Erosul şi filosofia

1

 

Acest Eros nu este nici înţelept, nici cu totul neştiutor…  Este la mijlocul drumului dintre ştiinţă şi neştiinţă…  Deoarece cunoaşterea se numără printre lucrurile frumoase, iar Eros este iubitor de frumos, rezultă că el trebuie să fie iubitor de cunoaştere, filosof ca şi Socrate,   „ un vânător calic, filosofând tot timpul vieţii sale ” .

 

La sfârşitul dialogului, Alcibiade îl va prezenta pe Socrate în campania de la Potideea, cu picioarele goale şi mantaua ponosită, îndurând cu uşurinţă frigul aspru al iernii, foamea şi setea, având un curaj remarcabil…  Eros-Socrate nu este nici bogat, nici frumos, nici înţelept, nici cu totul lipsit de acestea, undeva la mijloc între ignoranţă şi înţelepciune, el este filosoful care revelează oamenilor ceva din lumea zeilor, din lumea înţelepciunii…  O face din iubire de înţelepciune şi de oameni.

 

Aşadar, iată unde au greşit ceilalţi :  iubirea nu înseamnă îndestulare, satisfacţie deplină, fericire, ci lipsă şi dorinţă !  Toţi oamenii doresc, şi doresc tocmai ceea ce le lipseşte…  Ce doreşte îndrăgostitul ?  El caută frumuseţea.

 

Aşadar, dragostea este o formă a dorinţei care se îndreaptă spre frumos.  Dorinţa de frumuseţe este dorinţă de bine, iar aceasta este dorinţă de fericire, dar nu de una instantanee şi pieritoare, ci de una durabilă, perenă, şi, cum toţi oamenii suferă de o lipsă, şi anume că sunt muritori, aspiraţia spre nemurire este trăsătura care îi uneşte.  Nemurirea presupune generare…  De aici şi dorinţa de nemurire se manifestă în perpetuare, a trupului şi a sufletului, frumosul fiind catalizatorul actului procreator.

 

Aşadar, iubirea este dorinţa pentru frumos, pentru bine…  Cum se manifestă această dorinţă ?  Prin procreaţie, ne spune Diotima :  iubirea înseamnă procreaţie întru frumos, după corp şi după spirit, iar  „ întovărăşirea bărbatului cu femeia nu-i decât procreaţie ”  şi lucrul acesta este  „ de ordin divin ”  căci  „ deşi se petrece într-o fiinţă muritoare, conţine nemurirea ”  .

 

Toate vieţuitoarele suferă de această boală a iubirii, toate caută să se împerecheze şi apoi sunt dispuse să moară pentru apărarea puilor…  Acesta este mijlocul prin care un muritor are parte de nemurire.

 

Prin Eros este atins scopul fiinţei trecătoare :  „ firea muritoare se străduieşte, pe cât cu putinţă, să existe de-a pururi, adică să devină nemuritoare ”  şi singurul mijloc pentru aceasta este iubirea declanşată de frumos.  În sufletul tuturor oamenilor există, ca un prea plin, nevoia de a zămisli…  Ori de câte ori făptura omenească rodnică se apropie de frumos, ea se înseninează şi se destinde, bucuroasă, zămisleşte şi dă naştere.  Fiinţa rodnică şi prea plină de sevă este fermecată când se apropie de frumuseţe, pentru că cel care se apropie de ea scapă de chinul dorinţei.  De aici rezultă că iubirea nu este nemijlocit iubire de frumuseţe, ci zămislire întru frumuseţe !  Cum zămislirea este pentru o fiinţă muritoare tot ceea ce poate fi mai mult şi mai bun acesta, aceasta este calea care poate fi străbătută de orice muritor pentru atingerea nemuririi.

 

În celălalt mit pe care îl aminteam, în mitul peşterii, filosoful, cel-luminat-într-adevăr-de-razele-Binelui, se întoarce în peşteră, unde, cu preţul vieţii, încearcă să-şi elibereze semenii…  Tot din iubire o face, iubire de înţelepciune şi de oameni, o altă conjuncţie antică devenită, istoric, disjuncţie.

 

„ Dacă iubeşti nebuneşte, dacă iubeşti intens, dacă iubeşti în mod absolut, moartea se îndepărtează ”  spunea Eugen Ionescu în  „ Regele moare ”  .  Rezultatul cunoaşterii, al eliberării, era viaţa veşnică şi nemuritoare…  De aici rezultă că iubirea trebuie să fie negreşit şi iubire de nemurire.

 

Este de remarcat faptul că ideea nemuririi sufletului era în timpul acela o erezie filosofică, ceea ce constituie încă un motiv de autocenzură pentru Platon…  Credinţa în nemurire nu ieşise din cercurile înguste ale orficilor pitagoreicilor, Platon fiind cel care pune problema nemuririi individuale, traducând în termeni filosofici teologia orfică.

 

Aceasta este iubirea, dorinţa de a rodi…  Cei care poartă rodnicia în trup îşi îndreaptă paşii spre femei, aşa dobândesc ei nemurirea şi pomenirea sufletului lor.  Aceasta este partea de nemurire la care au acces fiinţele muritoare.  Cei a căror rodnicie rezidă în suflet încearcă să devină nemuritori printr-un produs al minţii…  Angajarea în ciclul procreaţiei ascunde nevoia de autoconfirmare metafizică, omul prelungindu-şi fiinţa trecătoare dincolo de sine, în urmaşi…  Datorită neîncetatelor naşteri, fiinţa veche se înlocuieşte cu alta nouă, într-o fiinţă supraindividuală, care se prelungeşte la infinit, datorită erosului procreator.  Atât în ceea ce priveşte trupul, cât şi sufletul, dragostea apare ca procreare şi fecunditate, atribute divine, care aduc un grăunte de nemurire pământenilor.

 

Perpetuarea speciei dincolo de indivizii pieritori şi păstrarea în memoria urmaşilor a faptelor creatoare sunt opera iubirii…  Toate aceste manifestări divine nu se pot naşte din urât, diformitate şi prostie, ci doar din ceea ce-i frumos şi bun !  Răul nu aduce decât dezbinare, descompunere şi haos.  În iubire, două suflete se caută cu frenezie unul pe celălalt, pentru a se întregi reciproc, dar nu fac acest lucru dacă nu se întâmplă să fie în joc ceva bun.

 

„ Erosul reprezintă iubirea pentru tot ceea ce-i frumos şi n-are de-a face cu urâtul…  Căci, după socotinţa mea, frumosul este binele…  Iubirea este orice năzuinţă către cele bune, căci cei răi sunt dezbinaţi lăuntric, nestatornici şi ieşiţi din fire ” , spunea Socrate în Lysis  ( sau ceva asemănător ) .

 

Frumosul şi binele sunt, în ultimă instanţă, acelaşi lucru, deoarece frumosul te face să iubeşti, iar iubitorul şi iubitul depun o mare trudă pentru dobândirea virtuţii şi nu există alt lucru de care oamenii să se simtă îndrăgostiţi, ci numai de bine !

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: