M-a sunat Vodafonu’ …

  –  Bună ziua, domnu’ Miştocar ?

          ( Ha !  Zic eu…  După voce, sigur e vreuna de la Call Center, tu-le steaua lor !   Că numai femeile ălea vorbesc aşa politicos cu mine, restul mă fac porc şi nesimţit, parc-ar fi înţelese între ele… )

  –  Chiar el, da’ fără domnu’, zic, înecându-mă cu propria mea modestie.
  –  Ştiţi, sunt Cici Făină de la Vodafone, am sunat să vă facem o ofertă specială…   Aveţi două minute ?

          Aveam…   Cum Dumnezeu să n-am ?   Mai am chiar câţiva ani buni de trăit  ( sper )  înainte de a-mi întâlni groparii.

  –  Numai puţin…   Domnişoară,  m-am cam lămurit eu cu ofertele voastre speciale…
  –  Staţi să vă explic despre ce e vorba…   Este vorba de 200 minute naţionale, pentru 2 euro pe lună…   Am vorbit deja cu mama dumneavoastră, care este fericita useriţă a abonamentului care e pe numele dumneavoastră, şi deja a fost de acord, dar avem nevoie şi de acordul dumneavoastră…
  –  Păi, mi se pare normal, că io plătesc abonamentul, nu Boc…   Da’ e cumva ziua mea şi nu ştiu io ?  Cum aşa, daţi 200 minute la numai 2 euroi ?
  –  Păi, zice ea, uite cum e oferta: alegeţi o locaţie unde staţi cel mai mult dumneavoastră – scuze, mama dumneavoastră – şi din locaţia aia utilizaţi cele 200 de minute, în contul celor 2 euro.
  –  Bun, zic eu…   Locaţia v-o şi comunic acum: ROMÂNIA.
  –  Nu se poate aşa, zice ea…   Trebuie o locaţie strictă, ceva de genul acasă, la serviciu…
  –  Aha…   Şi dacă eu fac doi paşi în afara casei, plătesc tarif normal, corect ?
  –  Da, aşa-i.
  –  Bun…  Maică-mea stă 6 luni pe an la ţară, ceea ce înseamnă că trebuie să schimbăm de două ori pe an locaţia…   Cât costă schimbatul ?
  –  Aaa, un mizilic: 7,50 euro pe schimbat, zice duduia…
  –  Plus TVA, zic eu…
  –  Da, plus TVA, întăreşte ea.
  –  Tu, domnişoară, nu numai scumpă, ci şi dragă…   E enorm !   Aveţi nevoie de resurse inimaginabil de scumpe ca să operaţi în server modificarea locaţiei, de îmi puneţi în cârcă să plătesc două baxuri de bere la fiecare schimbare ?
  –  …
  –  Deci…   Aţi auzit de RDS ?
  –  Da…
  –  Aţi văzut ce oferă ei pentru 2 euroi pe lună ?   Plăteşti tariful de interconectare, atâta tot…   Şi dumneavoastră mă ţintuiţi la pat, şi îmi mai şi luaţi 10 euroi cu TVA dacă sun din budă, şi nu din dormitor !?   Păi, ce ofertă e asta ?
  –  Să înţeleg că nu vă interesează…
  –  Păi, domnişoară, tocmai acum, când mă gândeam să mă portez cu tot cu număr din Vodafonu’ vieţii, dumneavoastră îmi faceţi o ofertă de mega jeg-măneală ?   Vaaaaai…   Nu, nu e bine…   Nu e bine deloc !   Comunicaţi, vă rog, şefilor dumneavoastră că e o ofertă nesimţită, fără cei 7 ani de-acasă, care ar trebui pusă la colţ, în genunchi, pe coji de nucă…   Asta e !   Sorry.

          Şi niciodată nu voi înţelege de ce m-au sunat cei de la Vodafone de pe un număr de Orange…

          Nu, asta chiar nu o voi înţelege vreodată !

Anunțuri

Mai bine miştocar decât retardat, mai bine glumeţ decât de rahat…

          Am avut ieri, pe Twitter, o mică altercaţie, dacă pot să-i zic aşa, cu unul dintre copiii teribili ai blogosferei.   Mă rog, al unei anumite părţi a blogosferei…   Omu’ n-a gustat o glumă făcută de mine şi m-a luat la înjurături…   Morţi, organe, mame…   Arsenalul obişnuit al oamenilor fără argumente şi imaginaţie.   Am continuat cu miştoul, viteazul de tastatură m-a înjurat de mamă, aşa că am pus punct printr-un block.   Oi fi dat eu în mintea copiilor, dar nu suficient de tare încât să continui discuţia cu cineva atât de retardat…

          De fapt, ceea ce vreau să zic, de am povestit insignifiantul  „ incident ”  de mai sus : nu-i înţeleg, frate, nici în ruptul capului, pe ăştia care se enervează şi încep cu înjurăturile…  Vrei să mă enervezi şi tu, poate chiar să mă faci de rahat ?  Ia-mă, nene, la mişto !   Dacă te simţi luat peste picior, răspunde cu aceeaşi monedă…   Mă vei enerva mult mai uşor, decât dacă mă înjuri de morţi…   Asta dacă reuşeşti să fii mai miştocar decât mine.   Sau dacă înţelegi că eu am făcut mişto, nu te-am atacat…   În principiu, n-ar fi aşa greu…

          Învăţaţi, copii, să râdeţi, să faceţi haz de necaz, să faceţi mişto de cei care fac mişto de voi, în loc să-i înjuraţi…   Lăsaţi-i pe-ăia cu probleme reale să fie nervoşi şi încruntaţi.

          Viaţa e scurtă !

Parlez vous française ?

          Zilele ăstea m-am decis să dau foc la cărţile şi dicţionarele de limba franceză pe care le am prin casă… Nu de alta, dar am constatat că sunt învechite. Am ajuns la concluzia că puţina franceză pe care o ştiam, nu îmi este de niciun folos… E un fel de latină, o limbă moartă… Şi mie îmi place ca limba să fie zglobie şi jucăuşă ( în fine, deja intrăm în alt domeniu ) …

          Franceza e o limbă modernă, o limbă plină de senzualitate… O limbă a îndrăgostiţilor şi a dragostei…

          Dar parcă nici în halul ăsta !

          Oameni buni, poza de mai sus e cât se poate de reală !

           Dacă nu mă credeţi, vedeţi cu proprii ochi…  E simplu…

           Nu aveţi de urmat decât aceşti paşi :

1.  Deschideţi un browser de internet ( indiferent care )

2.  Mergeţi pe pagina de Google

3.  Selectaţi  „ Traducere

4. Din ” – selectaţi Franceză

5.  „ În ” – selectaţi Română

6.  Scrieţi următorul text :  „ sa te fut in cur ”

7.  Apăsaţi butonul  „ Traducere

                                                        VOILÁ !!!!!!!!!

P.S. : Dacă o să ajung vreodată în Franţa, cred că o să folosesc limbajul mimico-gestual…   Nu de alta, dacă îmi comand o bere, cine dracu’ ştie ce o să înţeleagă chelnerul ?!?!

Feisbucul nostru, cel de toate zilele…

          Am revenit după o perioadă de pauză…
          Mă întorsesem la sentimentul pe care îl aveam în momentul când am făcut blogul : lipsa de sens !
          Exact cum zic unii : ” What’s the fucking point ?! ”
          Dar nu ne băgăm în chestii aşa adânci…

          Încă nu înţeleg ce-i cu zarva asta despre Feisbuc…   E doar un site de socializare bazat pe poze…  Fără text…
          Dar, de ce ne mirăm ?  Totul e făcut ca să servescă scopului utilizatorilor de turmă…   Adică intri pe  ” reţeaua de socializare ”  şi socializezi…
          Adică, ce faci !?    Te uiţi la poze !

          E normal să se bazeze pe fotografii, de vreme ce omului modern i se pare că înţelege mai bine dacă vede, decat atunci când citeşte…  Să fie cu  ” poje ” , cât mai multe  ” poje ” …   Am observat că aşa se zice acum, nu ?
          Aşa socializează omul modern, al anului 2011…
           Şi vrei să te uiţi la poze…  Multe, multe poze…  300… 700…  Chiar şi 2011 poze…   Apoi te hotărăşti dacă abordezi sau nu.
          Şi, dacă eşti hotărât, scrii mesaj :  ” Îmi place ceea ce văd ” …
          Dacă ai noroc, ţi se va raspunde :  ” Ai grijă, eu nu sunt de-aia ! ” .
          Acum e momentul să zici şi tu :  ” Ce mult mă bucur ” .
…………………..

          Şi gata, te umpli de socializare !

          Toată lumea de pe glob  ( Da, nu e o glumă )  a ajuns să repete obsedantul clişeul :  ” Dacă nu eşti pe Feisbuc, nu exişti ! ” …
          Şi asta e cea mai bună caracterizare a noastră, acum, în momentul actual…

          Pentru români, Feisbucul e doar o mutare de pe Hi5 …   Plus nişte oameni trecuţi de prima tinereţe care revin la mintea copiilor şi plantează fasole virtuală …
          Mie mi se pare nasol…   Foarte nasol !!!

          Cineva mi-a zis că sunt prea sictirit  ( a se citi  „ zeflemist ” )  şi că merg prea departe cu asta…

          Recunosc că sunt, şi în zeflemeaua mea de neclintit, înţeleg că unii nu pot mai mult şi că nu ai de unde cere…   În schimb, nu mai pot eu de ăştia !  Nu pot să fiu drăguţ cu toţi, doar pentru că e un site de socializare…   Nici nu-mi propun să fiu pe placul tuturor…

          Cui nu-i place, să se mute la categoria  ” Frumoasă poză ”  !

Despre viaţă …

Partea I

 

          Un mare om a spus :  „ Viaţa e o luptă…  Deci, te luptă ! ”

         Nu alegem când ne naştem şi, în marea majoritate a cazurilor, nici când murim…  Dar ne trăim viaţa conform alegerilor pe care le facem.

          Când eram doar un puştan cu coşuri pe faţă îmi făceam griji în legătură cu ce / cine voi deveni odată cu înaintarea în vârstă…  De câţi bani o să câştig…  Speram ca într-o bună zi să fiu cineva important…

         Uneori lucrurile pe care ţi le doreşti în viaţă cel mai mult nu se împlinesc…  Dar, uneori, lucrurile la care nu te-ai fi aşteptat niciodată se îndeplinesc…

 

          Întâlneşti şi cunoşti mii de oameni, dar niciunul dintre ei nu va ajunge să te cunoască vreodată pe tine, aşa cum eşti tu cu adevărat…  Dar, într-o bună zi, întâlneşti o persoană şi viaţa ta se schimbă…  Pentru totdeauna !!!

           Viaţa e scurtă…  Important e să te bucuri de fiecare zi, ca şi cum ar fi ultima…  Viaţa e o curvă şi, dacă nu i-o tragi tu primul, ţi-o trage ea ţie !  Distrează-te, distrează-te şi iar distrează-te, pentru că finalul îl ştim cu toţii…  Nimeni nu e nemuritor !

          Uneori, când crezi că ai ajuns la final, că ţi-ai îndeplinit rolul, că ţi-ai atins scopul trăirii tale, atunci îţi dai seama că viaţa ta abia începe să prindă contur…  Nu-ţi irosi scurtele momente de viaţă pe nimicuri…  Viaţa e ceva ce ajungi să înţelegi abia când atingi un prag biologic, niciodată acelaşi pentru două sau mai multe persoane. Tu ai ajuns la acest prag ?  Dacă da, atunci deja ştii răspunsul…  Dacă nu, trebuie să mai aştepţi şi să observi tot ceea ce e în jurul tău, poate cu alţi ochi decât cu cei cu care ai făcut-o până acum…

 

          Pentru un om inteligent, viaţa e un mister  infinit…  Doar proştii au răspunsuri la toate întrebările !

          Pentru mine, viaţa e ca o călătorie cu maşina : nu cunoşti decât locul de plecare şi destinaţia…  Depinde numai de tine ce rută alegi pentru a ajunge la capătul călătoriei…  Unde alegi să faci popasuri…  Unele vor fi inspirate, altele mai puţin inspirate…

 

 

 

Partea a II – a

 

          O să încep cu ceea ce obişnuim să spunem cu toţii, la un moment dat :  „ Dacă ştiam acum 5 ani ceea ce ştiu acum, câte nu aş fi făcut altfel… ”

          Dacă măcar am învăţa din greşelile celor din jur…  Dar, nu !  E în natura noastră să ne dăm singuri cu capul de pereţi, pentru ca peste puţin timp să repetăm aceeaşi greşeală.

          Am adunat mai jos câteva lucruri, pe care, dacă le-aş fi aflat mai devreme, mi-ar fi fost mai uşor în viaţă şi, probabil, aş fi progresat mai mult, aş fi fost mai fericit, mai liniştit, mai mulţumit de mine însumi…  Totuşi, niciodată nu e prea târziu să înveţi ceva…  Vorba ceea :  „ Omul cât trăieşte, învaţă. ”

 

   1.  Notele mari, obţinute în timpul şcolii, nu te ajută în viaţă.

          E trist, dar adevărat…  Dacă vei absolvi şcoala cu 10 pe linie, nu îţi garantează nimeni că vei fi angajat cu un salariu de 10 000 de euro din prima… Important e să reţii din şcoală ceea ce crezi ca îţi va folosi pe viitor şi să te focalizezi pe acumularea de experienţă practică, care contează mult mai mult în ochii unui angajator, decât bucata de hârtie numită  „ diplomă ” .  Câţi dintre noi nu îşi ţin diploma prăfuită pe fundul unui sertar şi îşi câştigă existenţa vânzând la tarabă sau săpând şanţuri ?

   2.  Gura lumii nu contează.

          Important e sistemul tău de valori şi ceea ce crezi tu.  Dacă ai o idee bună şi crezi în ea, nu te lăsa influenţat de ceilalţi…  Mergi până în pânzele albe.  E mai bine să încerci, să cazi şi să te ridici, ştiind că ai încercat, decât să zaci în mocirla mediocrităţii şi să te întrebi mereu  „ Oare cum ar fi fost, dacă… ”  …  Dacă Bill Gates nu credea în ideea lui, probabil acum toţi foloseam Linux-ul pe calculatoare…  Ai încredere în tine !

 

   3.  Învaţă să apreciezi valoarea banilor, cum se fac şi cum se cheltuie.

          Atunci când părinţii ţi-au făcut orice capriciu şi ai impresia că banii se scot la imprimantă sau se culeg dintr-un copac, crezi că totul ţi se cuvine fără să mişti un deget… Însă, când tragi o lună de zile la job ca un bou la plug, ca să ai bani de mâncare, de ceva de îmbrăcat, de cheltuielile curente şi, eventual, şi de ceva distracţie, îţi dai seama că sistemul tău de valori este greşit şi că nu tot ceea ce zboară se mănâncă.  Şi începi să te schimbi, să fii mai responsabil, să ţii o evidenţă a banilor : câţi ai primit, câţi ai cheltuit, câţi ai pus deoparte…  Există o zicală celebră :  „ Toată lumea ştie să facă bani, dar puţini sunt cei care ştiu să îi şi cheltuiască ”  …

 

   4.  Prietenii adevăraţi se găsesc greu şi se păstrează la fel de greu.

          Dacă ai 5 prieteni adevăraţi în viaţă, te poţi considera un om norocos…  Păstrează-i cât mai aproape.  Prietenii de duzină vin şi pleacă…  Un prieten adevărat e cel care vine în toiul nopţii de la 100 de kilometri distanţă, când nu mai ai cu ce să ajungi acasă, fără să îţi ceară nimic în schimb…  Nu ăla care te sună de ziua ta ca să îţi amintească că aşteaptă de băut…  Un prieten adevărat e cel care se împrumută doar ca să te ajute pe tine când eşti în gaură cu banii, nu cel care umblă cu tine noapte de noapte prin cluburi, distrându-se pe banii tăi, dar uită de tine când eşti falit…

 

   5.  Este bine să practici un sport în mod regulat.

          Până la 20 de ani, metabolismul îşi face singur treaba, dar, după aceea, munca la birou, alimentaţia proastă şi stilul de viaţă dezordonat lăsă urme…  Obişnuieşte-te de tânăr să practici un sport, după aceea îţi va intra în reflex şi te va ajuta să fii mai sănătos.  În copilărie îmi plăcea să alerg, să bat mingea pe maidan, să umblu pe coclauri cu bicicleta…  Apoi am crescut şi am început să apreciez drumeţiile…  Nu m-am ţinut de niciunul dintre sporturi  ( exceptând 3 : halbere, coniac – canoe şi sticlism  🙂 )  şi acum e cam greu să reintru în ritm…  Totuşi, încerc !

 

   6.  Descoperă-ţi pasiunile şi alocă timp pentru ele.

          Cât suntem adolescenţi, avem timp pentru toate, dar, după vârsta de 20 de ani, programul devine tot mai încărcat, iar timpul liber o problemă…  Descoperă ceea ce te relaxează, ce te mulţumeşte şi alocă timp pasiunilor tale.  Îţi plac călătoriile ?  Măcar un weekend pe lună fugi din oraş…  Îţi place fotografia ?  Caută peisaje care merită fotografiate şi fii mândru de pozele tale…  Alocă timp pasiunilor tale, altfel vei ajunge doar un robot care ştie doar să muncească, să mănânce şi să doarmă.  Atunci când pasiunea dispare, nu mai simţi că trăieşti !

   7.  Uneori, e bine să ştii când să spui stop.

          În viaţă, la locul de muncă, dar şi în relaţiile amoroase, uneori, lucrurile merg ca pe roate, alteori se târâie…  Atunci când vezi că ceva scârţâie, gândeşte-te bine dacă se mai poate repara ceva sau trebuie să faci o schimbare în viaţă, un nou început…  Punct şi de la capăt !  Şi, nu uita :  „ Fiecare şut în fund, e un pas înainte ”  .

 

   8.  Lumea e rea şi invidioasă.

          Sunt foarte puţine persoane care se bucură sincer atunci când reuşeşti ceva în viaţă, şi prea multe care te invidiază, sau chiar te urăsc, doar pentru că te descurci mai bine decât ele…  Învaţă să îi ignori pe frustraţi şi să te focalizezi asupra idealurilor personale.  Important e să îţi fie bine ţie şi celor apropiaţi…  Aşa suntem noi, oamenii :  „ Să moară şi capra vecinului ”  …

 

   9.  Cele mai bune lucruri în viaţă sunt gratuite.

          Ştiu că pentru a fi fericit e nevoie de bani, dar, gândeşte-te bine, cele mai fericite clipe din viaţa ta sunt legate de bani ?  Să stai întins pe pătură şi să priveşti cerul senin, zâmbetul persoanei iubite atunci când o strângi în braţe, naşterea propriului copil, momentul când ai fost felicitat la locul de muncă pentru un proiect reuşit, fericirea din ochii părinţilor atunci când le faci o surpriză sau bucurie…  Sunt lucruri în viaţă care nu costă nimic şi aduc mult mai multă bucurie decât chestiile pe care dai bani.

   10.  Gândeşte-te bine ce vrei să faci în viaţă.

          Sistemul de învăţământ dezvoltă oamenii din punct de vedere teoretic, dar nu se axează pe descoperirea abilităţilor acestora…  Îţi place să scrii poezii, să pictezi sau să dezvolţi aplicaţii web ?  Te descurci de minune în a coordona o echipă de oameni ?  Atunci poate ai stofă de poet, de pictor, de manager, de programator…  Niciodată nu ştii ceea ce vei face în viaţă dacă nu te apuci să experimentezi şi să încerci…  Nu te apuca de un liceu, facultate sau curs de calificare, doar pentru că e o  „ meserie de viitor ” …   Orientează-te pe o profesie care îţi place şi îţi va aduce satisfacţii, altfel vei fi mediocru toată viaţa !

   11.  Trebuie să existe un echilibru între muncă, relaxare şi dezvoltare personală.

          Job-ul înseamnă să te foloseşti de cunoştinţele acumulate pentru a crea valoare adăugată…  Dezvoltarea personală e reprezentată de acele perioade de timp alocate pentru a asimila noi informaţii, pentru a deveni mai bun în ceea ce faci…  Relaxarea se referă la odihnă sau la pasiunile tale. Învaţă să găseşti şi să păstrezi un echilibru între ele, altfel o vei lua rara.

   12.  Nu există doar o singură pereche potrivită, dragostea vieţii,  „ The Special One ” .

          Sunt persoane cu care te înţelegi mai bine sau mai rău…  Sunt persoane cu care poţi vibra pe aceeaşi frecvenţă, gândi la fel, simţi la fel, dar nu e numai una, pot fi mai multe…  Obiceiurile fiecăruia se ajustează pe parcursul relaţiei, fluturii din stomac devin mai mici, dar, faptul că ai alături pe cineva care te sprijină, te înţelege şi crede în tine, ajunge să valoreze mai mult decât oportunitatea unei aventuri pasagere…

          Important e să îţi găseşti perechea, jumătatea alături de care te simţi mulţumit şi împlinit, care îţi oferă liniştea interioară şi echilibrul atât de necesar în viaţa asta zbuciumată.

 

          Concluzionând cele de mai sus, îmi vine în minte o replică dintr-un film :  „ Live for something or die for nothing ! ”

Femeile ăstea…

 

          Azi, în birou ( bine, chestia asta se repetă aproape în fiecare zi )  …

          Una dintre colegele mele vorbeşte la telefon…   Şi vorbeşte…  Şi vorbeşte…  Şi vorbeşte…   Şi vorbeşte…
          Trec 15 minute…   Ea tot vorbeşte la telefon…

          Pula mea, cu bărbat-su sigur nu vorbeşte…   Ce muiere normală la cap vorbeşte cu barbatu’ ei ceasuri întregi la telefon ?
          Mai trec 5 minute…  Ea tot vorbeşte…   Cu cine pula mea o fi vorbind, frate ???

          Încă 5 minute…  Nu, nu s-a oprit…  Şi-o fi povestind viaţa ?   Dacă abia a ajuns pe la vremea când a început să umble în 2 picioare, am belit pula !

          Încă 5 minute…  O fi ajuns la vârsta grădiniţei ?   Primul pupic dat unui băiat ?

          Încă 5 minute…   Prima zi de şcoală ?   Prima notă proastă ?

          Încă 5 minute…   Futu-i gâtu’ măsii, tot nu s-a oprit… Parcă totuşi nici cu amantu’ nu vorbeşte, că nu se pisiceşte, sau alte gesturi d-astea instinctive, pe care le fac femeile când vorbesc cu futacul…

          Iisuse, încă 5 minute…  Băi, deja începe să mă enerveze…   Mai bine îmi caut ceva de lucru…

          Încă 5 minute…   Ea tot vorbeşte…  Pula mea, eu dau în resemnare !

          Încă 10 minute…

           A dat Domnul !!!

          Nu mă pot abţine şi o întreb :
   – Măi, femeia lui Dumnezeu…  Ai vorbit o oră la telefon !!!   Ce sula lu’ Terente ai avut de vorbit atâta, că mor de curiozitate ?!?!
   – N-am vorbit o oră !
   – Măi, uită-te la ceas.
   – Aaah, sunt numai 55 de minute.
   – Aha…   Zi mă, ce ai vorbit ?   Ţi-ai povestit toată viaţa ?   Ai început de când erai pe jumătate spermatozoid, pe jumătate ovul ?  Ai povestit fiecare secundă în care dădeai viguros din coadă, înotând spre măreţul Ou ?
   – Nu, domnule, am vorbit cu o prietenă…
   – Ai cunoscut-o acu’ 15 vieţi şi te-ai apucat să-i povesteşti ce-ai făcut în celelalte 14 vieţi în care nu v-aţi întâlnit ?
   – Nu, măi…   N-am mai vorbit cu ea de vreo 2 săptămâni !
   – În pula mea….

          Plec de lângă ea, bodogănind şi apoi plângându-mă cu voce tare altei colege de birou :
   – Ce poţi să vorbeşti o oră la telefon, omule ?   Că eu aş termina de povestit toată viaţa în 15 minute…

          La care, colega mă loveşte sec sub centură :
   – Unii oameni au o viaţă interesantă…

          Băi, frate, da’ dacă nu erau celulare ?  Nu spun că sunt împotriva lor, şi eu apelez la ele destul de des…  Dar am spus prietenilor şi familiei să nu mă sune atât timp cât sunt la muncă, decât pentru probleme importante…  Nu mă sună mama să îmi spună să cumpăr pâine sau fratele să mă întrebe cu ce scor s-a terminat meciul de aseară…