Eu ştiu să mă distrez. Tu ?

     Hai să o luăm aşa…
     În general, când oamenii fac cunoştinţă, după primul salut încep să ceară unul altuia să se descrie… De ce !?  Nu se ştie…  Aşa simt ei în sufleţelul lor.  Să fie liniştiţi, să n-aibă vorbe la proces…

Bun.
      Ce faci când cineva îţi cere asta ?
      Apelezi la clişee, că nu merge bine conversaţia fără ele… Iar cel mai puternic dintre ele e ăsta :  ” Îmi place să mă distrez ”  …

” – Zi-mi despre tine…
– Păi, sunt o fire veselă, îmi place să mă distrez… ”

      Un fleoşc mai mare ca ăsta nu există…     Nu s-a inventat încă.

      În primul rând, trebuie să ştim ce vorbim, atunci când vorbim…

      În fond, ce înseamnă „Distracţie” ?

      Ştiu, pentru unii/unele înseamnă doar mersul în club sau la o petrecere… Atât ! Aşa au învăţat ei la şcoală : Distracţia = dat din cur şi băut ceva până cad sub masă…


      Distracţia, de fapt, nu înseamnă doar asta… Distracţie e orice activitate care te relaxează, care te face să te simţi bine…

      E normal să-ţi placă distracţia, căci altfel nu ar mai fi distracţie…

      E o contradicţie să spui ” Nu-mi place să mă distrez ” , tot la fel cum e o repetiţie dacă spui ” Îmi place să mă distrez ” …

E greu ?

Exemple similare:  Eu când beau apă, o înghit…

                                      Atunci când sunt în viaţă, eu respir…

                                     Când mă trezesc din somn dimineaţa, nu mai dorm…

      A, era să uit… Mai vine şi cu varianta  ” Eu ştiu să mă distrez ” …
      Sunt oameni care au făcut facultatea de distracţie !

      Cea mai buna replica la asta ar fi :  ” Ia, să te văd… Dă-i drumul ! ”

      A fost o perioadă când şi eu gândeam şi mă distram la fel, dar după o anumită vârstă…

      Pentru mine, uneori, distracţia înseamnă să răsfoiesc o carte, să ascult muzică, să urmăresc un film bun cu un pahar de vin roşu alături (maxim două – ce e mult strică… Nu de alta, băutura e precum dragostea: prea mult din una sau din cealaltă şi omul se îmbolnăveşte !) sau doar să stau cu familia sau alături de fiinţa dragă…

      Nu spun că sunt un sfânt…  Mai ies şi eu în oraş cu prietenii, mai merg prin cluburi sau la un grătar…  Dar nu simt nevoia să o fac mereu…  Uneori simt doar nevoia de relaxare…

      Asta îmi place mie, aşa mă distrez eu…

      GO AHEAD, HAVE FUN !!!!!!!!!!!!        LIFE IS SHORT !!!

Anunțuri

Eu ştiu ce vreau de la viaţă !?

      Discutam mai  deunăzi cu… Cu o persoană importantă şi ajunsesem amândoi la concluzia că e mare ruşine printre muritorii care suntem să nu ştim ce vrem de la viaţă…

      Cum să zic… Dacă într-o conversaţie pe mess sau la un pahar de hamei fermentat, nu ajungi în 10 minute la problema asta filosofică, degeaba te-ai mai apucat…

      Se pare că orice moluscă cu care intri în vorbă, ştie ce vrea de la viaţă, dar îţi va demostra ţie în mai multe moduri că tu nu ştii… Dacă marii gânditori ai planetei se ceartă încă pe tema asta, noi, în schimb, mâncăm subiectul pe pâine prăjită în toaster şi dăm lecţii de viaţă cui vrea şi cui nu vrea să asculte.

      De fapt, explicaţia e foarte simplă…  Se reduce, de fapt, la talentul nostru de a vărui intenţiile cu tentative de cultură şi inteligenţă.

Situaţia unu :

       Eşti un băiat… Aşa, plin de bărbăţie, cum stai tu pe scaunul tău şi rumegi chipsuri… Şi te trezeşti în faţă cu o fată… Te uiţi frumuşel la poze şi ai o pornire aşa, interioară şi sensibilă, plină de profunzime să o alergi prin pat !
O inviţi pe la tine… Normal, să vă uitaţi la filme toată noaptea…  🙂  
Dacă vezi că ezită, că începe să se scuze… I-o zici, pentru că merită :
” Nu ştii ce vrei de la viaţă ! ” …

      I-ai tras-o ! Gata… Ea o să încerce explicaţii : ” Stai, măi, că nu e vorba de asta, că nu e aşa…”  Nu mai contează… Ai servit un as (mă refer la serviciul de la tenis, când oponentul nu mai are nicio replică) şi ai fifty-love…  Ai fost filosof  înaintea ei şi stai bine în joc acum…

Hai, mai ia un chips !

Situaţia doi :

      Eşti o fată…  Aşa, născută fată… Singurul lucru semnificativ în viaţa ta, a fost ziua naşterii… În rest, nişte alte zile… Dar tu eşti mândră de tine… Doar ai ţâţe şi cur (mai au şi alte 3 miliarde şi jumătate de femei de pe pământ, da’ nu-s ca ale tale) !

      Şi te trezeşti conversându-te de trei săptămâni bune cu un băiat care îţi place. Când te uiţi la el simţi că ţi se scurge ceva pe picior…  Şi e şi băiat de patron… Are şi merţan… Ce să mai ? Iubire mare !

      După atât amar de vreme de stat de vorbă trebuie să îl întrebi când te duce la altar… Că doar nu o să rămâi aşa, când se omoară atâţia peţitori la uşă…  Dacă vezi că o dă din colţ în colţ, i-o  zici, nu-l laşi :
” Nu ştii ce vrei de la viaţă ! ” …

     El o să zică : ” Pisi, stai aşa… Că am şi eu nişte probleme acum, că e criză… ”

     Ce mai contează ?  I-ai zis-o !  Bravo ţie… 😛

It’s complicated…

      Atac acum subiectul principal al zilelor noastre… Cine nu are, e retardat rău de tot (aşa circulă vorba prin târg)… Contul pe feisbuc sau hi5  !!!!

      Fraţilor (şi surori, după caz) , nu o să înţeleg asta niciodată… Cum să existe aşa ceva ?

      Starea civilă : „Într-o relaţie” sau „E complicat” …

      Din câte ştiu eu (după neuronul meu obosit) , starea civilă poate fi de două feluri – căsătorit sau necăsătorit (nu includem aici şi variantele nefericite – divorţat/ă sau văduv/ă)… Cum ar fi să completezi un formular pentru o instituţie publică şi să scrii la rubrica respectivă : „Starea civilă : Singur, tocmai m-am despărţit de o vacă” ?!

      Dincolo de proasta inspiraţie a celor care au făcut site-ul, trebuie să observăm un lucru : majoritatea simt nevoia să specifice cum stă treaba în viaţa lor amoroasă… Mi se pare normal. Să ştie lumea cum să-i abordeze…

      De exemplu, e o mare diferenţă între „Într-o relaţie” şi „E complicat”  …

      „Într-o relaţie” nu-ţi lasă nicio speranţă… E tranşată problema… Discuţi de vreme, discuţi politică, dar n-o inviţi la o cafea, pentru că e …  „Într-o relaţie”  !!!

     Paradoxal, când treaba „E complicată”, de fapt, e mai simplu ! Cu cât mai complicat, cu atât mai bine ! 🙂 🙂  Înseamnă că e o pâine de mâncat… 😛

      Chiar, cum ar defini o fată relaţia complicată ? „El lucrează la FBI şi se văd pe ascuns ?” ;  „Are o relaţie cu tatăl ei ?” sau „Iubitului i s-a amputat … penisul…”  ?!? Habar n-am şi nici nu mă interesează…

      Oricum, dacă tot mergem pe linia asta, slăbuţe variantele pe care le ai de ales… Să fie, nene, multe ca să poţi să exprimi în ce ape te scalzi…

      Ar putea fi…

      Starea civilă : Trăim în acelaţi apartament…  Nu ştie că o iubesc.

                                  Ne plimbăm prin parc…  Nu facem sex.

                                  Căsătorit…  O bat în fiecare zi !

                                  Logodit…  Dar, vă rog, nu mai spuneti !

                                  O fac cu câinele meu…  De ce să nu experimentăm ?!

                                  Văduvă…  De când mă rog !

                                 Ne întâlnim mereu în staţie…  Nu mă cunoaşte.

      Aştept şi alte propuneri 😛

Vorbe de duh.

      Românii au multe vorbe de duh. Multe… Unele mai bune, mai înfipte în real, altele mai de domeniul glumei… Unele sunt celebre, altele sunt spuse mai rar (a se înţelege rareori utilizate)…

     Nu mă voi lega acum de deja celebrele şi fumatele „S-o iau pe măta-n pulă” , „Târâmi-aş coaiele prin coliva ta, din bomboană în bomboană”,  „Sugi tenia din curu’ ursului ca pe spaghetti” … Exemple sunt multe…

      Mă voi concentra asupra uneia auzită recent la un bărbat mioritic autentic, în timp ce se sprijinea de ţeava de gaze a blocului în care locuiesc… Partenerul lui de pahar (în cazul de faţă cred că de damingeană) sprijinea bordura… Scuze de limbaj 🙂 , dar o reproduc în original : „Ascultă de la mine… Din viaţă, rămâi cu ce bagi în gură şi cu ce tragi pe pulă!”

      Hai, nu zău !?!

      Cine te-a învăţat? Prietenul tău cel mai bun? Tatăl tău cel filosof ?

      Te cred că eşti animal… De multe ori te văd mergând în patru labe…  Dar, dacă tu crezi că ai dreptate, eu îţi zic că niciunde în analele istoriei nu e pomenit cineva pentru faptele lui de mâncău sau futălău (poate doar Terente, dar tu eşti departe rău de el… Ca să nu pomenim aici de celebrul tatuaj)…

      Singurul lucru care poate să rămână, e doar o frază pe cruce: „Aici se odihneşte Vasile, iar femeile pe care le-a avut sunt îngropate în cavoul de lângă” …

      Boule, rămâi cu orice alte fapte făcute în viaţă, mai puţin ăstea !

      P.S. : Ehei, ce dor mi-e de vremurile când în jurul tău auzeai un simplu „Sugi pula !” …

Valoarea mea, valoarea mea ? Nu ştiu d-astea!!!

      Azi l-am întrebat pe un coleg de birou dacă ştie unde e un fax primit în urmă cu două zile…  Mintea mea creaţă trebuia să se strofoace şi să-i conceapă un răspuns oficial… Răspunsul a venit simplu: „Nu ştiu d-astea!” … Am rămas interzis, uitându-mă la el ca boul la poartă nouă…

      Mă frapează prostia şi incultura românilor… La toate colţurile de stradă auzi numai citate din clasici…  „Nu ştiu d-astea!” şi ” Să-i piş în freză!” au devenit un brand naţional (frunza aia veştejită păleşte şi mai tare în comparaţie cu ele)… Mă îndoiesc că mai există cineva care să nu ştie despre ce e vorba, dar, pentru orice eventualitate, aici sunt link-urile :

http://www.youtube.com/watch?v=3gsNA0H3-RQ

http://www.youtube.com/watch?v=vDo0wTQHbno

      Cel puţin, în cazul primului, e de înţeles, deoarece e o persoană cu handicap din Piatra Neamţ…

http://youtube.com/watch?v=9JEkB-L89Os

      Ce vină are el că s-a născut cu asemenea probleme? N-a fost destul de vitregă soarta cu el? Ce drept avem noi să-l judecăm?

      Întrebarea mea e următoarea: El e prostul, pentru că a fost cinstit şi a zis „Nu ştiu” …  Sau noi, pentru că l-am copiat, precum papagalii !?

      Adevăratele vedete nu sunt băgate în seama… Oamenii cu adevărat importanţi şi care au însemnat ceva pentru această ţară, au murit şi continuă să moară în mizerie… Uitarea îşi aşternele hainele grele şi pline de praf peste ei… Câţi dintre noi au citit „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Ion”,  „Ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi”… Câţi dintre noi ştiu să numească un scriitor care a făcut parte din Şcoala Ardeleană sau un prozator postbelic? Cine a răsfoit măcar o dată „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” ? Cine mai ştie numele celui care a creat vaccinul antitific sau primul avion cu reacţie (nu erecţie, cum ar fi tentate să citească multe capete luminate) ? Răspunsul e evident şi simplu : NU ŞTIU D-ASTEA!!!

      Adevăratele valori ale României de azi sunt Zăvoranca, Columbeanca, Nikita, Naomi, Fernando, Becali, Sexy Brăileanca, năsoasa de Tonciu, Sânziana (adevărat grăieşte numele ei de Buruiană), Simona Sensual, Diaconescu… Şi lista poate continua la nesfârşit…

      Şi e vina lor că sunt vedete? NU !!!! E vina noastră, a tâmpiţilor… Noi i-am făcut vedete!

      După enumerarea asta de vedete, vă rog să mă scuzaţi 5 minute… Mă duc la baie, îmi vine să borăsc… SHIT !!!!  Şi abia mâncasem…

      Dacă nu ar fi existat vedetele ăstea de plastilină, mă întreb… Cu ce pula mea se ocupau acum Bendeac, Huidu şi Găinuşă… Poate spălau maşini, beau cola şi spargeau seminţe împreună cu Sorin Ţiganu…

     La ultimul sondaj de opinie am aflat cu stupoare că sunt mai mulţi români care au auzit de divorţurile mondene – Buzuca de Pepe (acest El Mariachi al României) şi Monica de bunicuţul ei sponsor – decât cei care ştiu că în parlament s-a votat împotriva moţiunii (mă îndoiesc că ştiu măcar ce înseamnă acest cuvânt), deci împotriva schimbării (în bine, în rău, nu contează… Era totuşi o schimbare…) ; că aleşii noştri ne fac de o materie maronie şi urât mirositoare peste tot în lume ; că aceiaşi aleşi ai noştri votează legi în parlament, legi care ne vor transforma în iobagi (dar nu în sensul plăcut – pentru cei care nu înţeleg, îi îndemn să consulte DEX-ul)… Dar ce pizda măsii ?!?!  Trăiască Zero TV şi Taraf TV !!!!

      Eu i-aş sfatui pe patronii de televiziuni să le desfinţeze emisiunile lui Ciutacu, Gâdea, Moraru, Hurezeanu, şi care or mai fi, şi să le înlocuiască cu emisiuni de divertisment şi mondenităţi… Oricum românul preferă să se uite la unul care rage ca boul în călduri sau la altul care aruncă cu euroi în fufe mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate şi se laudă cu valoarea lui, ca să nu mai pomenim de cel cu ştirile senzaţionale; şi nu la cei care analizează creşterea preţului carburanţilor şi al gigacaloriei şi scăderea nivelului de trai… Şi dacă tot am început, hai să desfinţăm şi jurnalele de ştiri, oricum nu le urmăreşte nici dracu’… De ce să nu-i lungească emisiunea lui Măruţă? Doar are rating mai bun… Ce contează că plodul zbiară lângă tine de foame? Încă 5 minute şi-i serveşti mondenităţi pe pâine: cu cine se mai fute Poponeţ, ce culoare au avut chiloţii purtaţi de Crudu aseară în Bamboo… Probleme de importanţă naţională, dom’le !!!

      Sincer, nu m-aş mira, la gradul de cultură al românului, ca următorul preşedinte al României să fie domnul care deţine Zero TV, are yacht, elicopter, şi ce pula mea o mai fi având, că doar nu sunt de la Fisc să ştiu… În cazul ăsta, mă mut în Swaziland…

      E o vorbă din bătrâni : „Ţara arde şi pizda se chiaptănă!” .   Şi văd că noi o respectăm cu stricteţe… Doar e o datină străveche, nu?

     After all, what the fuck!?!?  Romania, a beautiful country!  The Carpathian Garden… Vorba lui Mărgineanu : „Mă câcăi în fundu’ curţii, galben ca lămâia…”

      ROMÂNIA …  TREZEŞTE-TE !!!!!!!!!!!

Mare meci, mare !!!!!!

          Astăzi joacă iar echipa naţională a României… Cum care ? Da, avem şi aşa ceva… Şi mai e şi de fotbal (cică)… Deci diseară mă proţăpesc în faţa televizorului… Bine, la cum joacă în prezent echipa noastră „naţională” , prefer să mă uit la o cursă cu gândaci pe Animal Planet (consider că ar fi mai palpitantă)… Dar totuşi, nu am mai văzut de mult „naţionala” câştigând un meci, chiar dacă e împotriva unei echipe de bucătari, şi ce-or mai fi pe acolo… Măcar ăştia practică o meserie care le asigură traiul de zi cu zi, şi îşi cunosc lungul nasului… Nu ca ai noştri: „Calificarea nu e pierdută”… Poate ne vom califica la mondial când fotbalul se va juca nu pe goluri, ci pe liniuţe şi alte etnobotanice… Dar totuşi, cine ştie? Poate Lucescu… La cum jonglează Florescu ăsta cu mingea, mă face să mă cred şi eu în stare să pilotez… Cum ce? Avioane de vânătoare… Adică eu de ce nu aş fi în stare, dacă Floricică e un jucător constant de fotbal? Constant la ce echipa? Una de prin divizia B din Rusia… Dar mai nou, l-au dat afară şi de acolo… Cum să îşi mai permita ei să ţină la echipa lor de amărâţi o ditamai vedeta de talie mondială, care prinde constant echipa naţională? Revenind, că am cam luat-o pe arătură…

      Nu meciul e subiectul principal de discuţie, ci altul mai dureros… Mai dureros pentru milioanele de femei care iar vor fi neglijate toata seara… Pentru femeile care nu suportă să îşi vadă bărbaţii proţăpiţi în faţa televizorului, cu o bere într-o mână, cu cealaltă mână vârâtă până la cot în bolul cu seminţe, cu ochii beliţi pe sticlă şi cu urechile pâlnie la cei 5 prieteni care nu l-au mai vizitat de mult (cam de sâmbătă seară)… Sau pentru femeile care îşi trimit soţul cu găleata de gunoi şi să cumpere pâine de la chioşcul din colţul blocului… Soţ care, bineînţeles revine după vreo 3 ore, fără pâine, fără găleată, cu nasul roşu şi ohii tulburi… Că vezi, dragă, a trecut pe la bodega din apropiere (care e pe la vreo 3 staţii depărtare – vorba ceea atât de folosită la români: „Biserica-i aproape, dar drumu-i îngheţat… Crâşma-i departe, dar o să merg cu grija”)… Cum de ce!?!? Ca să facă „Procesul etapei”… Şi, în drum spre casă, l-au atacat nişte câini… Întâi le-a aruncat pâinea, dar câinii fiind mai mulţi, nu s-au săturat… Apoi a aruncat găleata, ca să-i sperie… Şi în scara blocului, a căzut pe scări… În nas…

     Dar nu e numai vina noastră, a bărbaţilor… O mare parte din vină o aveţi şi voi, sexul frumos… Fetelor, vă plângeţi că prietenul/iubitul/soţul pune pe primul loc meciurile de fotbal şi sticla de bere, sau iese cu prietenii la o terasă… De câte ori aţi făcut tot posibilul pentru ai distrage atenţia de la ecranul televizorului?

      Sfatul meu e următorul: Fă un duş şi scapă de mirosul de ceapă prăjită şi ulei ars; aranjează-ţi unghiile şi părul, dă-te cu un parfum şi aruncă pe tine un neglijeu mai transparent (dacă nu ai aşa ceva, merge şi un prosop înfăşurat în jurul trupului)… După asta, plimbă-te de câteva ori prin preajma lui… Nici nu ai nevoie de cuvinte… Vorba ceea: „Pula nu ştie carte!”  Dar voi nu ştiţi să vă ţineţi bărbaţii aproape.

     La meciul trecut, am aflat abia a doua seară că România a luat bătaie (IAR !!!! – nici nu mă mai mir)… Sincer, îmi doream doar ca echipa naţională să joace de cel puţin 2 ori pe săptămînă !!!! 😀 Deci fetelor, LUAŢI TAURUL DE COARNE (sau de altceva, după preferinţe) şi nu vă mai plângeţi in pumni !!!!

       Dar în seara asta nu fac nimic… Am auzit că e o emisiune interesantă pe Trinitas TV…

      V-am pupat.

       HAI ROMÂNIA !!!!!!!!!

P.S. : E 19:45, mai aveţi 2 ore… La treabă !!!!!!!!  :))))))))

Pentru toate femeile.

          Pentru femeile care posibil să mă viziteze pe aici, o să par un mare misogin, dar nu e chiar aşa… E purul adevăr, şi ăsta uneori doare, fie că vrem sau nu. Aşa că, undeva mă doare, toată viaţa mi-a plăcut să spun în faţă exact ceea ce simt şi gandesc… Chiar dacă am avut de suferit de multe ori din cauza asta.

           Dar asta e viaţa : mi s-a dat fără să o cer, mi se va lua fără să fiu întrebat… Deci, să-mi bag pula dacă o să ascult de ăla care îmi zice cum să o trăiesc !!!!