Dacă există pe lumea asta un blestem mai mare ca „ Să te mănânce-n cur şi să ai mâinile prea scurte ! ” , atunci acela este „ Să dea Dumneză să rămâi fără hârtie igienică ! ” … Bineînţeles, cu agravări de genul „ Când te chinuie cufureala, la ceas de seară, pe drumurile patriei ” , dar nu mă întrebaţi cum se pune asemenea blestem greu folosind o păpuşă voodoo !
Se dă următoarea situaţie : o maşină cu doi indivizi călătorea în viteză de la Cluj la Maramu’ , în scopuri personale… După ce au traversat autostrada Nokia ( Aveţi dreptate, care autostradă !? Care Nokia !? ) , cei doi au ajuns în Dej, unde au oprit să cumpere o sticlă de cola, de la un magazin de pe marginea drumului care, mai mult ca sigur, oprea frigiderele noaptea, ca să economisească curent… Această procedură, menită să reducă dependenţa României de energia rusească, are efecte dezastroase pentru băuturile răcoritoare la nivel molecular, mai ales acum, când temperaturile ating 50 de grade la umbră noaptea… Şi, după numai 20 de kilometri, şoferul se simţea ca şi cum ar avea un întreg depozit de gaze de şist în burtică, gaze care, curioase să vadă ce se mai întâmplă pe-afară, se pregăteau să erupă spectaculos ca-n Yosemite !
Cei care aţi mers către Baia Mare ştiţi că benzinăriile, facilităţile de toaletă modernă şi întreg secolul XXI lipsesc aproape cu desăvârşire de pe drum ! Cu excepţia tufişurilor şi tradiţionalilor boscheţi, alternativa preferată a fiecărui român verde*… Şi, din lipsă de altenative, cei doi au tras maşina pe dreapta lângă un semafor ( drumul e încă în lucru ) , au pus avariile şi au început să facă inventarul de hârtie pentru scopuri igienice…
Dezastru !
Un bon de benzină, îngust cât o scobitoare, şi chitanţa de la rovinietă…
Dezastru!
Ce dracu’ să facă !? Că şoferul deja transpira !
Pentru că în asemenea momente luciditatea te cam lasă, şoferul nu a mai avut de ales şi a ţăşnit către pădure, alegând varianta frunzei strămoşeşti de stejar ! Şi a zăbovit o vreme, ascuns în frunziş, pentru treaba aia importantă care-l face până şi pe regele Mihai să se oprească din drum…
Apoi a revenit, uşurat, la maşină.
– N-o să crezi ce noroc am avut ! zice şoferul către copilot.
– Ce noroc ?
– Vezi că aici, pe drumul ăsta, se lucrează la greu…
– Aşa, şi ?
– Păi, şi drumarii, ca şi regele Mihai, tot trebuie să-şi facă şi ei nevoile pe undeva…
– Corect.
– N-o să-ţi vină să crezi… Am nimerit chiar la scorbura unde-şi păstrează ei hârtia igienică !
Băi, frate ! Cât de norocos tre’ să fii ca să ai bafta asta !?!?!?
* În caz că nu ştiaţi, deţinem recordul mondial pentru cei mai mulţi şoferi care preferă să facă şuşu în boscheţi, nu la benzinărie… Acum, pe bune, există careva în ţara asta care să nu fi făcut măcar o dată un pişu galben în sălbăticie !?
Ieri eram cu o prietenă şi cu kinder-ul ei din dotare, fugăream porumbei şi aşteptam să apară restul găştii… Mă chinuiam să-i fac poză, în timp ce se împiedica de mine ca blegu’ , ca să aibă ai lui cu ce-l face de râs, atunci când vine cu viitoarea iubită acasă şi o pune cu curu’ pe cuptor, în semn de cununie : „ Mamă, tată, eu şi prietena mea ne-am hotărât să ne luăm! ” … A se traduce prin : „ Mamă, tată, dintre toate fetele din lume, ea e singura care acceptă să facă sex cu mine, fără să fie foarte beată ” !
La un moment dat, plodu’ descoperă o bijuterie nepreţuită şi secretă : un ambalaj ţipător de Snickers, lăsat din neglijenţă lângă coşul de gunoi… Instantaneu se pune în patru labe, înşfacă hârtia şi începe să o inspecteze, că aşa se comportă el când îi e foame, parcă-i o rock diva.
– Nu e voie ! Caca ! LAS-O JOS !!!
Ne uităm să vedem cine de pe stradă vrea să-l educe pe copchil şi descoperim o tanti severă, de vreo 65 – 70 de ani, cu palton pe ea, deşi afară erau 23 de grade, şi sacoşe şi freză din poze alb-negru… Genul de femeie care stă la parter, vânează promoţii de tigăi la Lidl şi votează cu PSD-ul. Copilul încremeneşte, se uită la noi, noi ne uităm curioşi să vedem cum se comportă el în faţa acestei provocări herculiene din faţa Hidrei din Lerna… Dar micuţul renunţă şi vine fugind la noi !
Doamna îşi dă seama că nu fusese o idee foarte strălucită să se răstească la un biet copil, aşa că încearcă să dreagă busuiocul… Îşi plimbă privirea de la ăsta micu’ la amica mea, apoi poposeşte la mine :
– E singurul copil ? mă întreabă.
– Da, răspunde prietena mea.
Eu nu am mai apucat să spun că nu sunt tăticul…
– Mai trebe unu’, zice ea.
– E ! zic io… Asta trebuie să hotărască şefa casei ! şi arăt către amica mea… Deja eram curios unde va duce discuţia asta, şi i-am făcut un semn prietenei să nu spună nimic, că nu eu aş fi tatăl…
– Nu-i aşa ! zice băbăciunea… Că trebuie încă unul… Că unde mănâncă unul, mănâncă şi celălalt.
Vrea să ne mai zică ceva, dar o reţinea o jenă… Aşa că se uită la noi, se uită în jur, apoi îmi face un semn tainic să mă apropii…
– Hai încoace.
Mă apropii, convins că voi auzi o grozăvie… Dar nimic nu avea să mă pregătească pentru ceea ce avea să urmeze, însuşi secretul vieţii, al morţii şi al făcutului de copii, secret pe care nici NASA, nici ruşii nu-l ştiu, numai ea îl ştie, secret pe care avea să mi-l împărtăşească şi mie în acel moment de sinceritate absolută, secret pe care nici măcar maică-mea nu ar fi îndrăznit să mi-l zică de pudică ce este ea, nu ca acea curajoasă reprezentantă a seniorimii !
– Băieţii se fac în a patra zi după ciclu ! Aşa se fac băieţii… Să ştii de la mine ! A patra zi de la ciclu !
Şi s-a dus legănându-se, şi eu nu am mai ştiut să-i mai zic nici măcar „ La revedere ” pe româneşte !
În vichend am zis să fiu decent şi să mă culc la o oră decentă… Că mi-era somn, că am pus ceasul la 10, că trebuia să mă trezesc, că aveam treabă, şi-am ales cea mai decentă oră cu putinţă : 3 jumătate ! Mi se pare decent să te culci la 3 jumate… Nici prea devreme, nici prea târziu ! Juma’ de oră să te foieşti, să găseşti poziţia, să te gândeşti ce-ai vrea să visezi şi-ţi mai rămân 6 ore întregi de somn… Pentru că am mania de a calcula câte ore o să dorm ! Dacă sunt mai puţin de 4 ore, mă panichez şi nu mă mai culc deloc… Dar aşa, 6, boier, frate ! Cu 2 ore mai puţin de cele 8 recomandate, cu mult mai puţin decât de obicei, dar merge… 6 ore de somn profund, 6 ore în care pot visa orice, 6 ore curate de somn curat…
Asta după ce, înainte, am dus muncă de lămurire cu Ingrid că nu, nu vreau nici măcar să mă uit la frumosul ei cadou… Bănuiesc că e ceva frumos, pentru că are gusturi… S-a resemnat cu greu, dar cred c-a înţeles ideea.
Deci 6 ore de somn, da ? A trecut jumătatea de oră pe care mi-o dedicasem pregătirilor… Stai pe stânga, stai pe dreapta, încearcă poziţia vampir, da’ dacă stai în cap, nu merge ? Nu merge !
Mă uit la ceas : 4:37 …
În regulă, Ionuţ ! Când vreau să mă conving să fac ceva, îmi spun pe numele întreg… Par mai autoritar ! Mă iau, mă urechesc, mă iau cu frumosul, good cop – bad cop, eu cu mine, 23 de minute până la 5 s-au scurs rapid… Încă 5 ore de somn, dacă adorm instantaneu… Adormi, fi-ţi-ar capu’ ! Picai de somn la 3 jumate şi acu’ nu vrei !? Îţi spun o poveste, îţi spun două poveşti, numai adormi odată !
Încet-încet, pe la 6 cred c-am adormit… Cred, pentru că mă mai trezeam aşa, din când în când… Ştii somnul ăla cu întreruperi, când eşti semiconştient ? Ei, d-ăla !
8:47 , mesaj ! Orange, că cică mi-am plătit factura… E duminică dimineaţă… N-am plătit astă-noapte factura ! Am plătit-o vineri, şi ştiu c-am plătit-o, de ce mă anunţi duminică dimineaţa !?
Fie, încă o oră şi 13 minute…
Şi bulangii care-s matinali şi i-a pălit meloterapia ! Ascultă nu ştiu ce fel de muzică, că nu se aude muzica până la mine, se aude doar un soi de bâzâit… Şi se simte… În saltea… Muzica lor face exact ca telefonul meu, când e pe vibraţii şi sună cineva… Uită-te la telefon… Nu sună… Ascultă Silviu şi Gianny muzică ! Vibraţii, vibraţii…
Am răsuflat uşurat când s-a făcut 10, şi-a pornit alarma la telefon…
Niciun minut de pierdut ! Să ne trezim, Ioane ! Nu sta să numeri cât ai dormit astă-noapte… N-are rost ! Trezeşte-te şi zâmbeşte unei noi zile…
Ţi se pare că e tot aia de ieri, da’ nu-i ! E azi şi foarte dimineaţă…
Şi da, cu regret te informez că mâine-i luni şi te duci la cooperativă !
Ce noapte minunată !
Cică dacă poţi să citeşti textele ălea, cu litere inversate, sau lipsă, sau înlocuite cu cifre, eşti deştept… Foarte deştept ! Ei, se pare că eu sunt nemaipomenit de deştept… Nu numai pot să le citesc dar, de la un timp încoace, scriu funky… Mi se-ncurcă literele, mă-mpiedic în tastatură, am dislexie în scris ! Deci, clar sunt briliant ! Practic aş putea fi creatorul textelor care te fac foarte deştept ! Sunt tatăl lor ! Sunt Alfa şi Omega ! Uneori şi coenzima Q10, da’ asta doar prin vichend, când sunt foarte odihnit… 🙂
Am încercat să găsesc o explicaţie logică şi care să nu implice nicio boală incurabilă… Posibil să am ADD, da’ nu prea cred… În primul rând pentru că pot face mai multe chestii în acelaşi timp, la fel de bine, şi-n al doilea rând pentru că azi nu m-am împotmolit decât de vreo două ori ! Nu cred să aibă vreo legătură nici cu faptul că mi-am făcut teste din ălea on-line şi mi-a ieşit că-s extrem de violent ! Tastez frumos şi calm, n-ar avea de ce să se ferească tastele de mine… Şi-am ajuns la concluzia că e tastatura de vină ! O fi având personalităţi multiple şi, din când în când, e personalitatea aia malefică care preia controlul !
Oricum… Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat e că gajica proprie şi personală începe să uite… Uita ea amănunte minore, cum ar fi la ce oră termin eu munca la cooperativă… Dar acum se acutizează ! Plus că spune c-am spus chestii pe care nu le-am spus ! Dacă n-aş avea martori, m-aş îndoi eu de mine, că nu mă ştiu tocmai întreg ! Dar majoritatea a decis : ea uită, nu eu !
Şi mi-e nu ştiu cum să-i sugerez lecitină… Nu de alta, dar dacă uită şi cere stricnină şi dup-aia zice că eu i-am recomandat !? 🙂
Plus că mai e ceva… Acu’ vreo 3 săptămâni m-a întrebat dacă m-am drogat… Cred că nici măcar o bere nu aveam la bord, dar a ajuns ea aşa la concluzia că, posibil, poate, că eram prea happy… De atunci, periodic, mă-ntreabă ce-am consumat, că parcă prea vorbesc ciudat… Şi eu n-am consumat nimic… Never ever ! Ciudat e că, dacă am luat câteva beri la bord, nu se prinde ! În zilele în care chiar sunt fresh, giugiuc, bombonel, se ia de mine ! Că am o voce ciudată la telefon ! Căăăă, lasă că ştie ea !
Bizar !
Oricum, în virtutea acestor elemente, nu-i de mirare că tastatura mea are tulburări de personalitate, eu vreau un concediu şi afară a venit vara… Cum să fiu un stâlp al societăţii când mă gândesc la ce poate face societatea pentru mine, nu eu pentru ea !?
Cică dacă eşti fan adevărat, e musai să ştii pe de rost toate albumele formaţiei cu pricina… În ce an au fost lansate, ce melodii sunt pe fiecare în parte, toate versurile, ba chiar şi la ce casă de discuri au scos respectivul album ! Tre’ să fii aşa, ca o enciclopedie ambulantă despre respectivii, să le ştii şi datele de naştere, şi pasiunile, ba chiar şi felul preferat de mâncare… Să ai tone de poze cu ei, să le urmăreşti constant activitatea, să nu mişte un fir de păr fără ştirea ta !
În ordinea asta de idei recunosc, cu lăbuţa la inimă, că nu sunt fan adevărat.
Adică da, îmi plac de mor anumite formaţii, anumite melodii, am pata pusă pe multe chestii, dar nu într-atât încât să ajung la rangul de enciclopedie… Ba chiar mi se întâmplă să-mi placă melodii şi habar să n-am cine le cântă ! Pur şi simplu nu dau mare atenţie la detalii de genul ăsta. Ce reţin, reţin, ce nu, nu… Asta nu înseamnă că-mi place mai puţin, ci doar că altele sunt chestiile care-mi ocupă memoria internă.
Şi nu, nu despre fani va fi vorba azi… Azi e iar zi de nervi ! Moderaţi, ce-i drept, şi amuzaţi în acelaşi timp !
Există melodii între melodii… Melodii care plac tuturor, melodii gustate doar de unii, mă rog, de gustibus… Şi aici intervin două chestii :
1. Cel mai energant, agasant, stresant, de nervi dătător lucru cu putinţă e să te trezeşti dimineaţa cu o melodie în cap… Da’ nu cu orice fel de melodie, ci cu una cu care n-ai nici în clin, nici în mânecă ! Genul de melodie pe care n-ai asculta-o nici în ruptul capului, nici mort, nici dacă te ia cineva la căsăpit mărunt şi-apoi se decide să mai arunce şi cu sare pe rănile proaspăt făcute ! Mai degrabă ţi-ai mânca mâna, cu tot cu cot, decât să asculţi melodia cu pricina ! Ţi-ai rupe mâna şi te-ai bate cu ea, decât s-o asculţi !
Eventual una pe care n-ai auzit-o decât de vreo două ori, când ai avut ghinionul şi nenorocul şi bad karma de a te urca într-un taxi mai ciudăţel… Da, singura explicaţie plauzibilă e c-ai pescuit-o de printr-un taxi, de la un şofer cu gusturi dubioase şi îndoielnice ! Dar a rămas pe sistem, şi-acum cântă, cântă, cântă…
Şi mai scapă, Miştocare, dacă poţi, de refrenul agasant care ţi se învârte prin ţeastă ! Pune orice, dă drumu’ la Jet Audio, toarnă şi nişte youtube pe deasupra… Schimbă melodie după melodie, poate-poate înlături mania… Da’ de unde ! Că mania nu e manie dacă nu se ţine scai de tine ! Cum opreşti Jet-ul, cum revine refrenul ! Gândeşte-te la o gajică goală, care se unduieşte lasciv la bară, şi tot nu ţine, că deja dansează toţi pe refrenul agasant, şi se-nvârt în cerc, şi-şi dau mânuţele fericiţi pe nefericirea neuronilor din dotare ! Şi da, toată chestia nu se potoleşte până seara târziu, când reuşeşti să adormi, şi ai siguranţa că a doua zi va fi un cu totul alt cântec ăla de ţi se va învârti prin cap… Da’ o zi întreagă e compromisă… Total !
Cântecele din copilărie, cu rimă simplă… Nu ţin ! Ia la rând poezii, numărătoare de-ascunselea, bagă casca mai adânc în ureche şi dă la maxim pe ceva ce-ţi place teribil… Nu merge ! Melodia aia stupidă rulează în continuare, şi singura idee acceptabilă e să torni apă pe-o ureche, de-ar ieşi pe cealaltă, numai să plece cu tot cu obsesia nedorită !
Ultima care mi-a fost transmisă, era ceva cu nişte ochi roşii… Cumplit ! Şi de fiecare dată când mă prindea, franjuri îmi făcea simţul muzical… Noroc c-am scăpat de ea… Cred ! Sper ! Ochi roşii !?
AAAAAAAAAA !!!!!!!
2. Dacă-mi place un cântec, teoretic, îi ştiu versurile… Nu de alta, dar îl am pe repeat mult timp, şi-mi intră frumuşel pe ambele urechi, şi se fixează acolo, şi da, îl ştiu pe de rost… Când am chef de el şi n-am cum asculta muzică, îi dau play şi-mi cântă doar mie, pentru că mă face să mă simt bine.
Ei, da’ vezi tu, că nu toată lumea face aşa… Unii ţin minte doar o anumită bucată, un anumit vers… Şi dacă se întâmplă să fii oriunde, la concert, la o petrecere sau, pur şi simplu, într-un bar şi e melodia cu pricina, toate persoanele, care nu ştiu toate versurile, se vor trezi în cor să cânte o anumită chestie… Una singură, aia de i-a marcat mai abitir !
În ordinea asta de idei ar fi cam aşa :
Zombie – … since nineteen-sixteen…
Hearts of steel – … fight / say what you feel / … heart of steel…
We Will Rock You – aici e simplu, doar refrenul…
Du Hast – ghici ce, tot refrenul…
Another Brick in the Wall – Hey ! Teachers ! Leave them kids alone !
Şi da, lista poate continua nestingherită, pentru că melodii sunt multe, şi e cam greu aşa să ştii toate versurile, da’ să te dai rotund că ştii melodia, pentru că ţi-au rămas agăţate câteva cuvinte de-o mitocondrie… Cum adică să nu ştii Zombie !? Păi, toată lumea îl ştie ! E ăla cu aia care cântă acolo frumos, şi se unduieşte, şi dă din mâini, şi mai sunt şi nişte bombe, nu ştiu exact despre ce plânge ea acolo, da’ ăla, frate, ăla e versul ăl mai tare… Când spune ea acolo „ Since nineteen-sixteen… ” , acolo mă atinge aşa, direct la corazon, şi-mi dă un fior şi-un tremur, şi simt impulsul să ţip din interiorul rărunchilor o dată cu ea ! Să ştie lumea că ştiu melodia, şi să aprecieze că-mi place aia bună, nu vrăjeli din ăstea scoase acum, pe bandă rulantă, muzică comercială adică… Da, aia melodie, frate !
Evident că mi se ridică sprânceana… Repet, nu-s eu ăl mare fan… Dacă mă iei la bani mărunţi, s-ar putea să fii uimit de cât de puţine ştiu în materie de muzică ! Da’ pe bune că ştiu mai mult de-un vers care să dea impresia că ştiu tot ! Şi dacă nu ştiu, apăi tac, cu toate că se-nvârte-n mine rotiţa aia care spune „ O ştiu, o ştiu, da’ n-o ştiu pe toată ” … Nu de alta, da’ parcă n-are niciun farmec dacă o bucăţeleşti, şi-o schimonoseşti, doar de dragul de a te da rotund !
Sufletul maichii Dobriţi e evitatul unei înjurături, pension style… Pentru că o persoană crescută la pension nu înjură… Foloseşte expresii bizare ca să-şi verse nervii, fără să ştie tot mojicul că, până la urmă, tot de cacao l-a făcut ! La fel şi „ sictir ” ! Hai, sictir, cu referire la chibrituri care nu se aprindeau, uşi care nu vroiau să se-nchidă, şi-alte treburi, socoteli, acareturi, daraveli…
Prea puţin am auzit înjurat sănătos în copilărie ! Anafură, cădelniţă şi biserică… Uneori şi agheasmă… Înjurături bisericoase… Dacă era mai gravă treaba, se apela şi la colivă, dascăl, paştele mă-tii ! Mă-ntreb cum am ieşit aşa de departe de cele sfinte, ţinând cont de mediul pios în care am crescut !
Se mai băgau picioarele, de cele mai multe ori cu precizarea că-n pantofi ! „ Ce puşca mea ! ” , deşi nimeni din familie nu deţinea nicio armă şi-un „ Du-te-nvârtindu-te ! ” , în urma căruia nimeni nu devenea titirez !
„ Tu-ţi morţii mă-tii ” cică e urât şi dizgraţios… Îmi pare puţin necrofil, dar nimeni nu-mi împărtăşeşte opinia.
Numai cât spui „ înjurat ” parcă e deja urât… Te-njur ! Te-njur de familie e cel mai grav… Te-njur ! Înjură-mă, că nu prea-mi pasă… Toată lumea ignoră efectul terapeutic al înjuratului. Nu birjăreşte, nu pe stradă, nu din 5 în 5 minute…
Când îţi dai cu ciocanul peste degete, nu-ţi duci batistuţa parfumată la gură şi nici nu spui „ Au ! Ciocan rău ce eşti, mi-ai strivit unghiuţa ! ” Nu, frate ! Ciocanul ăla tre` să afle că e un nenorocit alcoolic, pedofil şi curvar pentru că ţi-a storcit bunătate de deget şi pentru că doare ca dracu’ ! Tre` să sufere măcar cât tine… Tre` să-l faci cu ou şi cu oţet… Să-l blagosloveşti cu cele mai nasoale chestii care-ţi trec prin cap… Şi-l înjuri suculent, până-ţi trece amocul şi dup-aia să te prinzi că ai geamurile deschise, stai la etajul doi şi de pe stradă s-a auzit perfect totul… Ghinion !
Nu-mi plac femeile care pot fi confundate cu birjarii… Una e o înjurătură spusă de un bărbat, dar e cu totul dizgraţios să auzi o femeie băgând, scoţând…
Mergeam cuminte pe stradă… Regulamentar, c-o mână ţigară şi cu cealaltă lipită riguros de telefon, fără să deranjez pe nimeni, ocolind persoanele care se-ncăpăţânează să meargă exact pe mijlocul drumului, ignorând replicile pline de miez ale băgătorilor în seamă de serviciu… Mă rog, mergeam… Cu lăbuţa pe inimă mărturisesc că mă uit la oameni pe stradă, nu merg cu capul adânc băgat în pământ, pentru simplul motiv că există mereu câte ceva de văzut… Bun sau rău, nu contează. De văzut să fie, că paşii nu se consumă ! Ei, şi cum puneam eu câte un picior în faţa celuilalt, am realizat o chestie… Bine, recunosc, o ştiam de mai demult, dar acu’ s-a sedimentat… Există două chestii majore care nu-mi plac la femei…
Cu toată stima, respectul pentru femei, nu-mi plac cele care înjură birjăreşte şi cele care fumează pe stradă.
Pentru că e nevoie de explicaţii, o s-o luăm sistematic… Cu liniuţă, de la capăt, pentru a nu se înţelege că fac afirmaţii gratuite.
1. Înjuratul birjăreşte pe o femeie.
Da, la nervi e normal să îţi mai scape o vorbă de dulce dar, în principiu, nu în public… Între ăia patru pereţi de acasă poţi face ghiveci de „ dulciuri ” , da-n public ar cam trebui să-ţi păstrezi domnia !
Să ne înţelegem : vezi o femeie… Super feminină… Super-ultra diafană, emanând feminitate prin toţi porii, în DEX, în dreptul cuvântului cu pricina, e pusă poza ei ! Păi nu se duce dracului toată impresia, în momentul în care deschide gura şi varsă tot repertoriul caracteristic birjarilor din Bucureştiul vechi !?
Nu spun că înjuratul ar trebui să fie exclusiv masculin, departe de mine gândul… Da’ parcă nici pe un bărbat nu dă foarte bine să toarne tot sacul, învăţat în ani de practică, darămite pe-o femeie !
Sincer am cunoscut doar două femei pe care cuvintele de dulce nu sunau nici vulgar, nici trivial… Era la fel de normal ca şi cum aş fi spus eu că vreau să beau o bere… Nu percepeai nimic urât în frazele ălea, aruncate la-ntâmplare… Nu le strica imaginea, nu le afecta feminitatea, pur şi simplu aşa trebuia să fie. Da’ să mă scuzaţi, ele sunt excepţiile care întăresc regula… Şi, dacă ar fi toate excepţii, atunci regula s-ar inversa !
Nu, nu-mi plac femeile care-şi bagă şi-şi scot… Cu oricâtă estetică a urâtului aţi încerca să mă convingeţi ! Aia merge, într-adevăr, în momentul în care vrei să creezi… În momentul în care te defineşte ca „ artist ” , să-i spunem… Dar nu zi de zi ! Nu când vorbeşti cu mine, în public, şi eu nu ştiu unde să-mi îngrop capul de ruşine, pentru că nu vreau să aud feminitatea din tine transformându-se în dicţionar argotico-de cartiero-vulgar !
Poate am eu un pitic pe creier… Bine, ştiu, mai mulţi ! Da’ parcă mi se pare cam dus la extrem un limbaj garnisit cu floricele la fiecare două cuvinte… O discuţie în care nu poţi separa ideea principală de organele reprezentative, şi, mă repet, acea discuţie dusă c-o femeie… Şi da, evit pe cât pot specimene de genul ăsta… Pentru că-n dormitor e una… Să muţi dormitorul în mijlocul oraşului, e dizgraţios de-a dreptul !
2. Femeile care fumează pe stradă.
Să ne înţelegem că afirmaţia asta vine din partea unui fumător de tradiţie… Fumez, după cum am mai spus… Destul de mult… Nicio pauză, nicio discuţie fără ţigară… Nu mai spunem de cea de după o partidă de ciocnit pelvisurile… Da’ când văd femei cu ţigară-n mână pe stradă, mi se pune pata !
Explică-mi, te rog, de ce nu poţi aştepta până la o bancă într-un parc, până ajungi acasă sau unde e punctul final al plimbării tale pentru a aprinde o ţigară !? Sau de ce e musai să aprinzi o ţigară cu 30 de secunde înainte de a intra într-o cafenea !? Ca să ştie toată lumea că fumezi, şi n-ai nicio jenă în privinţa asta ?
Pentru că e semi macho, semi fenci-trendi, să stai cu ţigara fumegândă, în timp ce te chinui să-ţi scoţi haina şi s-o aşezi pe scaun ? Pentru că, să fim serioşi, îţi tremurau atât de tare plămânii după o ţigară că încă 30 de secunde te-ar fi omorât !? C’mon !
Gagicuţe rebele, cu jemenfoutismul de rigoare… Da’ o ţigară pe stradă nu te face nici mai rebelă, nici mai grozavă, te bagă-n anonimat… Te scoate din circuit prin simplul fapt că, din punctul meu de vedere, imaginea ta are de suferit !
Da, poate oi fi mai de modă veche, da’ pe bune că văd fumatul, oricât de banal le-ar părea unora, ca pe un gest intim… Fumezi ca să te simţi bine… Fumezi ca să te calmezi… Fumezi pentru că îţi place… Da’ e intim ! E ceva ce ţine de tine, de personalitatea ta, de partea ta interioară… Nu te împarţi fiecărui străin de pe stradă… Nu te dai cu ruj în public, nu te pensezi în public… De ce-ai fuma pe stradă !? Şi da, cred că ţigara aprinsă pe stradă, între degete de femeie, defeminizează !
Culmea o reprezintă o femeie care fumează pe stradă şi-njură în acelaşi timp, cu ţigara-n colţul gurii ! Deja a trecut de toate stadiile toleranţei mele, deja după ce o percep, n-o mai văd, nu mai există… Kaput ! Pentru că da, îmi plac foarte mult femeile, dar o femeie fără feminitate, oricât de mascată ar fi ea, nu face nici cât o ceapă degerată !
Ugiu-giu, guci-guci-gu, giugu-lucu pisoiaş, motănel şi pisicuţă ! Ce să dea mama lui să pape ? Ce vrea băiatu’ bun şi mânca-l-ar mama de băieţel, pupa-i-ar mama duda lui, dă la mama să pupe dulce !
Serios !? Cu d-astea vii lângă mine-n public ? Nu, nu-i vorba de plodul din dotare, e ditamai găliganul care ţi-e prieten sau deja soţ ! Şi tu-ţi porţi drăgălăşenia prin telefon, exact în urechea mea, eventual când încerc să mănânc gaura de la un covrig !
Da’ se poate aşa ceva !? Da’ nu te gândeşti că numai tonul tău îmi întoarce stomacul pe dos !? Şi mai bagi şi baby-talk-ul, şi diminutive, şi deja mă simt ca-ntr-un univers paralel, în care ăla din Saw are boală doar pe manifestările de genul ăsta, şi lumea e deodată salvată de tot ce e sugar-honey-bunny-cutie-pie !
La ce pot eu să mă gândesc când tu-l întrebi ce vrea să PAPE bun !? Ia zi ! Clar te vizualizez deja în variante în care nu vreau să te văd, pe cale de a te dezbrăca şi a face naughty things, şi nu-i o imagine plăcută, mai ales că nu-mi place de tine neam şi, prima dată când te-am văzut, m-am întrebat dacă n-ai vreun sindrom ciudat, gen trisomia 21 !
Sincer, colegii de muncă n-ar trebui să pară că au viaţă sexuală… Mai ales unii dintre ei ! Da, ştiu că au, dar e cel mai bine s-o păstreze departe de mine… Nu de alta, dar intervin şi alte întrebări… Dudă !? Ce-i aia dudă şi de ce o denumeşte aşa ? Coaptă, necoaptă, roşie, albă, vineţie ? Ce-a păţit de-i vânătă şi, mai ales, de ce trebuie să ştiu eu că tu-i pupi duda lui vânătă !?
Brrrr !
Chestia asta e cam la fel de spooky ca gândul că eu sunt rezultatul direct al faptului că tata şi Doamna Mamă au făcut sex… Au făcut sex !? Brrr ! Părinţi jucându-se de-a bara-bara-biri-ri e mai mult decât mintea mea poate concepe ! Şi mintea mea poate concepe multe ! Partea aia e blocată… Prefer să mă gândesc că au făcut-o de două ori, odată a apărut frate-miu, a doua oară am ieşit eu, şi dup-aia nu s-au mai văzut never în costum de Adam şi Eva ! E mai sigur pentru sănătatea mea mentală şi prefer să evit să mi-i imaginez… Mama în costum de piele şi bici, tata lingându-i tocul… Yaaaaack !!!
Vezi ce-ai făcut acum ? Cum mai îmi scot eu imaginea asta din cap !? Cum trec mai departe ? Şi-i numai vina ta, c-ai început cu drăgălăşenii ciudate la muncă !
Ia-ţi telefonul şi vorbeşte-n baie, departe de mine ! Am o minte bolnavă şi mi-e frică s-o folosesc ! Te implor, pupă-i ce vrei tu acasă, sau trimite-i un mesaj, dacă nu vrei să vezi cum îmi iese creierul pe urechi şi cum sângerez prin ochi… Te rog !
Mă, eu aş interzice telefonul mobil la muncă… Pe bune ! De tot ! Cu din ăstea, n-ai voie cu el deschis în timpul programului ! Poate doar în pauză, da’ şi atunci încă mă mai gândesc…
Vrei să trişezi ? Biiinee ! Măsuri de urgenţă : percheziţie totală, lăsat telefonul la intrarea în instituţie, dispozitive din ălea de detectează semnalul, urmărire prin satelit după semne de mobil în perimetrul cooperativei, X-Ray, câini antrenaţi să descopere telefoane, mă rog, tot tacâmul !
Pentru că da, melodia pe care-ţi sună telefonul e enervantă… Atât de enervantă, că-mi vine să mă ridic paşnic şi să-l transform în proiectil, direct pe fereastră ! Dacă-l ai pe vibraţii, tot enervant e, pentru că faţa ta e enervantă, şi mă enervez nervos când te văd răspunzând la un telefon care n-a sunat ! Şi dacă-l ai pe silent, tot enervant, pentru că ai vocea enervantă când răspunzi enervant la telefon şi nu, nu vorbeşti 15 secunde… Nici măcar 30… O dai în d-ălea, gen rapoarte minuţioase, şi, sincer, nu vroiam să ştiu nici ce-ai gătit, nici ce culoare aveau cearşafurile astă-noapte, nici cât de bine a fost !
Vorbeşte d-ăstea-n gând, nu când stai la juma de metru de mine ! Dacă ţineam musai să ştiu, te întrebam… Să mă informezi indirect, mă calcă pe ficaţi ! Ţine-ţi intimităţile departe de mine… Oricât de mult ai crede că nu se aude, când îmi vorbeşti în ureche, surd să fiu, cu căştile pe urechi, şi tot te-aud ! Şi dac-ai comunica telegrafic : „ Pâine… Ajung rapid… A fost bine… Morcovi… Te pup ! ” ar fi o chestie… Da’ nu şi când dezvolţi foiletonul ! Nu când din jumate-n jumate de oră vorbeşti juma de oră ! Atunci te văd proiectil, însoţind telefonul pe fereastră ! Şi nu, nu stau prost cu nervii tot timpul !
Vreţi să ajungeţi jurnalişti tranşanţi de opinie ? Să vă vadă mamele voastre la televizor cum vă daţi cu părerea ?
E simplu ! Vă învăţ eu ce trebuie să faceţi.
Primul pas este expresia facială… Trebuie să fii scârbit. Şi atât ! Mai mult, nu trebuie să utilizezi nicio altă expresie facială, decât cea de scârbit… Orice s-ar întâmpla, poate să se anunţe descoperirea nemuririi, să se dea bani gratis pe stradă… Nu contează… Strângi din dinţi, de parcă tocmai ţi-a venit puţină vomă în gură şi te chinui să o înghiţi la loc ! Ţine minte : oricine şi orice îţi repugnă şi trebuie să arăţi acest lucru din toate poziţiile !
Pasul doi, ceva mai complicat, este atitudinea… Eşti nemulţumit… Nu vroiai să ajungi la emisiunea la care eşti… Aveai lucruri mult mai importante de făcut… Chiar şi scobitul în nas e mai important decât câcatul de emisiune la care te afli, chit că eşti moderatorul principal ! Nu ai timp de complezenţe şi amabilităţi, pentru că e o emisiune de câcat, net sub valoarea ta ! Nu are rost să te întinzi la vrăjeli cu personajele ăstea cretine pe care le-ai invitat numai ca să te dai dejtept prin comparaţie, pentru că oricum te doare-n pulă de părerea lor !
Te freci în sictir în lateralul frunţii cu ambele mâini şi te uiţi în jos… Nu la fraierii din studio şi, în niciun caz, la camera de filmat şi indirect la fraierii din spatele televizorului… Dă-i în pizda măsii de rataţi !
Vorbeşte doar în timp ce vorbesc alţii… Nu e necesar să vorbeşti mult, dar e absolut necesar să o faci în timp ce fraierii ăia din studio vorbesc între ei ! Îţi dai în prealabil microfonu’ mai tare decât al lor şi răcneşti finuţ şi tranşant peste ei, ca să se prindă ăia din public că ăştia mănâncă câcat şi tu nu accepţi aşa ceva !
Pasul trei : Despre ce să vorbeşti… Aici e simplu… Oricare ar fi problema, esenţial este să atragi atenţia că tu ştiai clar că o să se întâmple aşa ! De fapt, ai făcut o emisiune acu’ câţiva ani, în care ai spus clar că o să se întâmple aşa ! Subliniază răspicat şi în repetate rânduri că, daca te-ar fi ascultat pe tine de atunci, nu s-ar mai fi întâmplat tot ceea ce s-a întâmplat ! Evident nu te miră… Îs prea imbecili toţi să te fi ascultat acu’ câţiva ani şi acum normal că sunt în câcat şi o merită ! Oricum subiectul la tine e fumat de mult, chiar de dinainte de a fi apărut ! Vorbeşti de el aşa, pentru dezinformaţii ăştia, să nu moară proşti.
Pasul 4 : Dacă te-a pus cineva în încurcătură, găsind o gaura în logica ta, nu încerci să o dregi, să reformulezi, să încerci să explici ce ai vrut să zici, de fapt, pentru că nu are rost ! Poţi să cazi într-o lumină proastă… Întorci foaia frumos şi îl bombardezi pe fraier cu o serie de porcăieli, asezonate cu acuzaţii semi-plauzibile şi ceva fapte suspecte din trecutul lui, până se ridică şi pleacă ! Dacă nu îţi iese, nu îl laşi să răspundă… Te ridici tu şi pleci, futu-i gura măsii de ingrat, care nu ştie să înghită o părere pertinentă de formator de opinie, care eşti !
Iar m-au apucat pandaliile ! Revin la limbajul meu normal…
Atenţie !!! Conţinut şi limbaj foarte licenţios !
Pentru multe dintre voi, articolul ăsta nu-şi are rostul… Citiţi cu sufletul, măcar copiii voştri pot fi salvaţi !
Aţi auzit de Telegonie ? S-o luam încet : e vorba despre genetica cuantică… Asta demonstrează cum Primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor ei. Reţineţi detaliul, nu tatăl biologic, ci cel Genetic ! De aici reiese faptul că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl genetic de drept este primul partener din viaţa acesteia. Ba mai mult, fiecare futac trecut printre cracii tăi contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor tăi !
Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul zebră… Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi ! Această întâmplare este punctul de pornire al teoriei telegoniei…
Cromozomii au capacitatea de a memora informaţia, nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi… Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat.
Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor şi aceştia ies la iveală mai târziu… În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană… Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru, rezultat dintr-un cuplu de albi ! Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică, rămasă intactă, a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.
Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc explicaţia fenomenului telegoniei, prin allele, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom ( cei care-s medici ştiu despre ceea ce vorbesc ) … Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de allele dau genotipul individual…
Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante, care să se „ lipească ” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu… „ Al lele ” , cum se pronunţă, conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatină, seamănă al dracului de mult cu vorba românească străveche „ Al lelei ” , când este vorba despre un copil cu tată incert… În concluzie : telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic.
Mai pe româneşte, combinarea a mii de gene preluate din sperma nenumăratelor puli perindate prin vaginul tău, combinare care presupune preluarea a jde mii de boli cu transmisie genetică ( ereditară ) duc la declinul cognitiv al rasei umane ! Declinul nostru intelectual este strâns legat de mutaţiile genetice negative… Tradus, înseamnă că, cu cât sunteţi voi mai curve, cu atât urmaşii voştri sunt mai proşti ! Capisci ?
De asta vom dispărea ca naţie, vom fi asimilaţi… Oricum suntem din ce în ce mai puţini, mai handicapaţi şi mai bolnavi, cu un sistem imunitar de câcat… De asta sunteţi infertile, sterpe, în urma babiloniei genetice din pizdele voastre şi a avorturilor pe care le aveţi la activ ! Acum înţelegi, micuţă cititoare, de ce trebuie să ţii prăvălia închisă !? Ştiu, e greu, tentaţiile sunt mari… Peste tot în jurul nostru, pizdăraia ne sufocă… Ăsta e preţul plătit pentru libertatea de a fi boarfă !
Americanii au realizat monstruozitatea asta şi au început să înlocuiască, în şcoli, lecţiile de educaţie sexuală, cu cele despre castitate, despre autocontrol, despre cum să te păzeşti în faţa atâtor provocări…
Nu poţi să te regulezi ca bezmetica până la 30 de ani, apoi să te cuminţeşti şi să naşti un copil ! Iar tu, labagiule, să te miri de ce plodul tău a ieşit la fel de urât ca instalatorul vostru, şi la fel de prost ca poştaşul… Deşi, tu, tatăl biologic, eşti un mascul alfa ! Sau te miri de ce copiii tăi moştenesc tot felul de boli „ inexplicabile ” ! Păi, le au de la foştii iubiţi ai doamnei tale !
De asta ţiganii au mai mult creier decât noi… De asta au atâta vitalitate, sunt căliţi, au sistemul imunitar net superior… De asta dispreţuiesc marea majoritate a româncelor, numindu-le curve de doi bani ! Pentru că femeile lor sunt virgine când se mărită şi au ciugulit o singură măciucă… Pentru că nu sar, precum gimnastele, din pulă în pulă !
Nu contează ce spun toate feminizdele care-şi vomită frustrările şi ura împotriva bărbaţilor, învăţându-vă să fiţi depravate, chipurile să vă trăiţi viaţa !
I-am întors spatele lui Dumnezeu, l-am legat la ochi, să nu vadă mocirla şi putregaiul care ne-au cuprins !
Am păstrat toate tradiţiile cretine, fără valoare, atunci când ne căsătorim : dansul găinii, dansul prosoapelor, furatul miresei… În schimb am exclus ceea ce era mai valoros şi mai sănătos : să arăţi cearşaful care demonstrează că femeia ta a fost castă, pură ! Femeia ar trebui să fie onoarea unui bărbat ! Dar ea, cu pizda lăbărţată, cu burta la gură, intră în biserică, îmbrăcată în alb, culoarea purităţii şi, jurând strâmb unui dumnezeu tradiţional, se pregăteşte deja pentru următorul divorţ !
La ce intri în biserică îmbrăcată în alb, când, din toate orificiile tale se ridică un miros pestilenţial, când eşti un focar de infecţie, şi faci gargară cu un kil de clor, ca să nu mai miroşi a pulă !?
Virginitatea până la nuntă este unica modalitate de împlinire a căsniciei… Ştiinţa şi tehnica modernă vin să confirme ceea ce Dumnezeu ne învaţă de mii de ani… Dar cine să-l mai asculte !? Câţi dintre noi ne-am născut şi-am crescut în familii adevărate de creştini ? Asta ar fi fost şansa şi salvarea noastră ! Asta e salvarea pentru copii noştri, măcar !
Înţelegi acum, micuţă cititoare, că între coapsele tale fabuloase stă sănătatea fizică şi mintală a României ?
Înţelegi acum de ce tu eşti miezul din pizdă ?
Crezi că e virgină ? Iată că-mi răspunde ecoul : cică e pizda horror !
Vârsta la care pulele bat la uşa vaginului a scăzut la 11-13 ani… Ce maturitate emoţională are o pizdă la vârsta asta !? Când încă ar trebui să se mai joace cu păpuşile, când încă ar trebui să aştepte să se coacă, aidoma unui fruct zemos, parfumat, delicios… Când ar trebui să înveţe, să fie educată, rafinată, stilată…
Iată ce răspuns îi oferă o jagardea de 14 ani unei gagici, care la 27 de ani doreşte să se dăruiască doar soţului ei : „ La 27 de ani eşti virgină !? 😮 ! Lol ! 🙂 … Păi eu am 14 ani şi nu mai sunt virgină 🙂 ! ” …
Am încheiat citatul unei curve analfabete de doar 14 ani… Ce nevastă, ce mamă, ce educaţie va oferi această panaramă copiilor ei !?
Şi cancerul ăsta sexual ne devorează copiii… Nu dragostea e cea care deschide cracii virginelor… Curiozitatea le îndeamnă să se alăture turmei. Anturajul, prietenele care le povestesc ce bine şi ce bună e… Ştoarfa aia dezinhibată care-ţi arată filmuleţele porno, în care se luptă cu măciucile, mirându-se că tu mai ai, încă, resturi de himen ! Ea, deja, şi l-a pus demult la insectar !
Jegurile ăstea devin mame care-şi corup proprii băieţi, le mutilează sufletele ! Demente care, la 33 de ani, angajează stripteuze drept cadou pentru fiii lor de 16 ani, de ziua lor… Iar la petrecere erau chiar şi băieţi de 12-13 ani !
Pizde care aduc moartea pentru băieţii noştri, cu suflete crude, credule şi iubitoare… În vanitatea lor fără seamă, îi aţâţă să se lupte până crapă, oferindu-şi pizda drept trofeu ! Vezi adolescenţi cretini cum îşi taie gâtul, îşi înfig cuţite în inimă, prin cluburi sau discoteci, aducând ofranda în sânge gunoaielor găurite !
În loc să fie o încununare a iubirii pentru soţul lor, futaiul a ajuns să fie practicat din curiozitate… Au ajuns să domine instinctele. Ce diferenţe mai sunt între tinerele adolescente şi căţelele în călduri, futute de toată haita !?
Câţi dintre bărbaţi, în sufletul lor, nu se întreabă cu inima strânsă, cu un mare gol în suflet, câte puli i-au rupt pizda nevestei, până la el ? Mari, mici, le-au umplut toate găurile… Parcă tu ştii că au fost „ DOAR ” două, sau 20 ? Şi cu fiecare partener sexual, îi mai moare o parte din suflet, animalizându-le !
Începe goana după centimetri, goana după sex, după orgasm, după cel care te freacă cel mai bine… Îţi umpli pizda şi-ţi goleşti sufletul !
Statistic vorbind, nu femeile care s-au măritat virgine divorţează ( sau o fac foarte rar ) , ci panaramele care-s sparte de mici !
Feminizdele urlă cum că pe bărbaţi, vezi dragă doamne, nu-i mai interesează dacă nevestele lor au fost virgine… Nu, desigur, chiar îşi doresc femei experimentate, luate direct de la bordel sau de pe centură, daca se poate !
Iar bărbaţii îmi spun : „ Ah, Miştocare, dacă aş întâlni o aşa femeie, virgină, să fie numai a mea, aş diviniza-o, aş pupa-o în cur de 10 ori pe zi ! ” …
Cele care încă mai sunt virgine, au ajuns să-şi scoată himenul la licitaţie : „ Cine doreşte să fie pionierul găoazei mele ? O fac să-mi plătesc studiile şi să-mi ajut mama bolnavă, cei 14 fraţi rupţi în cur de foame şi pe tatăl paralitic… Nu pentru că am stofă de curvă ! ”
Revistele de genul Unica, Cosmopulitan şi alte mizerii feminizde, îşi învaţă cititoarele cum să pară timide, feciorelnice, neexperimentate… Citiţi aici, de la zdrenţe, pentru zdrenţe : „ Nu-i povesti NICIODATĂ de foştii tăi parteneri… Să nu spui mai ales numărul lor, în special dacă ai avut un trecut amoros ” mai zbuciumat ” ! Nu te arăta expertă la pat, fii neîndemânatică ” .
Nu te repezi să-i sugi pula de la prima întâlnire… Abţine-te măcar până la a doua întâlnire, deşi ştim că-ţi este greu ! Iar atunci când o sugi, ai grijă să ţi se citească greaţa pe muian, nu rânji plină de satisfacţie !
Mai nou au apărut vaginoplastiile… O şansă oferită tuturor curvelor de a-şi micşora pizda muncită, lăbărţată şi obosită. O şansă de a mai simţi ceva, ele şi partenerii lor sexuali. Două-trei pense nu strică, ca să ai iar pizda de furnică ! Se fac corecţii de labii zdrenţuite, care atârnă ca moţul curcanului !
În cinismul lor înfiorător, curvele, care dau peste bărbaţi dornici de însurătoare cu o virgină, îşi montează himen nou… O operaţie acolo, şi eşti ca nouă ! Se merită investiţia. Totul pentru cretinul de lângă tine, care te va respecta şi venera… Iar dacă nu ai bani pentru himenoplastie, merge şi kitul de virginitate, la 10 dolari, cumpărat de la chinezi… Conţine cerneală roşie la plic şi bucăţele de himen sintetic !
O altă categorie o reprezintă virginele care se fut în cur şi sug pula, păstrându-şi pizdelul pentru viitorul soţ… Bun şi-aşa, decât deloc ! Măcar eşti primul care dai cep la butoi !
Odată ajunse la maturitate, multe pizde regretă că s-au frecat cu lăbari care nu meritau asta… Curiozitatea şi prostia nu aduc împlinire. Şi rămân doar cu regretul şi găoza spartă !
Multe guiţă că se fut ca să vadă compatibilitatea sexuală… Aşa se numeşte, mai nou, depravarea !
Uită că pizda virgină e ca un pantof nou, strânge orice pulă… Iar odată cu kilometrajul dat peste cap, ai nevoie de reparaţii capitale, şi e greu să mai fii compatibilă, chiar şi cu puli de la 25 de centimetri în sus ! Chiar crede vreo gâscă faptul că, la 14 ani, bărbatul care îţi haleşte virginitatea, te respectă şi te iubeşte !? Himenul tău reprezintă doar un trofeu, lăsând loc promiscuităţii şi neîmplinirii din sufletul tău !
Eşti neapărat o curvă ? Unele da, dar cele mai multe sunt doar victime ale sistemului, victime ale familiilor dezmembrate, victime lipsite de dragostea şi protecţia lui Dumnezeu…
Mai jos, e un filmuleţ despre cum, dintr-o pizdă largă, bătătorită de atâta pulă, se face o pizdă nou-nouţă !
Sunt copil al Revoluţiei… La lovitura de stat din decembrie ’89 eram destul de mărişor…
Mie, Moş Gerilă, cum îi spunea pe atunci, nu-mi aducea nici Milka, nici banane… Mie Moş Gerilă îmi aducea ciocolată Primăvara, Rom Tricolor, Scufiţa Roşie şi mere… Iar când eram cuminte ( adică mai deloc ) vinea şi cu vreo câteva portocale !
Până să mănânc Topi Top, am mâncat cocoşei pe scobitoare… Până la BoniBon, au fost bomboanele Sidef… Până la La Vache qui Rit, am molfăit brânză topită Albalact, puţin iute şi greu digerabilă ! Aveam maşină de spălat Albalux, frigider Arctic şi televizor Diamant…
Pân’ la Revoluţie credeam că ciocolată străină înseamnă Lacta ! După Revoluţie, televizorul străin era Nippon… Şi-am asociat mult timp produsele româneşti cu perioada în care urcam etajele pe întuneric, pentru că se tăia lumina… Cu lipsa de opţiuni în materie de orice şi, într-un fel, cu lipsa de libertate !
Au trecut mulţi ani de-atunci… În care am văzut, am gustat, încercat, comparat… Departe de mine gândul să spun c-aş alege exclusiv produsele româneşti din pur patriotism… Departe de mine gândul să spun că aş alege doar produsele „ din afară ” pentru că-s mai bune, sau mai în trend… Părerea mea ? Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.
Există o serie de produse pe care le prefer dacă-s străine sau „ sub egidă ” : ţigările, anumite băuturi alcoolice, bomboanele de ciocolată. Dar dacă mă pui să aleg între merele româneşti şi cele „ de Grecia ” , pe cele româneşti le voi alege ! La fel cu tot ceea ce înseamnă legume/fructe. Şi, repet, nu din patriotism, sau pentru că aş încerca să redresez cu propriul portofel economia naţională… Ci pentru că o căpşună românească are gustul ăla, pe care-l avea şi când eram mic, şi le mâncam direct, nespălate, din grădina bunică-mii ! Pentru că-mi place să văd că laptele face caimac, după ce-l fierb, nu să-l beau direct din pet şi să nu ştiu nimic despre vaca aia, care l-a făcut degresat, şi inutil de fiert !
Mănânc sănătos, trăiesc sănătos ? Poate… Sau poate că, pe lângă toate chestiile artificiale, pe care le bag conştient în mine, mâncând de câteva ori pe săptămână la fast-food, îmi place, la fel de conştient, să alternez cu produse „ de la mama lor ” !
Cea mai bună carne pe care am mâncat-o vreodată era crudă, uscată şi afumată ! Reţetă ungurească… Şi-am căutat-o dup-aia de-am înnebunit, prin magazine… Norocul meu a fost c-am şi găsit-o ! În vid, aproape la fel de bună ca aia originală… Şi-aş da orice să mai găsesc originalul ! În aceeaşi ordine de idei, caşcavalul afumat, rotiţă, ştampilată şi cumpărată de undeva de la munte, de la ciobani originali, din lapte de oi originale… Nu-s mare mâncău, dar din ăla aş tot fi mâncat. L-am căutat prin magazine… Tanti care-l vinde poartă costum popular, da’ parcă mai cu patos l-aş fi luat din vârf de munte !
Fiecare cu obsesiile lui.
Am descoperit gusturile şi tradiţiile culinare locale, când am aflat că plăcinta din Cluj e un fel de brânzoaică gălăţeană… Când am aflat că poţi s-o faci nu doar cu brânză, ci şi cu cartofi, şi cu carne… Am încurajat producătorii locali preferând brânza la kilogram, nu cea în vid şi pepenii româneşti, nu cei uriaşi, din Grecia… La fel cu toate celelalte produse… Sunt mai „ de-acasă ” !
Mă-ndoiesc de faptul că toată economia românească poate înflori spectaculos, peste noapte, datorită unor programe de genul celui „ Cumpără româneşte ” , lansat în trecut de Real… Pentru că o parte din români gândesc ca mine… Alţii, de fiţe, se vor încăpăţâna să cumpere exclusiv marfă de import… Nu contează cât te ţine portofelul, contează ce gust ţii minte… Ce amintiri te leagă de el şi cât timp eşti dispus să-l păstrezi… Eu vreau să-mbătrânesc cu cele din copilărie !
Cât despre programe similare… Cred că anumite produse se recomandă singure… Cu sau fără reclamă… E de ajuns să stimulezi curiozitatea unui posibil client… Dacă ceea ce descoperă îl va atinge într-un fel sau altul, va deveni fidel… Nu pentru că va fi patriot, nu pentru că îl va interesa teribil impactul lui asupra economiei, ci pentru că e de ajuns să ai un termen de comparaţie, ceva de genul „ carne crudă, uscată şi afumată ” pentru a nu-l schimba cu niciun Pepperoni !
P. S. : Câţi dintre voi vă mai aduceţi aminte ce e asta ?
Toate magazinele erau goale, dar nimeni nu murea de foame… Înainte te duceai cu portofelul de bani şi veneai cu sacul de mâncare… Acum te duci cu sacul de bani şi te întorci acasă cu portofelul de mâncare !
Şi e trist… E foarte trist că de 23 de ani lucrurile merg din rău în mai rău… Şi nu se întrevede nicio rază de soare pe strada României…
Miştocarul 