjură-mă, că nu prea-mi pasă…  Toată lumea ignoră efectul terapeutic al înjuratului.  Nu birjăreşte, nu pe stradă, nu din 5 în 5 minute…

 

Când îţi dai cu ciocanul peste degete, nu-ţi duci batistuţa parfumată la gură şi nici nu spui  „ Au !  Ciocan rău ce eşti, mi-ai strivit unghiuţa ! ”  Nu, frate !  Ciocanul ăla tre` să afle că e un nenorocit alcoolic, pedofil şi curvar pentru că ţi-a storcit bunătate de deget şi pentru că doare ca dracu’ !  Tre` să sufere măcar cât tine…  Tre` să-l faci cu ou şi cu oţet…  Să-l blagosloveşti cu cele mai nasoale chestii care-ţi trec prin cap…  Şi-l înjuri suculent, până-ţi trece amocul şi dup-aia să te prinzi că ai geamurile deschise, stai la etajul doi şi de pe stradă s-a auzit perfect totul…  Ghinion !

Nu-mi plac femeile care pot fi confundate cu birjarii…  Una e o înjurătură spusă de un bărbat, dar e cu totul dizgraţios să auzi o femeie băgând, scoţând…

 

 

Mergeam cuminte pe stradă…  Regulamentar, c-o mână ţigară şi cu cealaltă lipită riguros de telefon, fără să deranjez pe nimeni, ocolind persoanele care se-ncăpăţânează să meargă exact pe mijlocul drumului, ignorând replicile pline de miez ale băgătorilor în seamă de serviciu…  Mă rog, mergeam…  Cu lăbuţa pe inimă mărturisesc că mă uit la oameni pe stradă, nu merg cu capul adânc băgat în pământ, pentru simplul motiv că există mereu câte ceva de văzut…  Bun sau rău, nu contează.  De văzut să fie, că paşii nu se consumă !  Ei, şi cum puneam eu câte un picior în faţa celuilalt, am realizat o chestie…  Bine, recunosc, o ştiam de mai demult, dar acu’ s-a sedimentat…  Există două chestii majore care nu-mi plac la femei…

 

Cu toată stima, respectul pentru femei, nu-mi plac cele care înjură birjăreşte şi cele care fumează pe stradă.

Pentru că e nevoie de explicaţii, o s-o luăm sistematic…  Cu liniuţă, de la capăt, pentru a nu se înţelege că fac afirmaţii gratuite.

1.  Înjuratul birjăreşte pe o femeie.

 

2

 

Da, la nervi e normal să îţi mai scape o vorbă de dulce dar, în principiu, nu în public…  Între ăia patru pereţi de acasă poţi face ghiveci de  „ dulciuri ” , da-n public ar cam trebui să-ţi păstrezi domnia !

Să ne înţelegem :  vezi o femeie…  Super feminină…  Super-ultra diafană, emanând  feminitate prin toţi porii, în DEX, în dreptul cuvântului cu pricina, e pusă poza ei !  Păi nu se duce dracului toată impresia, în momentul în care deschide gura şi varsă tot repertoriul caracteristic birjarilor din Bucureştiul vechi !?
Nu spun că înjuratul ar trebui să fie exclusiv masculin, departe de mine gândul…  Da’ parcă nici pe un bărbat nu dă foarte bine să toarne tot sacul, învăţat în ani de practică, darămite pe-o femeie !

Sincer am cunoscut doar două femei pe care cuvintele de dulce nu sunau nici vulgar, nici trivial…  Era la fel de normal ca şi cum aş fi spus eu că vreau să beau o bere…  Nu percepeai nimic urât în frazele ălea, aruncate la-ntâmplare…  Nu le strica imaginea, nu le afecta feminitatea, pur şi simplu aşa trebuia să fie.  Da’ să mă scuzaţi, ele sunt excepţiile care întăresc regula…  Şi, dacă ar fi toate excepţii, atunci regula s-ar inversa !

Nu, nu-mi plac femeile care-şi bagă şi-şi scot…  Cu oricâtă estetică a urâtului aţi încerca să mă convingeţi !  Aia merge, într-adevăr, în momentul în care vrei să creezi…  În momentul în care te defineşte ca  „ artist ” , să-i spunem…  Dar nu zi de zi !  Nu când vorbeşti cu mine, în public, şi eu nu ştiu unde să-mi îngrop capul de ruşine, pentru că nu vreau să aud feminitatea din tine transformându-se în dicţionar argotico-de cartiero-vulgar !

Poate am eu un pitic pe creier…  Bine, ştiu, mai mulţi !  Da’ parcă mi se pare cam dus la extrem un limbaj garnisit cu floricele la fiecare două cuvinte…  O discuţie în care nu poţi separa ideea principală de organele reprezentative, şi, mă repet, acea discuţie dusă c-o femeie…  Şi da, evit pe cât pot specimene de genul ăsta…  Pentru că-n dormitor e una…  Să muţi dormitorul în mijlocul oraşului, e dizgraţios de-a dreptul !

2.  Femeile care fumează pe stradă.

 

3

 

Să ne înţelegem că afirmaţia asta vine din partea unui fumător de tradiţie…  Fumez, după cum am mai spus…  Destul de mult…  Nicio pauză, nicio discuţie fără ţigară…  Nu mai spunem de cea de după o partidă de ciocnit pelvisurile…  Da’ când văd femei cu ţigară-n mână pe stradă, mi se pune pata !

Explică-mi, te rog, de ce nu poţi aştepta până la o bancă într-un parc, până ajungi acasă sau unde e punctul final al plimbării tale pentru a aprinde o ţigară !?  Sau de ce e musai să aprinzi o ţigară cu 30 de secunde înainte de a intra într-o cafenea !?  Ca să ştie toată lumea că fumezi, şi n-ai nicio jenă în privinţa asta ?

 

Pentru că e semi macho, semi fenci-trendi, să stai cu ţigara fumegândă, în timp ce te chinui să-ţi scoţi haina şi s-o aşezi pe scaun ?  Pentru că, să fim serioşi, îţi tremurau atât de tare plămânii după o ţigară că încă 30 de secunde te-ar fi omorât !?  C’mon !

Gagicuţe rebele, cu jemenfoutismul de rigoare…  Da’ o ţigară pe stradă nu te face nici mai rebelă, nici mai grozavă, te bagă-n anonimat…  Te scoate din circuit prin simplul fapt că, din punctul meu de vedere, imaginea ta are de suferit !

Da, poate oi fi mai de modă veche, da’ pe bune că văd fumatul, oricât de banal le-ar părea unora, ca pe un gest intim…  Fumezi ca să te simţi bine…  Fumezi ca să te calmezi…  Fumezi pentru că îţi place…  Da’ e intim !  E ceva ce ţine de tine, de personalitatea ta, de partea ta interioară…  Nu te împarţi fiecărui străin de pe stradă…  Nu te dai cu ruj în public, nu te pensezi în public…  De ce-ai fuma pe stradă !?  Şi da, cred că ţigara aprinsă pe stradă, între degete de femeie, defeminizează !

Culmea o reprezintă o femeie care fumează pe stradă şi-njură în acelaşi timp, cu ţigara-n colţul gurii !  Deja a trecut de toate stadiile toleranţei mele, deja după ce o percep, n-o mai văd, nu mai există…  Kaput !  Pentru că da, îmi plac foarte mult femeile, dar o femeie fără feminitate, oricât de mascată ar fi ea, nu face nici cât o ceapă degerată !

 

Părerea mea…

Sexul prin telefon

1

 

Ugiu-giu, guci-guci-gu, giugu-lucu pisoiaş, motănel şi pisicuţă !  Ce să dea mama lui să pape ?  Ce vrea băiatu’ bun şi mânca-l-ar mama de băieţel, pupa-i-ar mama duda lui, dă la mama să pupe dulce !

Serios !?  Cu d-astea vii lângă mine-n public ?  Nu, nu-i vorba de plodul din dotare, e ditamai găliganul care ţi-e prieten sau deja soţ !  Şi tu-ţi porţi drăgălăşenia prin telefon, exact în urechea mea, eventual când încerc să mănânc gaura de la un covrig !

 

Da’ se poate aşa ceva !?  Da’ nu te gândeşti că numai tonul tău îmi întoarce stomacul pe dos !?  Şi mai bagi şi baby-talk-ul, şi diminutive, şi deja mă simt ca-ntr-un univers paralel, în care ăla din Saw are boală doar pe manifestările de genul ăsta, şi lumea e deodată salvată de tot ce e sugar-honey-bunny-cutie-pie !

La ce pot eu să mă gândesc când tu-l întrebi ce vrea să PAPE bun !?  Ia zi !  Clar te vizualizez deja în variante în care nu vreau să te văd, pe cale de a te dezbrăca şi a face naughty things, şi nu-i o imagine plăcută, mai ales că nu-mi place de tine neam şi, prima dată când te-am văzut, m-am întrebat dacă n-ai vreun sindrom ciudat, gen trisomia 21 !

 
Sincer, colegii de muncă n-ar trebui să pară că au viaţă sexuală…  Mai ales unii dintre ei !  Da, ştiu că au, dar e cel mai bine s-o păstreze departe de mine…  Nu de alta, dar intervin şi alte întrebări…  Dudă !?  Ce-i aia dudă şi de ce o denumeşte aşa ?  Coaptă, necoaptă, roşie, albă, vineţie ?  Ce-a păţit de-i vânătă şi, mai ales, de ce trebuie să ştiu eu că tu-i pupi duda lui vânătă !?

 

Brrrr !

Chestia asta e cam la fel de spooky ca gândul că eu sunt rezultatul direct al faptului că tata şi Doamna Mamă au făcut sex…  Au făcut sex !?  Brrr !  Părinţi jucându-se de-a bara-bara-biri-ri e mai mult decât mintea mea poate concepe !  Şi mintea mea poate concepe multe !  Partea aia e blocată…  Prefer să mă gândesc că au făcut-o de două ori, odată a apărut frate-miu, a doua oară am ieşit eu, şi dup-aia nu s-au mai văzut never în costum de Adam şi Eva !  E mai sigur pentru sănătatea mea mentală şi prefer să evit să mi-i imaginez…  Mama în costum de piele şi bici, tata lingându-i tocul…  Yaaaaack !!!

Vezi ce-ai făcut acum ?  Cum mai îmi scot eu imaginea asta din cap !?  Cum trec mai departe ?  Şi-i numai vina ta, c-ai început cu drăgălăşenii ciudate la muncă !

 

Ia-ţi telefonul şi vorbeşte-n baie, departe de mine !  Am o minte bolnavă şi mi-e frică s-o folosesc !  Te implor, pupă-i ce vrei tu acasă, sau trimite-i un mesaj, dacă nu vrei să vezi cum îmi iese creierul pe urechi şi cum sângerez prin ochi…  Te rog !

Mă, eu aş interzice telefonul mobil la muncă…  Pe bune !  De tot !  Cu din ăstea, n-ai voie cu el deschis în timpul programului !  Poate doar în pauză, da’ şi atunci încă mă mai gândesc…
Vrei să trişezi ? Biiinee !  Măsuri de urgenţă :  percheziţie totală, lăsat telefonul la intrarea în instituţie, dispozitive din ălea de detectează semnalul, urmărire prin satelit după semne de mobil în perimetrul cooperativei, X-Ray, câini antrenaţi să descopere telefoane, mă rog, tot tacâmul !

Pentru că da, melodia pe care-ţi sună telefonul e enervantă…  Atât de enervantă, că-mi vine să mă ridic paşnic şi să-l transform în proiectil, direct pe fereastră !  Dacă-l ai pe vibraţii, tot enervant e, pentru că faţa ta e enervantă, şi mă enervez nervos când te văd răspunzând la un telefon care n-a sunat !  Şi dacă-l ai pe silent, tot enervant, pentru că ai vocea enervantă când răspunzi enervant la telefon şi nu, nu vorbeşti 15 secunde…  Nici măcar 30… O dai în d-ălea, gen rapoarte minuţioase, şi, sincer, nu vroiam să ştiu nici ce-ai gătit, nici ce culoare aveau cearşafurile astă-noapte, nici cât de bine a fost !

Vorbeşte d-ăstea-n gând, nu când stai la juma de metru de mine !  Dacă ţineam musai să ştiu, te întrebam…  Să mă informezi indirect, mă calcă pe ficaţi !  Ţine-ţi intimităţile departe de mine…  Oricât de mult ai crede că nu se aude, când îmi vorbeşti în ureche, surd să fiu, cu căştile pe urechi, şi tot te-aud !  Şi dac-ai comunica telegrafic :  „ Pâine…  Ajung rapid…  A fost bine…  Morcovi…  Te pup ! ”  ar fi o chestie…  Da’ nu şi când dezvolţi foiletonul !  Nu când din jumate-n jumate de oră vorbeşti juma de oră !  Atunci te văd proiectil, însoţind telefonul pe fereastră !  Şi nu, nu stau prost cu nervii tot timpul !

 

2