Mit sau realitate ? În viaţă iubim doar o singură dată ?

1

 

 

Una dintre marile provocări ale oamenilor care îşi doresc o relaţie, este să îşi găsească acea „ unică iubire ” …
Cu mai mult de 7 miliarde de oameni pe Terra, cum se face că atât de mulţi cred că ne este sortită o singură persoană !? Ideea de suflet-pereche este o noţiune romantică ? Un mit ? Sau basmele ăstea chiar sunt adevărate ?
Dacă eşti singur, întreabă-te dacă chiar crezi cu adevărat că îţi este sortit doar un singur suflet-pereche… Datorită filmelor siropoase, cu care suntem „ bombardaţi ” din toate părţile, am ajuns să credem că există o singură persoană, şi numai una, alături de care ne este locul şi care ne va face fericiţi şi ne va lumina zilele, pentru tot restul vieţii.
Mulţi dintre cei singuri se păstrează pentru sufletul pereche, pentru „ The Special One ” …  Mulţi cred că însuşi Dumnezeu are un cuvânt de spus în ecuaţia dragostei…
Poate că această idee avea mai mult sens în trecut, când divorţul era un subiect tabu, iar rolul bărbatului şi al femeii în societate era strict stabilit. Odată cu trecerea anilor, oamenii şi-au permis libertatea de a se defini ca indivizi, de a stabili clar ce tip de relaţie îşi doresc, fără a mai aştepta să primească acceptul celorlalţi.
Totuşi, încă sunt multe persoane care continuă să-şi caute partenerul ideal, acel „ unic ” …
Cei care sunt într-o relaţie de mai mulţi ani, au ajuns să conştientizeze compromisurile pe care trebuie să le facă şi lucrurile pe care trebuie să le accepte, pentru a face ca acea uniune să „ funcţioneze ” …
Din nefericire, prea mulţi oameni singuri sunt blocaţi în încercarea de a-şi găsi partenerul ideal. Adevărul e că acest ideal nu prea „ rezonează ” cu realitatea.
Este imposibil să aproximezi câte suflete-pereche poate avea cineva de-a lungul vieţii, deoarece nu există vreun algoritm sau formulă care să ne ajute să aflăm… Numărul partenerilor pe care îi avem de-a lungul vieţii depinde numai de noi, de cât de deschişi suntem la ideea de iubire… De fapt, depinde de ceea ce înţelegem fiecare dintre noi prin iubire !
Cunosc foarte mulţi oameni care au investit enorm ( poate chiar totul ) într-o relaţie, şi totuşi, în cele din urmă, aceasta a eşuat lamentabil… Unii dintre ei au renunţat să mai „ lupte ” şi este foarte posibil să se fi blocat emoţional, să nu se mai îndrăgostească niciodată…  De ce au făcut asta ? Poate pentru a nu mai suferi, poate pentru că, în adâncul sufletului, cred că în viaţă te îndrăgosteşti o singură dată !
Crezul, de fapt convingerea, că în viaţă avem un singur suflet-pereche este o capcană bazată pe frică… Frica de iubire, teama de a pierde din nou pe cineva. Dar, dacă e să privim capacitatea noastră de a ne conecta cu prietenii şi familia, devine evident faptul că suntem capabili sa iubim mai mult de o singură persoană.
Dacă eşti singur şi fixat pe ideea că îţi este destinată o singură persoană, ar fi mai bine să descoperi motivele care te-au condus la această concluzie… Punându-ţi întrebări care chiar au sens ( de exemplu : „ Ce avem în comun ? ” ) şi făcând „ inventarul ” aşteptărilor pe care le avem, poate fi folositor şi te poate feri de o mare, posibilă şi inutilă dezamăgire.
În fond şi la urma urmei, dacă relaţia ta eşuează, nu te închide în tine… Riscă şi încearcă să o faci pe următoarea să meargă mai bine.
Pe lângă teamă, credinţa că în viaţă iubim cu adevărat o singură dată, are strânsă legătură cu societatea în care trăim, care ne „ instruieşte ” că monogamia este bună pentru viaţa de cuplu, că e alegerea morală…
Ceea ce contează este să te asiguri că în relaţia de cuplu sunteţi sinceri unul cu celălalt în legătură cu nevoile voastre, că sunteţi flexibili şi deschişi la ideea că acestea se pot schimba în viitor… Amintiţi-vă că voi trebuie să decideţi, şi nu societatea, cine sunteţi şi ce doriţi.
Unii dintre noi chiar vor avea în viaţă un singur suflet-pereche… Alţii, mai adventuroşi, câte unul nou în fiecare săptămână !
Unii dintre noi nu pot face deosebire între iubire şi iubirea adevărată !
În viaţă, ne îndrăgostim cu adevărat o singură dată ? Cu siguranţă „ NU ” ! Sunt foarte mulţi oameni cu care putem avea partide de sex extraordinare, care sunt o companie plăcută, sprijin la nevoie, împreună cu care râdem, sau cu care facem multe alte lucruri din sfera iubirii… Căutăm, alegem, şi apoi ne validăm alegerea făcută, numind-o „ adevărata iubire ” …
Sufletul-pereche este cel care ne este alături în prezent… Dar, să fim serioşi, la fel gândeam şi despre precedentul !
După părerea multora, iubirea nu există… Vă spun şi de ce ei cred asta… Este doar explicaţia pe care o dau nevoii oamenilor de a fi împreună cu cineva, deoarece sunt atraşi sexual unul de celălalt.
Noi, oamenii, suntem „ proiectaţi ” cu dorinţe fizice, mentale şi emoţionale, ceea ce ne diferenţiază de celelalte animale.
Umilinţa, delicateţea, onestitatea, răbdarea, sacrificiul… Acestea trebuiesc avute în vedere când ne căutăm adevărata dragoste. Doar dacă şi voi daţi dovadă de ele, veţi avea parte de ele din partea persoanei iubite.
De adevărata dragoste ne dăm seama abia atunci când o pierdem.
Da, adevărata dragoste există… Este dragostea lipsită de egoism a părinţilor noştri. Bine, mă refer la părinţii care au toate doagele la butoi !
De cele mai multe ori, bărbaţii confundă iubirea cu sexul, iar femeile cu romantismul…
Adevărata dragoste este devotamentul necondiţionat şi respectul pentru persoana de lângă noi… Asta ne face să ne simţim extraordinar, ne revigorează şi ne eliberează, deoarece atunci când iubim şi suntem iubiţi, suntem mai liberi decât oricând, nu mai există bariere…
Este genul de iubire necondiţionată şi irevocabilă… Este genul de iubire în care te pierzi, şi nu te mai poţi închipui alături de altcineva.
Poate că în viaţă avem o singură iubire, iar celelalte sunt trecătoare…
Care e cel mai dureros lucru ? Să nu fii împreună cu persoana dorită ! Asta te face să nu mai cauţi sau să accepţi pe altcineva, din simplul motiv că, dacă nu o poţi avea, atunci nu mai doreşti pe nimeni altcineva ! E exact ca în Biblie : fructul interzis !
Recent, am citit un studiu la care au luat parte 300 de persoane, jumătate femei, jumătate bărbaţi… Tema studiului era una simplă : există sau nu suflete-pereche ? Dintre cei chestionaţi, 128 de femei şi 30 de masculi au răspuns cu „ Da ” , există cineva care ne completează perfect şi alături de care ne e destinat să învăţăm şi să îmbătrânim…
Chiar şi o mare parte dintre cei care au răspuns cu „ Nu ” au declarat că acceptă noţiunea de suflet-pereche, dar cred că există mai multe persoane cu care s-ar potrivi, multiple suflete-pereche…
Prin definiţie, sufletul-pereche este persoana pentru care nutreşti o adâncă şi naturală afecţiune emoţională, compatibilă cu tine în multe sensuri… Totuşi, această definiţie lasă loc de interpretare, există posibilitatea unor multiple potriviri. Pentru majoritatea, termenul de „ suflet-pereche ” încă face referire la acea persoană de basm, călare pe un cal alb, cu care ţi-a fost sortit să fii. Are legătură şi cu credinţa în destinul divin, cu ideea că soarta pavează drumul pe care se vor întâlni doi oameni şi care continuă alături unul de celălalt până la sfârşitul vieţii.
„ Flăcări gemene ” , „ suflete-pereche ” sau „ complemente divine ” sunt doar câţiva dintre termenii metafizici care reflectă natura divină a unei relaţii… Dintre toate acestea, termenul de „ complemente divine ” exprimă cel mai bine conexiunea spirituală şi caracterul complementar al oamenilor care formează un cuplu, doi opuşi, care împreună reflectă o uniune echilibrată.

 

2

 

Fapt : O singură persoană

Sufletul-pereche ţi-a fost sortit încă de la începuturi, din naştere, printr-o conexiune misterioasă inimă-suflet, şi, indiferent de ceea ce vei face, inevitabil îl vei întâlni în dimensiunea umană…
Complementul tău divin posedă din naştere cheia evoluţiei tale spirituale şi te va completa din toate punctele de vedere…

 

Ficţiune : Fericiţi până la adânci bătrâneţi

Noţiunea romantică conform căreia sufletele-pereche sunt binecuvântate şi vor avea parte de o viaţă fericită, plină de extaz sexual şi spiritual, şi au atât de multe în comun încât niciodată nu se vor certa, este un mit, care trimite pe mulţi creduli în căutarea persoanei perfecte… În realitate, scânteile pasiunii nu apar neapărat de la început, iar uneori cei doi sunt atât de diferiţi, încât numai simplul fapt de a sta împreună este o provocare !
Uneori, soarta ne pune faţă în faţă cu provocări care ne vor testa iubirea, iar acestea s-ar putea să nu fie chiar nişte experienţe fericite…

Fapt : Destinul ne trasează drumul

Majorităţii sufletelor-pereche le este sortit ca cel puţin să se întâlnească în timpul vieţii, iar unora să-şi construiască relaţia, transformând-o într-un angajament de lungă durată… Uniunea lor este una spirituală…
Sufletele-pereche se întâlnesc datorită unui „ plan divin ” , la momentul potrivit, de cele mai multe ori prin ceea ce pare, la prima vedere, o simplă întâmplare ( pierderea unui tren, un banal accident de maşină, frecventarea unui curs de perfecţionare, etc. ) … Dar astfel îşi vor începe călătoria împreună. Un aranjament co-creat, un plan al destinului, a fost pus în mişcare, chiar înainte de încarnare, deja având stabilit ceea ce cuplul trebuie să realizeze…
Dar, doar fiindcă o relaţie a fost „ sortită să fie ” , nu avem garanţia şi că ea va rezista.

Ficţiune : Sufletelor-pereche le plac aceleaşi lucruri şi gândesc la fel

Adevăratele suflete-pereche au mari şanse să fie diametral opuse, dar să se complementeze reciproc… Pereche ta posedă o inteligenţă unică, cu calităţi care însumează multe potenţiale ascunse ? Atunci, îmi cam pare rău pentru tine, s-ar părea că natura nu a fost prea darnică cu tine ! Dar, într-un fel sau altul trebuie să se ajungă la un echilibru, la armonia bărbat-femeie… Aceste calităţi complementare pot fi amestecate împreună pentru a forma o balanţă, un parteneriat de succes…
Este adevărat că deseori sufletele-pereche nu cad de acord asupra lucrurilor, nu ajung la un consens, deoarece au crescut cu seturi diferite de valori morale.

Fapt : Sufletele-pereche împărtăşesc un foarte dezvoltat al Şaselea Simţ

Deseori este adevărat că sufletele-pereche îi simt celuilalt durerea, îi termină propoziţiile sau comunică telepatic…
Sunt sincronizaţi în marea parte a timpului… Nu este ceva neobişnuit ca un suflet-pereche să simtă când celălalt este în pericol, are o anumită stare, deoarece recepţionează curente emoţionale negative, chiar şi de la mare distanţă, sau chiar visează informaţii detaliate în legătură cu starea fizică şi emoţională a celuilalt.
Sinergia spirituală pe care sufletele-pereche o împărtăşesc, creează un câmp care produce semnale, în încercarea de a se sincroniza cu celălalt. Din acest motiv există, de obicei, semne magice şi pline de înţeles, care autentifică conexiunea sufletelor-pereche, când acestea se întâlnesc.

Ficţiune : Nu va mai fi la fel şi cu altcineva

Mai puţin de 30 % dintre sufletele-pereche se întâlnesc şi se implică într-o relaţie de lungă durată. Prin urmare, există posibilitatea să avem o relaţie de suflet, complementară, cu totul altă persoană, să ne îndrăgostim şi să fim fericiţi…
De fapt, s-ar putea să fim fericiţi cu altcineva, cu o iubire care ne complementează cam la fel cum ar face-o sufletul-pereche.

 

 

Două dintre lucrurile care ne conduc viaţa sunt : instinctul de supravieţuire şi fericirea. Ambele, de multe ori, merg mână în mână, dar fericirea este lucrul suprem pe care ni-l dorim. Se spune că viaţa este scurtă, dar poate fi a dracului de lungă dacă facem alegeri proaste ! Să găseşti adevărata dragoste este chiar mai dificil chiar decât implementarea teoriei relativităţii a lui Einstein !
Unul dintre filmele care îmi plac e „ Poveste din Bronx ” , cu Robert de Niro… În film ne este prezentată povestea maturizării unui băiat… Una dintre scenele mele preferate este cea în care un gangster local îi dă băiatului sfaturi despre dragoste : „ Trebuie să faci ceea ce inima îţi dictează să faci. Acum, lasă-mă să îţi spun ceva… În viaţă, vei avea parte doar de trei femei, care vor conta pentru tine. Ele vor apărea precum marii boxeri, câte una la 10 ani. Rocky Marciano… Sugar Ray Robinson… Joe Louis… Uneori, ai parte de toate trei în acelaşi timp. Eu ? Eu am avut parte de toate trei la vârsta de 16 ani. Se mai întâmplă, ce să-i faci ? Aşa merge treaba, înţelegi ? Să îţi spun ceva… O vezi pe fata aia ? Poate că ea te va face fericit… Poate că ea e prima ta mare iubire. ”
Nu prea m-a impresionat scena când am văzut filmul pentru prima dată, dar, pe măsură ce anii au trecut şi am îmbătrânit, am ajuns să realizez că nu chiar corect din punct de vedere literal ( doar trei femei ) , dar conţine o fărâmă de adevăr : când oportunităţile se ivesc, trebuie să fim pregătiţi să luăm iniţiativa.

 

 

Dragostea vine şi dispare… Se pierde şi se câştigă… Totul e să învăţăm din eşecuri. Poate că niciodată nu vom găsi pe CINEVA care să aibă toate calităţile pe care le dorim la cineva… Nimeni nu o să vină la tine să-ţi spună : „ Hei, fii atent ! Toate lucrurile pe care le-ai visat şi pe care ai visat să le găseşti odată cu dragostea, şi care sunt adânc înrădăcinate în subconştientul tău de ani de zile… Sunt chiar aici ! ”
Jay-Z spune în piesa „ Song Cry ” :
…………
But once a good girl’s goin bad, she’s gone forever..
I’ll mourn forever
Shit I gotta live with the fact I did you wrong forever
…………

 

Viaţa ne dă multe lecţii, din care, fie învăţăm ceva, fie le ignorăm în totalitate… Toţi am făcut anumite greşeli şi trăim cu regrete, dar, de cele mai multe ori, nu putem corecta aceste greşeli şi să ne întoarcem la dragostea pe care am pierdut-o, pentru că acea „ fereastră ” s-a închis de mult timp.
Nu poţi decât să te bucuri de persoana iubită, atât cât durează, până când ea nu va mai fi acolo să te aştepte…

 
Bun, să presupunem că ai găsit acea mare iubire, sufletul-pereche, „ The Special One ” … Ce sacrifii ai fi în stare să faci pentru a nu o pierde, pentru a-ţi demonstra dragostea enormă pe care o nutreşti ?
În lumea în care trăim, există foarte puţini oameni care ar muri cu adevărat pentru persoana pe care o iubesc…
Pun pariu că niciunul dintre voi nu ar sări de pe un pod sau în faţa trenului pentru persoana pe care o iubeşte ! Mulţi dintre voi spuneţi că aţi face-o, dar oare chiar vorbiţi serios ? Oare chiar o simţiţi ?
Este uşor să arunci nişte cuvinte, spunând că ţi-ai da viaţa pentru cineva, imaginându-ţi că eşti într-un film, în care eroul se sacrifică pentru persoana iubită… În realitate, atunci când se iveşte „ ocazia ” , lucrurile stau cu totul altfel ! Noi, oamenii, avem un instinct de conservare foarte puternic dezvoltat. Acesta este adevărul, chiar dacă recunoaştem sau nu…
Mie îmi place să fiu direct… Îmi place să trimit mesaje în care îmi declar iubirea, în care spun persoanei iubite cât de minunată este, că nu îmi vine să cred că face parte din viaţa mea… Chiar dacă, de multe ori, par a fi doar nişte clişee… Aşa sunt eu.
Fiţi direcţi, spuneţi ceea ce simţiţi, pentru că, cine ştie dacă veţi mai apuca ziua de mâine… Aţi putea merge liniştiţi pe stradă, ascultând muzica preferată în căşti, gândindu-vă la persoana iubită, iar un şofer din trafic scapă maşina de sub control şi vă face poster !
Ştiţi cum e, cu toţii vrem să părem misterioşi… Nici unul dintre noi nu vrea să sufere… Nici unul dintre noi nu vrea să pară disperat… Deci, răspundem cu întârziere la mesaje, la apelurile telefonice, e-mail-uri, mesaje pe feismuc… Modul în care terminăm mesajul ne evidenţiază emoţiile şi sentimentele, şi ne aşteptăm ca oamenii să ne ghicească gândurile din câteva cuvinte vagi, tastate la repezeală…
Dar, dacă ai muri ? Dacă ultimele tale cuvinte trimise persoanei iubite ar fi „ Nu ştiu, vedem… ” , „ În fine… ” , „ Asta e… ” , când ea te întreabă ceva, dar, în realitate, tu abia aştepţi să fii cu ea, dar în momentul când ai trimis tâmpenia aia, erai sictirit din cu totul alt motiv ?
Poate că te sperie să-i arăţi persoanei iubite că o doreşti, că ai nevoie de ea, că timpul trece infernal de greu când nu o vezi, nu o atingi, nu o săruţi…
Să iubeşti cu disperare… Nu există sentiment mai plăcut ! Aşa că, nu risca, nu te prefă că nu îţi pasă… Suntem oameni, suntem tineri, suntem frumoşi, dar nu deţinem controlul, aşa cum ne place să credem şi susţinem sus şi tare…
Nu ştim cine are nevoie de noi… Nu suntem conştienţi de magia care poate avea loc între noi şi alţi oameni…
Declaraţi-vă iubirea, sus şi tare, dar fiţi sinceri… Niciodată nu se ştie când un şofer poate pierde controlul volanului !

 

 

Există destin ?

1

 

Poate că e aşa cum ai spus, că destinul a vrut să ne întâlnim…

 

De fiecare dată când eram cu împreună, mă întrebam ce reprezint pentru tine…  Uneori credeam că sunt un simplu prieten.  În fond şi la urma urmei, chiar şi prietenii fac eforturi pentru a se întâlni.   Dar acum cred că am fost doar un coleg.  Apelai la mine când aveai nevoie de ajutor, dar doar atât…  De fiecare dată când ai avut nevoie de mine, am făcut-o cu cea mai mare plăcere, din adâncul inimii mele…  De fiecare dată când ai avut nevoie de un umăr pe care să te sprijini, am fost alături de tine…  Indiferent de ce ai avut nevoie, mi-am lăsat propriile treburi pe plan secund şi am fost acolo pentru tine…

 

Uneori, la telefon, doar te ascultam, făcându-mi plăcere doar să îţi aud vocea…  Nu am vrut să te încarc cu problemele mele, gândindu-mă că şi tu le ai pe ale tale…  Dar, în sinea mea, sufletul plângea…  Dar nu eu contam, TU era cea importantă…  Niciodată nu mi-am ascuns sentimentele şi cât de mult însemni pentru mine…  Niciodată nu ţi-am cerut nimic, niciodată nu ţi-am impus nimic, neavând dreptul să fac asta…  Te-am iubit şi încă te mai iubesc cu fiecare părticica a corpului meu…  Nu mi-am dorit decât să fiu bărbatul pe care îl vrei, de care să fii mândră că îl ai lângă tine…  Dar am eşuat lamentabil !

 

 

De fiecare dată când te vedeam în preajma altor bărbaţi, doar stând de vorbă, sufeream în tăcere…

 

În cele din urmă, m-am decis să încerc să mă detaşez…  Pentru că sunt conştient că nu avem niciun viitor împreună…

 

Dar, după doar câteva zile, am realizat că îmi este infinit mai greu fără tine !

 

A trecut mai mult de o săptămână de când nu te-am mai văzut, nu ţi-am mai auzit vocea fină şi caldă…  O săptămână infernală, de coşmar !

 

Fac eforturi imense să nu te contactez, să nu îţi trimit mesaje…  Încerc să îmi ţin mintea ocupată şi concentrată asupra altor lucruri.

 

Dar, poate că aşa e cel mai bine…  Nici tu nu a încercat să iei legătura cu mine…  Poate că nu am însemnat nimic pentru tine, poate doar te-ai distrat, distrugând un om…  Călcându-i sufletul în picioare, izbind cu inima lui de asfalt…

 

Poate că acum nu sunt pentru tine decât o perioadă neagră a vieţii tale, o pată din trecut…

 

Eram singur, dar eram liniştit…

 

Poate că soarta a vrut să ne oprim din când în când la o bere…

 

Poate mi-a fost predestinat să descopăr ce înseamnă să iubeşti cu adevărat alături de tine, să descopăr ce înseamnă să faci dragoste, în adevăratul sens al cuvântului…  Să pui persoana alături de tine mai presus de propria fiinţă…  Să aflu că nu contează cantitatea, ci doar calitatea…

 

Poate ne-a fost sortit să ne sărutăm pe alei întunecate, pe o bancă din parc la –10º C…

 

 

Da, am greşit tachinându-te cu tot felul de tâmpenii…  Dar, poate aşa a vrut destinul…  Dar, acelaşi destin, a vrut ca eu să îţi simt savoarea buzelor, să îmi odihnesc capul pe pieptul tău, la lumina lunii, să îmi plimb mâna pe corpul tău…

 

Poate că destinul a vrut să ne trimitem tot timpul mesaje cu ora şi locul unde să ne întâlnim, şi îmi dădea aripi ca să ajung acolo…

 

 

Da, eram speriat de ceea ce simt, eram speriat deoarece, pentru prima dată în viaţă, eram vulnerabil…

 

Poate greşeala a fost doar a mea…  Pentru că m-am agăţat de o himeră, deşi ştiam foarte bine că niciodată nu vom putea fi împreună…

 

 

Acum nu mai pot gândi limpede, ai plecat, şi sufletul meu, odată cu tine…

 

Toate aceste gânduri apasă acum asupra mea, sufocându-mă încet…

 

Poate…

 

 

Dar poate destinul nu vrea ca tu să pleci…