Despre frumuseţe şi poziţia în ierarhie…

Ideea acestui post mi-a venit astă noapte, când eram pe jumătate adormit…  Am vrut să mă dau jos din pat şi să-l scriu măcar pe o foaie, din păcate lenea a fost prea mare, sper totuşi să îmi aduc aminte cam tot ce vroiam să spun aseară.

 

Cu toţii avem unele probleme existenţiale referitoare la noi şi la modul în care suntem priviţi de cei din jurul nostru, însă unii exagerează.  Unele dintre aceastea sunt legate de aspectul fizic.  Cred că sunt puţine persoane care sunt cu adevărat mulţumite de aspectul lor fizic  ( Bine, există şi acei narcisişti care se iubesc şi se admiră în oglindă cu orele ) , dar unii fac din asta o adevarată problemă pe care o lasă să îi afecteze în toate aspectele vieţii…

Ok, şi eu spun că sunt urât, şi am momente când chiar cred asta, dar nu mă las afectat de idee.  O pot spune când sunt într-un grup de persoane, pentru că sigur se găseşte una căreia să i se facă milă de mine şi să-mi tragă un   Dar nu eşti urât ” , chit că-n gândul ei zice   Vai de capu’ tău ! ” , dar eu aud numa’ partea ce-mi sună bine.  Să spui despre tine că eşti urât poate fi şi un fel de scut, în momentul în care tu susţii sus şi tare că eşti urât, atunci când îţi zice şi altcineva asta, poţi răspunde cu seninătate :  Da, ştiu ” , fără a fi afectat foarte tare de  „ jignire ”  .

Şi totuşi, să zicem că eşti cu adevărat urât…  Asta este, trebuie să recunoaştem, nu toţi s-au născut chipeşi  ( aşa ca mine 🙂 ) . Asta nu înseamnă că nu te poţi face tu frumos.  Nu, nu mă refer la operaţii estetice sau mai ştiu eu ce tâmpenii.  Frumuseţea generală a unei persoane nu este dictată  100 %  de aspectul fizic…  Câte persoane frumoase cunoaşteţi, dar cu care nu aţi vrea să petreceţi nici cinci minute, datorită caracterului infect pe care îl au ?  Câţi băieţi, care la prima vedere par super drăguţi, îţi provoacă repulsie atunci când deschid gura sau în momentul în care vezi cum se comportă cu cei din jurul lor ?  Despre câte fete ai zis „ Frate, ce bună e asta !  ” , dar când o auzi că scoate un  „ Fă, eşti proastă, dă-te-n pula mea ! ”  către prietena ei, îţi piere tot cheful de a te băga în seamă.

Eram ieri la un pahar de vorbă cu nişte amici  ( Giany, Silviu, Cristi, şi alţii ) …  Printre ei, vreo două persoane care nu frecventează terasa şi nu cunosc  „ obiceiurile ”  locului…  Am intrat, am salutat o fată, am pupat-o, că aşa e frumos…  Ne-am aşezat la masă, alta a venit, m-a pupat, s-a pus la mine în braţe, am discutat puţin…  Pe măsură ce apăreau, treceau pe lângă noi şi ne salutau  ( pupicii de rigoare mie şi lu’ Giany, că de, ne ştim mai de demult ) …  Unele dintre ele s-au aşezat la noi la masă şi se comportau ca şi cum îi ştiau pe toţi.  Unul dintre cei pe care nu îi ştiam prea bine avea o dilemă :  „ Cu ce te-ai dat, mă, de vin toate la tine !? , asta în timp ce aveam una bucată fată frumoasă în stânga mea şi altă bucată fată frumoasă în dreapta mea.  I-am răspuns foarte sugestiv : „ Nu mă dau cu nimic, doar că nu mă spăl ” .

Treceţi peste ideea că sunteţi urâţi, nu ţine, sunteţi urâţi doar dacă vă faceţi voi urâţi.  Frumuseţea vine din interior şi, cine nu poate vedea asta, să zacă înconjurat de oameni frumoşi, dar proşti !

Era Bestia o fiinţă chipeşă ?  Nu cred…  Dar, în final, tot el s-a ales cu fata frumoasă.

 

 

Altă problemă existenţială, pe care vreau s-o abordez, este aceea a afirmării  „ sociale ” , să zicem aşa.  Discutam zilele trecute cu un amic, el are o mentalitate puţin diferită, dacă nu chiar total diferită de a noastră  ( a mea şi a lu’ Silviu, Giany ) …  Vorbeam despre statutul în cartierul în care trăieşti.

Mentalitatea amicului era că trebuie să te impui, mai mult sau mai puţin prin forţa pumnului.  Că nu trebuie să accepţi niciun fel de comentarii din partea celorlalţi.  Noi i-am explicat că problema stă altfel, sau cel puţin aşa o vedem noi…  În momentul în care în grupul tău de  „ prieteni ”  din cartier apar ocazii în care să apelezi la pumn, înseamnă că nu îţi sunt cu adevarat prieteni şi că nu merită să petreci timp cu ei.

Este normal să îţi găseşti un grup de prieteni care să te accepte aşa cum eşti, şi tu la rândul tău pe ei.  Unde să nu existe nevoia de ierarhizare între membri sau, în niciun caz, ca aceasta să se facă după puterea pumnului.

Nici eu şi nici Silviu sau Giany nu ne pierdem vremea prin cartier ( bine, Giany nici nu stă în Galaţi, ci la Brăila ) .  Am încercat mai demult, dar, din păcate sau poate din fericire, eu am alergie la prostie.  Cum nu stau în cel mai select cartier din oraş, nici lumea nu este tocmai cea mai inteligentă şi se comportă ca atare…  Drept urmare, am renunţat la a mai petrece timp cu băieţii de la colţului blocului.  Trec pe lângă ei, îi salut, mă salută şi cam atât.

Diferenţa între mine şi acel amic este că mie puţin îmi pasă dacă ei mă consideră un ciudat, sau cum zicea el  „ Lache flauşat ” …  Ce trist mă simt că sunt considerat  „ neadecvat ”  de a sta cu ei, de nişte distruşi care nici să facă un acord între subiect şi predicat nu pot, să lege două fraze, iar din trei cuvinte, unul face referire la mamă şi altul la organul genital masculin.  Diferenţa dintre mine şi amicul meu este că eu nu vreau respectul lor, nu o să dorm mai bine noaptea, nu cresc în ochii prietenilor mei adevăraţi, nu mă face pe mine o persoană mai bună…  Îmi pasă atât de mult de ei încât, dacă nu m-ar mai saluta, mi-aş tăia imediat venele, scriind numele lor cu sânge pe biletul de adio !

Sunt mentalităţi diferite, sunt probleme care, pentru cei care le au, cauzează stres. Mi s-a zis că sunt mult prea indiferent la unele chestii, considerate importante de către alţii, poate că sunt, poate că nu…  Cert este că nu eu mă stresez că nu trag fetele la mine, nu eu simt nevoia să împart pumni în stânga şi dreapta, atunci când nu mă salută un tip pe stradă, în cartier…

Da’ nici noi nu stăm ca fraierii când suntem provocaţi…  Silviu a fost campion european la karate, nu ştiu ce stil  ( dar foarte greu se enervează îndeajuns de tare pentru a lovi ) , Giany e cât uşa…  Iar despre mine ce ar fi de spus ?  Poate doar că sunt un bun încasator.  Dar recurgem la pumni doar în momentul când a fost epuizată orice posibilitate de aplanare a conflictului…

Eu sunt ăla care merge relaxat pe stradă şi nu dă doi bani pe lumea din jurul lui, cel înconjurat de prieteni şi prietene, cel care se simte bine în pielea lui.  Poate că ar trebui să fie mai mulţi ca mine…  Poate lumea ar fi mai frumoasă…

Poate…  Poate…

Când stăteam dimineaţă pe budă…

 

 

… mă gândeam la următoarele chestii :

Dacă Dumnezeu vroia să avem puţa mai mare sau mai mică, ne-o făcea telescopică, să ne-o putem ajusta în funcţie de locul umed, întunecos şi mai mult sau mai puţin strâmt a lu’ aia care ne duce acasă când suntem beţi şi ne ceartă a doua zi…  Deşi, dacă era telescopică, atunci avea vârful subţire…  Oare cum e să te fuţi când ai puţa cu vârfu’ subţire, retractil ?  Ce tare ar fi să ai puţa ca un braţ de robot !  Să se învârtă şi să se contorsioneze pe-acolo, prin adâncimi…

Oare cum dracu’ Petrom investeşte mai mult decât are profit ?  Înseamnă că eu şi Petrom avem ceva important în comun, că şi io cheltui pe distracţii mai mult decât câştig.

Oare celălalt alter ego al meu îs tot eu ?

Cică ăştia vor să bage pastile în furajele vacilor, ca să nu mai producă metan când dau vânturi, că se măreşte efectul de seră…  Dacă se măreşte efectul de seră, înseamnă că se micşorează preţul porodicilor crescute la Matca şi la Barcea ?

Dacă la bucătărie mi-am pus blat, înseamnă că sunt blatist ?

Oare e OK dacă ar avea cineva numele Mircea Bea-conu ?

Futui gâtu’ măsi, iar am rămas fără hârtie igienică !!!

 

 

Boier, iobag, criză, prost…

Nu mai ţin minte dacă am menţionat asta până acum, dar am o curte într-un cartier din marginea oraşului  ( bine, nu e numai a mea, e a familiei…  De, moştenire… ) .  În urmă cu vreo doi ani, m-au călărit hoţii de vreo 3 ori şi mi-au uşchit tot ce au considerat ei că mă încurcă şi mă împiedic de ele…  Aşa că,  ca orice boier care se respectă, am zis că îmi trebuie şi mie nişte iobagi…  Sau măcar unul, de sămânţă…  Şi l-am găsit până la urmă : un ţăran amărât, care acum stă în casa mea cu cei doi copii…  Pe gratis, fireşte, că bani nu prea are de unde să-mi dea…  Cu condiţia să aibă grijă de casă şi de grădină şi să belească bine ochii, să nu mă mai calce hoţii…

Ceea ce îmi doream io cel mai tare, era să dau de un om gospodar, cu chef de muncă şi care să facă pe lângă casă o adevarată grădină şi gospodărie…  Să aibă fructe, legume, orătănii, flori, şi ce pula calului mai creşte pe lângă casele oamenilor…  Fireşte că am luat-o în gură, în cele din urmă, că nu degeaba se zice că facerea de bine e futere de mamă !

Io unu’ mi-am dat toată silinţa…  I-am cumpărat var şi vopsea, ca să se îngrijească de casă, că de, el e sărac !  După ce am stat ciocan pe capu’ lui vreo 2 săptămâni, s-a îndurat şi le-a făcut p-astea…

I-am luat seminţe de flori, legume, fructe, gazon, şi ce pula mea am mai găsit…  Şi i-am zis :  „ Mă, pune şi păstrează-ţi sămânţă, că la anu’ nu-ţi mai cumpăr io ! ” …

Când mă duceam şi io cu familia în week-end, sau cu prietenii pe la un şpriţ, erau legumele înecate în buruieni…  Şi se mira că nu se fac roşiile !  I-am lămurit misteru’ şi i-am zis să smulgă, în morţii mă-sii, buruienile, că le udă de pomană !

A mâncat din primăvară până-n toamnă din ceea ce creştea p-acolo…  Am mâncat şi io…  Vreun kil de roşii, o mână de nuci şi-un kil de morcovi…  Restul le-a ros el şi copchii.  Să fie !

S-au făcut butoaie de corcoduşe…  Băi, sute de kile, nu aşa !  Dacă cu un an înainte n-am avut nici de-un compot, acu’ se rupeau crăcile de greutate.  I-am luat bidoane, că de, pula mea, e sărac…  Şi 80 de kile de zahăr…   Şi i-am zis :
„ Vasile, pune şi fă ţuică.  Şi ţine cont că vreau fruntea, să o păstrez la sticle şi să mă fudulesc cu ţuica de la mine de la moşie.  Să o tragi de două ori, să iasă tare, nu pişoarcă ” !  Vorbisem şi cu unchi-miu, că el are cazan…  Cazanul meu căzuse victimă raidurilor repetate ale hunilor, din anul precedent, şi acu’ cred că deja e transformat în linguri…

Mi-a făcut…  Nu ştiu ce pula mea a făcut, că unchi-miu mi-a zis că a făcut câte două cazane pe zi, timp de o săptămână…  Asta înseamnă 12 cazane, după socoteala mea ( Duminica nu a aprins focul, nu l-a lăsat unchi-miu ) …  Dacă punem şi numai 5 litri la cazan, tot ies 60 de litri…  L-am întrebat ce păsărica maică-sii a făcut cu atâta alcool…  Cică l-a dat prin vecini, pe mâncare pentru găini, zice el  ( Oare chiar am faţă de prost !?!? )…  Da’ cât dracu’ mănâncă găinile ălea, că ar fi trebuit să le plesnească rânza de la atâtea grăunţe…  Şi erau doar 12 găini nenorocite !  Şi nici saci cu boabe n-am văzut…  N-aş paria că nu a troscănit şi el, deşi nu l-am văzut niciodată beat.  În plus, o lua rara de la atâta tărie…  Mare nebuloasă ce s-a întâmplat cu licoarea bahică…  Ştiam eu că alcoolul se evaporă repede, da’ parcă nici în halu’ ăsta !

Deci am cheltuit vreo 5 milioane, că vroiam o sticlă de ţuică de la mine din ogradă…  Şi m-am ales cu o pulă peste ochi !

E sărac, e amărât…  Nevasta l-a lăsat şi a fugit cu unu’ în Italia…  N-are ce da de mâncare la copchii…  Munceşte ca necalificat pe unde găseşte, sau cu ziua pe unde poate…  Da’ au DVD Player în casă…  N-a avut bani să-şi ia lemne, da’ are şi DVD-uri !  Omu’ fumează…  N-o fi fumând el un pachet pe zi, poate la 2-3 zile…  Da’ nu fumează Carpaţi  ( sau cum dracu’ s-or mai chema acu ălea fără filtru ) şi nici d-ălea fără timbru, de la negri…  Fumează d-ălea care costă peste suta de mii pachetu’ …  Da’ n-are bani să dea de mâncare la copchii…  N-are, în pula lu’ Terente !  E sărac…

Are şi tembeliziune prin cablu…  La aia nu ştiu cum dracu’ face, dar nu rămâne niciodată cu plata în urmă, aşa cum rămâne cu plata apei sau a electricităţii, pe care am avut imensa  „ bucurie ”  de a i le plăti io de vreo 2-3 ori…  Că de, pula mea, el îi sărac…  Şi mai e şi criză !

Criză, criză, da’ şi-a luat omu’ porc de Crăciun ?  Şi-a luat !  E drept, cam mărunt, şi pe datorie, da’ l-a costat porcu’ ăla vreo 4 milioane…  L-am întrebat :
– Păi, mă Vasile, pula mea, te plângi că n-ai bani şi tu ţi-ai luat un porc întreg pe datorie ?!  Nu puteai să îţi iei şi tu 2-3 kile de carne, în loc să zvârli cu milioanele pe geam ???
– Ei, domnu’ , m-am gândit şi io că e Crăciunul, şi nu-i Crăciun dacă nu vede copchiii cum se taie şi prepară porcu’ .  Să simtă şi ei, săracii.
– Da, mă, da’ în loc să fii dator cu milioane, luai şi tu mai puţin.  Te împrumutai de un milion, luai o bucată de carne, un cozonac, o sticlă de vin, nişte bomboane, o prăjitură, şi aveai de toate de Crăciun.
– Ei, domnu’ , aşa e bine, să aibă copchiii de toate de sărbători.
– Treaba ta, Vasile, da’ să nu te aud că n-ai bani de plătit facturile !  Dacă ţi le taie, tu îţi plăteşti şi debranşarea, şi branşarea la loc, că ăstea nu-s pe gratis.

Menţionez că porcu’ ăla a dispărut în vreo 3 zile şi nici măcar nu a mai prins Crăciunul…  A făcut omu’ pomeni la alţii, mai amărâţi decât el : zi de zi îi găseşti la crâşmă… Da’ îs tovarăşii lui şi au probleme mai mari decât el…  Vorba ceea : „ Dar din dar se face Raiul ! ” …  Aşa că de sărbători am mai făcut o pomană şi am dus un blid de mâncare la copiii ăia nenorociţi.

Pula mea, e criză, futu-l pe Băsescu şi pe Boc !  Da’ a dat omu’ 6 gâşte pe un telefon mobil pentru ficior-su, care a terminat 8 clase şi stă acasă, frecând pula cam toată ziua  ( acum are 17 ani ) ?  A dat !  Adevăru’ e că fiu-su nu mai putea trăi fără mobil cu cameră foto şi mp3 player…  Un câcat d-ăla de telefon mai ieftin  ( de care am vrut io să-i dau, da’ mi-a motivat că are semnalul slab )  îi stătea în gât !  Că nu se mai putea fuduli la tovarăşii lui ţărani.  La ce pula mea îi trebe lu’ ficior-su mobil, când nu se duce la şcoală şi zace toată ziua prin curte, n-am habar.  Da’ , pula mea, e criză şi viaţa-i grea !

În toamnă i-am zis să învelească şi să lege smochinii cu nişte coceni de porumb, să nu-i ardă geru’ …  A stricat un şopron care era acoperit cu coceni şi stuf, da’ smochinii i-a învelit din pulă !  De, era de muncă…  Aşa că i-a ars bine geru’ . N-au murit de tot, şi-au revenit, cât de cât…  Stau şi mă gândesc dacă o să-i spun şi anul ăsta să-i învelească şi să-i lege…  Da’ , ghinion…  Anu’ ăsta nu mai are niciun şopron de stricat, aşa că nu are coceni…  Poate-i dă prin cap să bage coasa în buruienile de 2 metri din grădină, că îi poate înveli cu ălea !

I-am luat iepuri…  Uriaşi belgieni…  3 bucăţi…  Animale frumoase şi care se fac cât o oaie.  Pula mea, unu’ s-a stricat  ( Cum pula mea să se strice un iepure ?!?! Poate doar la burtă ) , unu a fugit, iar unu’ s-a îmbolnăvit şi a trebuit să-l taie…  Ghinion, ce să-i faci !

În toamnă am fost plecat în Germania, la gajica cu care eram pe atunci…  O lună şi vreo câteva zile…  Înainte să plec i-am pregătit cada şi butoaiele pentru vin, spălate, aranjate…  Trebuia să culeagă via, să zdrobească strugurii şi să tragă vinul în butoaie…

Bun…

Bun o pulă ! Când m-am întors eu, via tot pe butuci !  Bine, ce mai rămăsese din ea…  L-am întrebat de ce…  Motivul : a plouat…  Da’ ce pula mea, a fost musonul de toamnă, a plouat o lună întreagă !?!?  Bine, aici a fost şi vina familiei mele…  Dacă au văzut că ăsta nu are de gând să adune strugurii  ( deşi ieşea din casă şi dădea cu nasu-n rândurile de vie; sau punea pramatia de plod, care oricum freacă menta toată ziua ) , de ce dracu’ nu au pus mâna sau să plătească pe cineva să o adune ?  Da’ dacă a plouat !  Deci cine culegea strugurii de ziua lui ?  Aţi ghicit : boierul !  Bine că nu a fost prea mult de muncă, în două ore am terminat de adunat ceea ce mai rămăsese…  Pentru că strugurii nu au avut de gând să mă aştepte pe mine şi şi-au urmat cursul normal al vieţii : o mare parte din ei s-au scuturat, altă parte au mucegăit, iar restul au fost mâncaţi de păsări şi viespi…  Concluzia ?  Dacă cu un an în urmă făcusem peste patru sute de litri de vin curat, acum nu am reuşit să adunăm decât patru  ( Da, am zis 4 ! )  saci de struguri…  Apoi a mai durat încă juma de oră să-i zdrobesc  ( am mai murdărit şi cada de pomană, mi-a luat mai mult să o spăl ) …  După tot procesul de producere a vinul, după decantare şi limpezire, am reuşit să umplu o damingeană de 50 de litri şi una de 10, plus 2 sticle…  Şi eu pregătisem butoaie…  Nu unul, ci două !  Ce pula mea o fi fost în capul meu, de l-am lăsat pe Silică  ( aşa îl alint când sunt nervos )  să se ocupe de tot !?  Noroc că mai aveam vreo 200 de litri de vin din anul precedent…  Şi atunci m-am decis ca în primăvară să scot via.  Nu de alta, unchi-miu a cumpărat strugurii cu 6 mii kilu’ …  De ce atâta muncă şi risipă financiară  ( săpat, tăiat, legat, lăstărit, stropitul de câteva ori )  pentru o carafă de vin ?  La cât vin beau pe an, mai degrabă cumpăr !  Ies mult, mult mai ieftin…  Şi scap şi de stres.

Într-o zi, când am ajuns pe acolo, îl întreb :
– Ţi-ai păstrat, mă, seminţe ?
– DA ! , zice el foarte sigur pe el.
– Ia arată-mi şi mie.

Şi-mi aduce un borcan în care băgase fix 3 roşii d-ălea cireaşă…  Roşiile cu totu’ , nu doar sămânţa…  Restu’, pula !  Castraveţi, păstăi, roşii, morcov, dovleac, pepene, fasole : din penis !  D-ălea nu şi-a păstrat…  Că îi aduce unu’ nişte seminţe bune…  Cu bani, fireşte, că doar n-o fi şi altu’ aşa de tâmpit ca mine să-i cumpere lui seminţe !

Cred că-s cel mai prost boier din istoria omenirii !

Unde-s vremurile ălea de demult, când boieru’ punea botniţă iobagului să nu-i halească strugurii şi le mai şi futea fetele ?

Păi, nu numai că nu-i iau nimic şi stă pe gratis în casa aia, da’ îi mai şi plătesc facturile, din când în când, atunci când iobagu’ are alte priorităţi  ( cum ar fi mobilul de fiţe pentru ficior-su, DVD Player, tembeliziune prin cablu ) …  Nu numai că are atâţia metri pătraţi de grădină, din care hrăneşti lejer o familie un an de zile…  Da’ îi mai şi dau bani de seminţe !

Da’ la începutul primăverii a comis-o…  Rău de tot.  Mă sună într-o duminică dimineaţă, pe la ora 6 …  Mă repet : dimineaţă !  Eu nu mă trezesc la ora asta nici când mă duc la serviciu, darămite în week-end.  Şi fusesem şi la o petrecere şi ajunsesem acasă pe la 4 jumătate…

– Ce-ai, mă, ai înebunit !?!?  Nu vezi cât e ceasul ?  Nici măcar găinile nu au început să cotcodăcească la ora asta !

– Ştiu că e dimineaţă ( Care dimineaţă, că afară era încă beznă ! ) , da’ astă noapte au venit hoţii.

– Iar !?  Şi i-ai prins ?  I-ai ciomăgit, le-ai dat la oase ?  Vezi să nu-i scapi, că ajung şi eu în juma de oră şi vreau să-i frământ oleacă în picioare !

– Nu, nu i-am prins…  Că au venit astă noapte; eu doar i-am auzit.

– Şi au furat ceva ?  ( Întrebare de om inteligent…  Doar sunt hoţi, nu au venit să aducă )

– Da, câţiva şpalieri de la vie…  Nu mulţi, doar 6.

– Bine, mă îmbrac şi ajung în maxim juma de oră.

Îmi trecuse somnul de tot, iar mahmureala era şi ea pe cale de dispariţie…  În schimb se instala o stare de nervi.  L-am sunat şi pe frate-miu şi i-am explicat ceea ce se întâmplase.  În 20 de minute eram deja în curte.

Într-adevăr, lipseau 6 şpalieri…  Dar nu numai.  Îşi mai luaseră tălpăşiţa şi 4 foi de tablă zincată, o nicovală, 2 suluri de plasă de gard, nişte scule…  Lucruri pe care, pur şi simplu, nu le iei la subsuoară şi pleci cu ele.  În plus, hoţii nu s-au grabit deloc, ci dimpotrivă, au operat liniştiţi, ca în propria ogradă : mai întâi au desfăcut sârma şi abia apoi au scos stâlpii din pământ.  Ceea ce e o operaţie de durată; cel putin jumătate de oră pentru fiecare stâlp, deoarece sârma e oţelită şi fiecare stâlp e îngropat în pământ cel puţin 80 de centimetri şi e ancorat…  Şi mai cântăreşte şi peste 40 de kilograme.  Deci e de muncă, nu glumă.

Am făcut rapid un calcul : chiar dacă au fost 6, câte unul pentru fiecare stâlp, tot au zăbovit prin curte cel puţin jumătate de oră…  Timp suficient să dai un telefon şi să chemi miliţia…

– Mă, şi dacă i-ai auzit, de ce nu ai ieşit afară, să strigi la ei ?  Să le altoieşti câte un par pe cocoaşă ?

– Păi, mi-a fost frică…  Dacă băgau cuţitu-n mine ?

– Atunci, ce-ai făcut ?  De ce nu m-ai sunat ?  De ce n-ai sunat la poliţie ?

– Am încercat, dar era telefonul descărcat.  Abia după ce s-a încărcat v-am sunat.

– Măi pulă, trebuia să-l bagi la încărcat şi puteai să suni.  De ce nu ai aprins lumina, sau să strigi la vecini ?

– Mi-a fost frică.

– În pula mea, mă mir că ăştia nu te-au furat şi pe tine.  Că s-au plimbat pe aici, ca la promenadă pe Faleză !

Aici am vrut să-i fut una peste bot, ca să-i dispară privirea aia tâmpă de pe faţă…  Noroc că m-a oprit frate-miu.  Îmi mai făceam şi păcate cu el.  Mi-am aprins o ţigară şi am început să umblu prin curte, făcând inventarul lucrurilor dispărute…

După vreo 10 minute a apărut şi miliţia.  Le-am explicat ceea ce se întâmplase şi ne-au invitat la secţie pentru a depune o sesizare / plângere…  L-au luat şi pe Silică, pentru că era suspect de complicitate la furt…  Eu chiar nu mi-l puteam închipui ca fiind hoţ…  Poate doar prost, da’ nu hoţ !

Până la urmă, s-a dovedit că nu avea nicio implicare în toată afacerea…  Doar că avea gura prea mare…

După vreo 2 ore am plecat de la secţia de miliţie.  Ajunşi iar la curte, i-am spus lu’ Vasile :

– Vasile, te anunţ că iarna nu te prinde aici…  Îţi cauţi gazdă, dormi în şanţ, nu mă interesează.

– Da’ ce-am făcut ? Io n-am făcut nimic !

– Întocmai !  N-ai făcut şi nici nu faci NIMIC !  Şi acum ţi-ai dat foc la valiză.  Îmi pare rău de copii, dar ori cu tine, ori fără tine, e acelaşi lucru.

A plecat capul în pământ şi nu a mai zis nimic.

Peste două zile m-a sunat miliţia.  Îi prinseseră pe hoţi.  Erau doar doi.  Deci au cotrobăit prin curte vreo câteva ore.  Din toată paguba nu am recuperat decât 2 stâlpi.

Pe la jumatea primăverii, după ce s-a înmuiat vremea, m-am apucat cu frate-miu de prostii…  Am început să scoatem şpalierii de la vie şi să strângem sârma…  După două zile, jumătate de vie dispăruse…  Rasă de pe faţa pămăntului !  Apoi am pus mâna pe drujbă…  Rând pe rând, copacii au căzut pradă furiei.  Nu au scăpat decât vreo câţiva :  doi salcâmi, un corcoduş, un cais, nişte meri, un nuc mare, un cireş şi vişinii.  Cine ştie şi câţi dintre ăştia mai rămâneau în picioare, dacă nu mi se bulea drujba…  Da’ până când dă gerul, poate o repar şi îmi continui treaba…

În locul viei am hotărât să pun gazon şi flori…  Şi să fac nişte alei cu băncuţe…  Măcar să aibă nepotu-miu pe unde să alerge.

Bineînţeles, Vasile a asistat ca spectator la toată scenele ăstea…  Pe deasupra, mai comenta şi aiurea :

– Deci aţi vorbit serios că scoateţi via.

– Da, dar vezi că am vorbit serios şi când ţi-am zis că pleci.  Vezi că baba Stela e singură, nu îi mai are pe ăia în chirie.  Vorbeşte cu ea.

– Da’ de ce mă daţi afară ? Că io nu am făcut nimic. Uite, şi aşa scoateţi via, ăia v-au făcut un serviciu, vedeţi ce greu se scot şpalierii ?

– Da, ştiu cât de greu se scot, doar eu am muncit ca nebunu’ când i-am băgat în pământ.  Şi tu tot pleci !

Am păstrat numai o porţiune unde am pus ca tot omu’ : nişte roşii, ardei, vinete, fasole, morcov, şi alte chestii de genu’ ăsta.

Dar acum, când a venit vremea să adun recolta, am ajuns la concluzia că nu rentează să faci agricultură în România…  Îţi îndoi oasele de pomană.

Să mă fut, cred că o să scot casa la vânzare !  Zilele ăstea o să facem un consiliu de familie şi vedem noi…  Mi-e milă de iobag, da’ mi se rupe inima de casa aia şi de grădină !

P. S. :  Îs multe de povestit de Vasilică al meu, da’ mai am şi alte chestii de făcut, înafară de a pierde vremea pe blogul ăsta.

Muzică bună…

 

 

 

Azi nu prea am chef de scris…

 

Aşa că o să postez ceva ce nu presupune prea mult efort intelectual…  Bine, nici din partea lor nu a presupus…

 

Credeaţi că numai românaşii fac muzică doar de dragul de a o face, cu versuri care te dau pe spate ?

 

Gen Valahia cu  „ Banana ” , Andre cu  „ Noapte de vis ( Moşule, ce tânăr eşti, ai o pulă ca-n poveşti ! ) ” , şi lista e foarte, foarte lungă…

 

Ei bine, şi străinii şi-i au pe ai lor…

 

Nu am tradus versurile, pentru a nu pierde din farmecul melodiei…

 

Muzică bună , nu glumă !

I took her on a date things seemed so bright
I knew I would not need my youporn tonight
We go to her place and we fooled around
We throw all our clothes to the ground

We begin as she turns out the lights
I start but feel something so very extra tight
I hear her cry and I see her frown
I look at the condom it is all brown

Last night uuuuuuu, I stuck it in the wrong hole
I’m so sorry uuuuuu , from the bottom of my soul
Cause I stuck it in the wrong hole

Try some preparation H it’ll make you feel better
In my defense those holes are so close together
Oh baby baby don’t feel defiled
It’s a common accident during doggy style

It was so dark I couldn’t see so good
I had no idea where I put my wood
I want to make things better want to make it alright
If you want you can put on a strap on and give it back to me all night ( I’d rather if she didn’t)

Last night uuuuuu I stuck it in the wrong hole
I’m so sorry uuuuuuu from the bottom of my soul

I never ever want to make you feel hurting
I guess that’s why God made that hole not for inserting
Tell me how you feel baby please don’t pause
(Mother fucker…..)
Now I know how they feel in that HBO show OZ
Maybe take some Advit your pain it will fix
From the way you are walking you can compete in the special olympics
If this was Alabama we would be on trial
That’s how my mom took my temperature when I was a child

I’ve got a confession and I think you wont mind
I kinda liked when you put it in my behind
I don’t know baby I’m no Sodomite
Can’t we just try it again tonight?

Alright!

Every night uuuuuuuu I stick it in the wrong hole
It’s so much fun uuuuuuuuuuuuu and we don’t need no birth control
When we stick it in the wrong hole.

 

 

 

Melodia aici :    http://www.youtube.com/watch?v=-zHVW7Zy_vg

 

P. S. : Puteţi căuta, sunt mai multe în genul ăsta…  Doar căutaţi DJ Lubel sau Taryn Southern… Dar, să fim sinceri, măcar ăştia sunt simpatici !!!

Medicina românească…

 

 

 

Acu’ vreo câteva zile, m-a rugat un prieten să merg cu el să-şi facă nişte analize.  De ce pula mea o fi avut nevoie de însoţitor, habar n-am…  Că are 32 de ani…  Poate o fi vrut să îi ţin eu borcanul, în timp ce el se pişă…  Sau invers, el să ţină borcanul şi eu drâmba… Dracu’ ştie…

 

În fine…  Sunt un tip săritor, deci l-am însoţit…  Slavă Domnului, nu a avut nevoie de ajutor la recoltarea probelor biologice, ci de un sprijin moral…  După ce am plecat de acolo, mi-a mărturisit că are cam o lună de când nu se simte prea bine…  La dracu’ , şi e un tip destul de cumpătat, fără excesuri de niciun fel…

 

După două zile, s-a dus să îşi ia rezultatele, urmând să meargă la medicul de familie, pentru interpretarea rezultatelor.  Numai că acesta nu a priceput prea multe din hârtiile ălea şi l-a trimis la medicul specialist…  Şi mi-a cerut să îl însoţesc din nou.

 

În momentul când am aflat la ce medic urmează să ajungem, l-am sfatuit să mearga în altă parte, nu de alta, dar şi bunică-sa poate să interpreteze mai bine rezultatele analizelor, chiar în timp ce croşetează.  M-a întrebat de ce spun asta şi i-am povestit ceea ce o să vă relatez şi vouă în continuare…

 

Bun aşa…

 

Măi, de la o vârstă, ca să zic aşa, încep să te mai lase piesele de schimb, şi tre’ să faci cunoştinţă cu nenea doctoru’ , şi pentru alte motive decât coma alcoolică sau blenoragia…  De, asta e.

Eu, la un moment dat, nu că ar interesa pe careva, nu stăteam prea bine cu filtrele…  Logic, au urmat analize, teste, radiografii…  Şi după ce mi-au ghicit ăştia în pişat şi nu le-a plăcut ce a ieşit  ( la ceas de seară sau aşternut, dracu’ ştie ), am avut o discuţie interesantă cu doctorele specializat…  În urma căreia am ajuns la concluzia că mi-ar plăcea să am relaţii nepotrivite cu maică-sa, indiferent ce vârstă ar avea biata femeie…

După ce a studiat atent fişa vreo 10 minute, îmi zice omu’ ca tre’ să ţin regim…  Şi începe să-mi explice cum şi în ce fel…

1.  Fără sare, condimente şi mirodenii…

Da’ deloc !  Nici măcar să nu pun botu’ la păsărică, că şi aia e sărată ( am citit io undeva, nu c-aş face asemenea porcării   ) .
În pula mea, asta e !  Fără sare…


2.  Nimic prăjit…

Mă, da’ nimic !  Nu tu o gugoaşă, un peşte, un cotlet, un cartof prăjit şi alte etc-uri…
Pula mea, asta e…

3.  Cică aveam voie la carne…

Da’ cum ?
Carnea  ( slabă, fireşte )  se ia şi se fierbe bine…  Apoi se aruncă supa…  Şi se mai fierbe încă o dată !
Am încercat ghiduşia asta o singură dată…
Pot să vă spun că diferenţa dintre a mesteca o bucată de carton sau o bucată de carne fiartă în halu’ ăsta e absolut zero !

4.  Ouă ?
Da, unu, maxim 2 pe săptămână  ( faţă de 4 – 5 deodată, cum mănânc eu de obicei, ochiuri sau omletă ) .

5.  Fireşte, n-aveam voie alcoale.
Eu :  Băi nene, nici bere n-am voie ?
El :  Nici bere.
Eu :  Da’ dacă iau d-aia cu 2-3% alcooale ?  Că aia e practic suc.
El : Nu.

M-am resemnat…  După câteva secunde, mi-a venit ideea salvatoare  ( cel puţin aşa am crezut ) …

Eu :  Bine, mă, atunci iau bere d-aia fără alcool.
El : Nu, nici d-aia.
Eu :  WTF ?!?!   Nici bere fără alcoale n-am voie ?  D-aia cu zero la sută alcool ?
El : Nu, mă, nici d-aia.

FMM !!!        BGPM !!!

Pula mea, e dus cu capu’ !  Cum, mă, nici bere fără alcool să n-ai voie ?!?!  Cred că ăsta a vrut să facă mişto de mine.  Sau oi fi având moacă de rachier, şi a zis că poate îmi iau şi o vodcă pe lângă berea fără alcool…

Nu l-am întrebat dacă am voie să beau apă, de frică să nu-mi interzică şi asta.

6.  Saună, plajă…
– Mda, bine, la saună am voie ?
– Da, da’ foarte-foarte puţin…  Spre deloc.
– Piscină ?  Plajă ?
– Ce, eşti nebun ?! Pe vremea asta !? În niciun caz !  ( Discuţia asta a avut loc prin Aprilie )

7.  Sport…
– Da’ la sală pot să mă duc ?  Că merg de 3 ori pe săptămână, vrea gajica să arăt ca acum 4 ani.
– Hmm, şi ce faci, tragi de fiare ?
– Nu, nene, doar biciclez puţin şi fug oleacă pe bandă…
– NUU, nu e bine !  Dacă te duci la sală, tre’ să nu transpiri  ( WTF ?!?!  La ce pula mea să mă mai duc ? ) .  Dacă vrei, poţi să mergi pe jos…  Da’ lejer, cum ţi-am zis, să nu transpiri.

N-am întrebat de sex, că sigur iar îmi zicea să nu transpir…
În schimb, aveam voie la păscut fructe, legume şi verdeaţă…  Cât cuprinde !

Am plecat de la el demoralizat…  Morcovul pe care îl avusesem înfipt în părţile moi când ajunsesem la el, se transformase într-o ţelină de vreo câteva kilograme…

 

A doua zi, după o încercare inutilă de vreo 8 ore să adorm, însoţit de gajică, am fost la alt medic, pentru o a doua opinie… Alte teste, alte analize…

Nu aveam nici pe dracu’, doar un banal blocaj renal !

 

După o perfuzie, şi după ce m-am pişat cât un bivol, încărcat cu o căruţă de nervi, am mers la cabinetul doctorului Bulă… Nu l-am găsit, avea ore la Facultate ( îi clar ce viitori medici vor bântui prin spitale ) …

 

Există o celebră zicală : „ Operaţia reuşită, pacientul decedat ! ”

 

Închei cu un banc :
– Dom’ doctor…  Dom’ doctor, ştiţi, io aş vrea să trăiesc o sută de ani…  Credeţi că mă puteţi ajuta cu nişte sfaturi ?
– Mda, bine…  Ia zi, de băut, bei ?
– Păi, ştiţi, ca omu’ , câte un şpriţ, din când în când…
– Ok, nu mai pui gura pe alcoale.  Deloc !  Nici măcar de ziua ta…  De fapt, mai ales de ziua ta.  Nici de Crăciun, nici de Revelion…  Never !
– Aoleu !!!  Bine, dom’ doctor.
– Carne mănânci ?
– Păi, sigur, dom’ doctor…  Un mic, un muşchiuleţ, o ceafă, o scrumbie…
– Bine, nu mai mănânci carne deloc.  Numai verdeaţă, fructe şi legume.  Şi ălea numai crude sau fierte, şi fără sare…  Mă, da’ ştii cum ?  Niciodată, mă, niciodată ! Că-i otravă !
– Aoleu, dom’ doctor !!!  E nasol…  Da’ dacă trebe, trebe.
– Da’ sexuleţ mai faci ?
– Păi, din când în când, că na, am şi io muiere şi trebe întreţinută…
– Bine, te opreşti…  De tot !!!  Never ever !  Nici măcar cu Dreptuţa.  Uiţi că ai pulă, o redenumeşti aparat de pişat.
– Vai de mine, dom’ doctor !!!  Chiar aşa ?  Mă lasă muierea…  Şi dacă, totuşi, le fac pe toate ăstea cum ziceţi, măcar sigur o să trăiesc 100 de ani ?
– Nu…  Da’ cu siguranţă aşa o să ţi se pară.

 

P. S. : Gajica cu care vrăjeam pe atunci, când m-a văzut cu faţa aia terminată, şi după ce i-am povestit cele de mai sus, a plusat  ( sau a învârtit cuţitu’ în rană ) şi m-a întrebat dacă n-a zis doctorele nica de fumat…
I-am răspuns că ăştia de la Vatican îs ocupaţi cu sanctificarea lu’ Ioan Paul al II-lea, nu mai au timp şi de mine…

 

 

 

 

 

 

Politica românească: făţărnicie şi sminteală

E greu să mai fii surprins în ziua de azi de politicienii români… Ucigaşi, peşti, curve, borfaşi ordinari sau hoţi de miliarde, oameni care îşi urăsc ţara şi o strigă în gura mare  ( motiv pentru care alţi cetăţeni, la fel de cretini ca şi politicianul, îl aleg să-i reprezinte ) , securişti, turnători şi aşa mai departe…  Chiar nu ştiu unde se închide menajeria politică.

Şi totuşi, din când în când, reuşesc să mă surprindă…  Nu prin prostie şi curvăsărie, ci prin prostie şi curvăsărie EXTREMĂ !!!  Patologică de-a binelea.

Primul exemplu de azi e piticul de serviciu al neamului, sclavul care, mai nou, cică şi-a descoperit coloana vertebrală…  Un fel de Moliceanu reloaded: BOC !

După părerea idiotului : „ Fără credinţă în Dumnezeu, nimeni în Romania nu face nimic… ”
Să mă pupi în cur, mă !
Uite, îţi dau io un exemplu de om care, fără credinţă în Dumnezeu  ( ci eventual în Allah ), a făcut mult mai mult decât au făcut toţi politicienii din România.  A făcut bine, vreau să spun, că la făcut rău, nu îi întrece nimeni pe puliticienii noştri :  RAED ARAFAT !

Nu mai vorbim de a te face preş la uşa bisericii, cel mai mare SRL al neamului  ( şi scutit de impozite, şi plătit de la stat, pe lângă business-ul oficial ) , dar mă doare al dracului de tare aruncatul de bani pe fereastră…

De ce pula calului să iei bani de la musulman  ( extraordinar, avem şi musulmani în ţară ! ) , care plăteşte şi el taxe şi impozite ca tot românu’, şi să faci din banii lui… biserici ortodoxe ?!?!  Idem şi pentru catolici, romano-catolici, budişti, atei, etc. …  Statul ciordeşte bani din buzunarele cetăţenilor, pe care îi sparge pe jde mii de biserici…


Băi pulelor !  Cam peste tot în lumea asta normală, practicanţii unei religii îşi sprijină religia LOR.  Şi nu pe a altora…  Da, fireşte, sunt şi state unde toată lumea, vrând-nevrând, tre’ să fie de o religie, sau dacă nu-s, ţin ciocu’ mic, pentru că altfel se lasă cu măcel…  Dar nu cred că acolo ţintim să ajungem, nu-i aşa ?

Biserica să-şi vadă în pula calului de business-ul ei  ( foarte productiv, fie vorba între noi, din moment ce majoritatea lui e la negru, are câteva monopoluri, scutit de taxe şi impozite, şi mai e şi sponsorizat în mod direct şi indirect de stat ) , să-şi facă biserici din donaţiile credincioşilor, şi să nu mai ciordească şi ea din buzunaru’ public, că-s destule căpuşe deja.

P.S. : Când o apare partidul ăla care va propune tratarea bisericii ca orice SRL, va avea votul meu, pe cuvânt…  Poate să fie şi Vadim sau tâmpitu’ ălălalt de la Zero TV.


Al doilea individ, despre care o să discutăm foarte pe scurt  ( că mai am şi de muncă ) , e ăla căruia trebuie să-i  „ mulţumim ”  pentru faptul că în România, în momentul de faţă, E ILEGAL SĂ OMORI UN CÂINE UCIGAŞ !  Da ?!  Deci să fie clar, dacă un câine omoară 50 de copii, E ILEGAL SĂ-L ELIMINI.  Poţi să faci asta numai dacă potaia e bolnavă incurabil !  Dacă e sănătos şi doar are drăgan la carnea de om, pula mea, ghinion !
Vestitul Marinescu – Bideu, un om atât de onest, încât nu s-a putut abţine să nu ciordească chiar şi din banii propriului partid  ( ăsta cred că îşi fură singur banii din portofel ) , a venit cu o idee revoluţionară de-a dreptu’  ( prin enormitatea prostiei ) :   Să tranformăm câinele comunitar în câine utilitar care protejează parcările ”    WTF ?!?!?!?

„ În Bucureşti sunt peste 14 500 de blocuri, în jurul lor s-ar putea îngrădi parcările şi s-ar ţine acolo, în interior, câinii comunitari pe post de câini de pază. Maşinile ar fi păzite şi de hoţi şi de şobolani.  Nu ar muşca decât hoţii. ” .

Să mori tu ?  Băi, în faţa unei asemenea prostii copleşitoare rămâi mască, mai ceva ca în faţa Niagarei…  Pur şi simplu, îţi taie respiraţia un asemenea monument de imbecilitate.
Vă daţi seama, la ce pula mea ne mai trebuie Poliţie, Procuratură, Judecătorie şi Penitenciar ???  Îi înlocuim pe toţi cu câini boschetari !
Mergi pe stradă şi are impresia şeful haitei că eşti cam dubios ?  Arestat în colţi, judecat şi executat pe loc…  Acu’ ştiu, execuţia prin aruncarea la animale sălbatice s-a abrogat de vreo 2 000 de ani, da’ pula mea, ce nu facem noi pentru alde cuţu-cuţu ?

Nu pot să nu remarc obişnuitele imbecilităţi emanate de zoofili  ( nu e o greşeală, am scris aşa intenţionat ):
1. „ Eutanasierea nu este o soluţie, pentru că nu se va reduce numărul de câini de pe stradă.
Băi idioţilor, o să vă răspund cu o replică celebră :  „ Un indian bun, e un indian în minus ” …  Putem aplica perfect vorba asta şi câinilor boschetari :  „ Un câine vagabond bun, e un câine vagabond mai puţin ”  .
Ăştia dau dovadă de imbecilitate cronică :  ai 100 de câini pe stradă… Omori 50…  Câţi rămân, în pula mea ?  Tot 100 !?!?
‘Vă-n gât de retardaţi !
2. „ Eutanasierea nu este o soluţie umană.
Just.  Ar fi şi stupid să fie o soluţie  „ umană ” .  Sunt câini, nu oameni…  Putem vorbi, eventual, de soluţii milostive, în care să nu chinuim animalele…


3. „ Ştiu, nimeni nu poate garanta 100% că acei câini nu vor mai muşca sau nu vor fi din nou agresivi.
Cum s-ar zice :  „ Te-a muşcat, ghinion , în pula mea…  Pe noi ne doare în cur, e mult mai important să rămână potaia pe stradă, indiferent câţi oameni omoară sau mutilează.  Dar, ca să fie clar, noi nu vrem nicio responsabilitate.  Vă forţăm să trăiţi printre animale sălbăticite, aruncăm cu pietre dacă încercaţi să eliminaţi pericolul, iar dacă drăguţii de căţeluşi vă omoară, sa fiţi voi ai dracu’ , că sunteţi negri la suflet, şi domnu’ judecător Azorel a hotărât că nu meritaţi să trăiţi, şi a şi executat pedeapsa, cu o muşcătură executată magistral la artera femurală . ”

4. „ Pot să fie şi în libertate lăsaţi.  Sunt mulţi câini care sunt îngrijiţi în anumite zone şi cartiere.  Nu ne încurcă cu nimic, nu ştiu pe cine încurcă.  Au dreptul la viaţă.  Ştiu că oamenilor care au fost muşcaţi le e greu să accepte acest lucru.  Au avut neşansa asta.  Nu ştiu ce să le spun, aşa este situaţia.
Deci, cum vă spuneam : ghinion !
Ţi-a omorât copilu’ sugar, eventual şi nevasta ?  Erau negri la suflet, erau oameni răi…  Şi oricum bieţii căţeluşi n-au nicio vină…  Uite violatorii, uite criminalii, uite ţiganii  ( pe cuvânt că-mi vine să pun mâna pe o lopată şi să îi fut minim una în muie fiecărui zoofil pe care îl aud cu  „ argumentu’ ”  ăsta ) …
N-am nimic cu retardaţii, îs şi ei nişte suflete amărâte, dar ăia care îs periculoşi prin prostia lor ar trebui închişi în locuri speciale…

P.S. :  Dacă ăsta ar fi copilul lor, oare ce părere ar mai avea legat de câinii comunitari ?

Curvele de „ lucs ” din Galaţi

Am revenit după o lungă perioadă.  Nu ştiu ce dracu’ s-a întâmplat, dar nu am mai avut acces la cont…  Oi fi supărat pe cineva…  În cazul acesta, oricum nu-mi cer iertare  !!!  ( Bine, nici eu nu am mai încercat să îmi accesez contul de vreo 3 săptămâni )

Bun, revenind la oile noastre…  În perioada asta, s-au întâmplat multe, foarte multe…  Şi pe plan intern, şi extern…  Dar, în următoarele zile, mă voi concentra asupra unui singur eveniment : nunta unui bun prieten şi petrecerea burlacilor care a precedat-o…  Bine, nu a fost numai o singură petrecere…  De fapt, a fost o săptămână întreagă de petreceri !  Genul de petrecere la care te culci în Galaţi şi te trezeşti la Bucureşti…  Şi nu ai nici cea mai vagă idee cum ai ajuns acolo !

Înainte de nuntă, prietenul meu şi viitoarea soţie (chiar sunt curios pentru cât timp i se va spune  „ soţie ” ) au hotărât să îşi dea liber o săptămână…  O săptămână în care fiecare era liber să facă tot ce îi dorea inimioara, fără să fie luat la întrebări de celălalt…  Ea a plecat cu prietenele în Turcia, el a rămas  „ acasă ” cu tovarăşii lui cei mai buni…

Bun aşa…

În prima seară ne-am strâns la el acasă şi, după ce golisem vreo câteva sticle de whiskey, am hotărât să ieşim prin oraş, să luăm pulsul minunatei metropole în care locuim…  Bun…  Deci, ne-am urcat în maşini şi ne-am îndreptat spre oraş  ( prietenul locuieşte la o vilă, într-o zonă aflată la periferia oraşului ) …

După cinci minute, ne-am oprit…  Unde ?  Logic, în prima bodegă întâlnită în cale !  După vreo 3 sticle de beri, minţile noastre luminate au ajuns la o concluzie : nişte băieţi aşa de rafinaţi şi cizelaţi ca noi, de  „ şentru ” ,  nu au ce căuta într-o speluncă de doi bani…  Deci, ne-am urcat iar în maşini şi ne-am îndreptat spre o zonă mai răsărită a oraşului…  Ajunşi în Ţiglina, nu eram hotărâţi unde ne potolim setea arzătoare care ne mistuia pe toţi…  După câteva clipe de gândire, mi-a venit ideea salvatoare : de ce să ne oprim într-un singur loc, când sunt atâtea baruri în oraş ?!?  Vom bea câte un rând în fiecare local, şi apoi vom merge în altă parte !  Propunerea mi-a fost întâmpinată cu ropote de aplauze  …

Prima oprire : o locaţie destinată toreadorilor  ( având în vedere faptul că are ca siglă un taur ) , oamenilor destoinici şi puşi pe fapte mari, aşa cum eram noi…  Am intrat…  Linişte…  O muzică molcomă se auzea în surdină  ( Doar, ce dracu’ ?  Era o seară liniştită de miercuri ) …  Ne-am aşezat într-un colţ mai liniştit şi fiecare a comandat ce i-a dorit sufleţelul : whiskey, gin, tequila, bere…

După ce fiecare şi-a terminat băutura, am achitat nota de plată şi ne-am îndreptat spre următorul câmp de bătălie…  Fiecare dintre noi presimţea că războiul va fi lung şi de uzură…  Dar, ca nişte soldaţi adevăraţi, nimeni nu vroia să dea înapoi…

Şi aşa a început aventura…

În al patrulea sau al cincilea bar  ( sincer, nu mai ştiu, dar cred că nici nu contează ) , unul dintre prieteni se ridică în picioare, ia sticla de pe masă şi face câteva urări viitorului mire…  Apoi, chiar înainte să se aşeze pe scaun, se întoarce spre noi toţi şi ne întreabă :  „ Băi, în pula mea, ce fel de petrecere a burlacilor mai e şi asta, fără femei !? ” .  Am început să ne uităm unul la celălalt…  Niciunul dintre noi nu se gândise la femei, până atunci…  Soluţia a venit de la un alt prieten :  „ Băi, ştiu eu un local destul de mişto, cu fete una şi una, dar distracţia începe abia după ora 12 ” …  Instantaneu, ne-am uitat toţi la ceas şi am răsuflat uşuraţi…  Era 12 şi ceva…  Am dat pe gât ce mai aveam prin sticle sau pahare, am achitat nota şi ne-am bulucit spre ieşire…  Ne-am urcat în taxiuri  ( cam uitasem pe unde parcasem maşinile, dar oricum erau departe ) …

După câteva minute, ajunsesem la destinaţie…  Habar n-aveam că în respectiva locaţie, după miezul nopţii, funcţionează un club de striptease…  Când să intrăm, îl întreb pe ăla de lângă mine :  „ Băi, frate, eu am numai de 50 şi de 100 la mine…  Ce dracu’ , le bag la pizde în chiloţi de ăstea ?   Termin banii în 5 minute ” …  Să ne fi văzut atunci : toată gaşca era pe la magazine non-stop, consignaţii, pe la taximetrişti…  Toţi încercam să schimbăm banii în bancnote de 1 şi 5 lei…

După vreo 10 minute, ne-am reîntâlnit în faţa clubului…  Din 14 câţi plecasem în misiune, ne mai întorsesem 8…  Restul căzuseră la datorie sau fuseseră capturaţi…  Dar nu era timp să ne plângem pierderile, lucruri măreţe ne aşteptau…

Şi am intrat…  Într-adevăr, fetele erau bune, sau le vedeam noi frumoase de la atâta băutură…  Şi, pe deasupra, erau şi dispuse la orice…

După vreo 2 ore, descopăr cu stupoare, că tufla de bani, pe care o avusesem la intrare în buzunar, se evaporase…   Dispăruse în chiloţeii domnişoarelor…  Unde dracu’ o fi încăput atât bănet, nu ştiu, că respectivii chiloţei erau doar 3 aţe şi oleacă de textilă…  Cred că dacă coseai toţi chiloţeii gagicilor din club, unul de altul, îţi ieşea de o batistă…  Una de mărime medie, puteai să-ţi sufli mucii de vreo 3 ori…  Bine, nu îndesasem tot bănetul în lenjeria intimă a fetelor, împrumutasem şi 3 prieteni…

Deci, am ajuns la concluzia că e vitală o vizită până la bancomat…  Ce invenţie minunată !

Prin urmare, m-am ridicat de la masă, le-am explicat amicilor ceea ce am de gând şi toţi au scos cardurile şi m-au rugat scot bani şi pentru ei…  După ce mi-am notat codurile PIN în telefon  ( altă invenţie minunată, băga-mi-aş ceva în ea !  Când ţi-e lumea mai dragă, atunci sună…) am pornit, legănându-mă, spre ieşire…

Ieşit din atmosfera aia încinsă, aerul rece de afară m-a mai înviorat niţel…

După vreo 5 minute de mers, mă trezisem destul de bine  ( oricum o lăsasem mai uşor cu băutura ) …  M-am oprit pe o bancă şi mi-am făcut inventarul : două monezi de 50 de bani şi încă vreo câteva mai mici rătăcite prin buzunare şi încă 5 ţigări în pachet…  Deci era musai să ajung la bancomat şi să scot bani…  Plus că toată trupa conta pe mine să le aduc mălai…

După încă vreo 5 minute, ajung în faţa unui celebru hotel din oraş…  Nu celebru pentru condiţiile deosebite de cazare pe care le oferă, ci pentru viaţa de noapte activă din jurul ei…  Văd gloata un pic mai departe, la vreo 20 de metri, pe partea cealaltă a străzii…  Mă aşteptam să mi se prezinte  „ O ofertă pe care să n-o pot refuza ” , d-alde don’şoare cu fusta scurtă, care să se bage în seamă şi să mă întrebe ce mai fac…

Să continui…  Speram să întâlnesc din ăstea…  Vroiam să văd oferta…  De curiozitate…  Să văd cu ce se mai mănâncă piaţa…

Buuunnn…

Îmi urmez calm drumul spre următorul bancomat…  Vine o baragladină ( Da, sunt xenofob, am zis BARAGLADINĂ ! ) la mine şi mă întreabă dacă vreau o fetiţă…  Dupa cât băusem, recunosc, i-am zis : „ Da, aş vrea, te-aş fute ca să-ţi scot futaiu’ din cap, da’ n-am niciun leu la mine !!! ” ( În gându’ meu : Băgate-aş în pizda mă-tii de baragladină, te-aş fute să-ţi sară ochii din cap !!! )  . Ea răpunde :  „ Mda…  Bine… ”


Baragladina arată cât de cât bine.  I-aş fi dat câteva sute… Pentru un scurt…  Mai merg vreo 10 metri şi mă văd cu băieţaşii…  Ăştia mai erau cu alte două…  Ălea bune măr !  ( Cel puţin, aşa le vedeam eu )  Nu ca cioara !  Îi întreb :  „ Măi, fraţilor, n-am bani la mine, da’ cât e scoru’ ?  Poate trag o fugă până acasa şi mă întorc. ”  Vine răspunsul şi rămân mască :  „ Păi, un băţ număru’ şi unu’ jumate ora ”  ( Pentru cei care nu înţeleg, un băţ înseamnă un milion, sau 100 de lei grei )

Mi s-a pus pata…  Urmează conversaţia…

Ceea ce e în paranteze şi scris cu albastru, sunt cugetarile mele de moment.

Eu :  Şi unde o comitem ?
El :  Păi, la mine în maşină, am Dacia după colţ !  ( Futu-te-aş în câcat pe mă-ta, unde dracu’ să încap eu în troaca ta ?  Că am 1,84 ! Şi mai îmi intră şi schimbătoru-n cur !!! )
Eu :  Da’ în altă parte nu se poate ?
El :  Ba da, şefu’, luăm cameră la hotel Galaţi, da’ te mai costă un băţ !
Eu :  Băi, să-mi bag pula, două beţe jumate pentru o oră ? Da’ ce curve ai, mă !?  Ai două bune măr ( plus o baragladină ) , da’ dă-o-n a mă-sii, două jumătate ora, mă ?!?!
El :  Şefu’ , ăstea-s preţurile !
Eu :  Păi, vreo reducere ?  Că mă duc la o chindie acum şi mă întorc într-o oră cu câţiva tovarăşi…  E scump ca dracu’ , da’ vrem să futem în seara asta !
El :  Umm…  În maşină ?
Eu :  NUUU !!! ( Futu-ţi morţii mă-tii de cioroi !!! ) Nu vreau să fut în maşină !  Le luăm cu noi ( idiotule )  !  Vii şi tu să stai de şase, să nu ţi le răpim !
El :  Hmm, să mă gândesc…  Îţi las la un milion de fată ?
Eu :  ( Te-ai tâmpit ? ) Ce scor e ăsta  ?!?  Le iau cu 500 ( 500 000 sau 50 de lei grei ) !  Şi vreau mai multe fetiţe.
El :  Hmm…  Mă frate, da’ tu mă scoţi din afacere !  Şi unde mergem ?

Aici am stat vreo câteva secunde şi am cântărit toată situaţia…  Acasă la unul dintre noi, era cam riscant…  Ne puteam trezi într-o bună zi cu cioroii la uşă, cu cuţitu’ la gât şi casa golită de toate…  Prin boscheţi, nu sunt genu’ …  În maşină nici nu vroiam să mă gândesc ( Am amintiri cam neplăcute legate de asta ) …  Apoi mi-am adus aminte că am un prieten, care lucrează la o benzinarie, unde au o cameră de odihnă ( de-ar putea vorbi pereţii ăia ce de-a „ odihnă ” s-a tras pe acolo )…
Eu :  Aproape de Vad ( Vadu’ Ungurului ) , lângă terenul de fotbal, la benzinărie, am eu un şmen cu unu’ de acolo…
El :  Aoleu, nu !!!  Da’ acolo-s ţigani mulţi !!!  ( Da’ tu ce pizda mă-tii eşti, mă !?!  Român sadea ? )
Eu :  Hai mă frate, că nu-s aşa mulţi !  Ia zi, ne combinăm ?  Îţi dau două milioane pentru fetiţe, stăm vreo oră-două, râdem, vorbim, bem un şpriţ, vedem noi ce facem, veniţi şi voi  ( am uitat să zic, erau doi peşti, da’ numai unul vorbea )  .
El :  Mmm…  Da-i cam putin, că pierd bani !
Eu :  Bine  ( Măi fraiere ! ) , rămâi şi fă bordura ( ‘Mi-aş pula ! , mi-a rămas zicala asta de la taximetrişti ) cu ele, eu îţi dădeam bani…  E miercuri, ce pula mea mai prinzi tu acum, mă ?

Şi plec…
Nu apuc să fac nici 10 paşi, că aud :

El :  Băă fraaaaate, hai că-ţi dau să le fuţi tu pe toate cu un milion, acum !  La hotel !  Şi nu plăteşti nimic la cameră, aranjez eu !

M-am întors, m-am uitat la el, am ridicat din umeri şi am plecat mai departe.  Aveam în buzunar, repet, vreo 15 000,  adunaţi din monezi…  Lei vechi… Dar 3 bucăţi pentru un milion…  Offff !!!!!!!!

După ce am scos bani şi de la ultimul bancomat, m-am urcat într-un taxi şi am ajuns la club…  M-am aşezat la masă, am scos banii şi cardurile şi am povestit celor doi prieteni care mai erau la masă  ( ceilalţi erau prin separeuri cu diferite fătuci ) ceea ce tocmai mi se întâmplase…

Instantaneu s-au privit, s-au ridicat în picioare, mi-au zis să-i dăm dracului pe ceilalţi, că oricum sunt ocupaţi, şi să mergem şi noi să futem ceva…  Le-am spus că mie îmi ajunge distracţia din seara aia şi că nu vreau decât să ajung într-un pat, să mă întind şi să mă culc…

Le-am explicat unde s-a întâmplat toată tărăşenia şi au plecat singuri…

P.S. :  Nici în ziua de azi nu ştiu dacă au futut ceva, iar ei, de fiecare dată când i-am întrebat, au schimbat subiectul… Tare mi-e că ei au fost cei futuţi !