P#@a mea şi femeile care fumează

1

 

Sufletul maichii Dobriţi e evitatul unei înjurături, pension style…  Pentru că o persoană crescută la pension nu înjură…  Foloseşte expresii bizare ca să-şi verse nervii, fără să ştie tot mojicul că, până la urmă, tot de cacao l-a făcut !  La fel şi „ sictir ” ! Hai, sictir, cu referire la chibrituri care nu se aprindeau, uşi care nu vroiau să se-nchidă, şi-alte treburi, socoteli, acareturi, daraveli…

Prea puţin am auzit înjurat sănătos în copilărie !  Anafură, cădelniţă şi biserică…  Uneori şi agheasmă…  Înjurături bisericoase…  Dacă era mai gravă treaba, se apela şi la colivă, dascăl, paştele mă-tii !  Mă-ntreb cum am ieşit aşa de departe de cele sfinte, ţinând cont de mediul pios în care am crescut !

Se mai băgau picioarele, de cele mai multe ori cu precizarea că-n pantofi !  „ Ce puşca mea ! ” , deşi nimeni din familie nu deţinea nicio armă şi-un  „ Du-te-nvârtindu-te ! ” , în urma căruia nimeni nu devenea titirez !
„ Tu-ţi morţii mă-tii ”  cică e urât şi dizgraţios…  Îmi pare puţin necrofil, dar nimeni nu-mi împărtăşeşte opinia.

Numai cât spui  „ înjurat ”  parcă e deja urât…  Te-njur !  Te-njur de familie e cel mai grav…  Te-njur !  Înjură-mă, că nu prea-mi pasă…  Toată lumea ignoră efectul terapeutic al înjuratului.  Nu birjăreşte, nu pe stradă, nu din 5 în 5 minute…

 

Când îţi dai cu ciocanul peste degete, nu-ţi duci batistuţa parfumată la gură şi nici nu spui  „ Au !  Ciocan rău ce eşti, mi-ai strivit unghiuţa ! ”  Nu, frate !  Ciocanul ăla tre` să afle că e un nenorocit alcoolic, pedofil şi curvar pentru că ţi-a storcit bunătate de deget şi pentru că doare ca dracu’ !  Tre` să sufere măcar cât tine…  Tre` să-l faci cu ou şi cu oţet…  Să-l blagosloveşti cu cele mai nasoale chestii care-ţi trec prin cap…  Şi-l înjuri suculent, până-ţi trece amocul şi dup-aia să te prinzi că ai geamurile deschise, stai la etajul doi şi de pe stradă s-a auzit perfect totul…  Ghinion !

Nu-mi plac femeile care pot fi confundate cu birjarii…  Una e o înjurătură spusă de un bărbat, dar e cu totul dizgraţios să auzi o femeie băgând, scoţând…

 

 

Mergeam cuminte pe stradă…  Regulamentar, c-o mână ţigară şi cu cealaltă lipită riguros de telefon, fără să deranjez pe nimeni, ocolind persoanele care se-ncăpăţânează să meargă exact pe mijlocul drumului, ignorând replicile pline de miez ale băgătorilor în seamă de serviciu…  Mă rog, mergeam…  Cu lăbuţa pe inimă mărturisesc că mă uit la oameni pe stradă, nu merg cu capul adânc băgat în pământ, pentru simplul motiv că există mereu câte ceva de văzut…  Bun sau rău, nu contează.  De văzut să fie, că paşii nu se consumă !  Ei, şi cum puneam eu câte un picior în faţa celuilalt, am realizat o chestie…  Bine, recunosc, o ştiam de mai demult, dar acu’ s-a sedimentat…  Există două chestii majore care nu-mi plac la femei…

 

Cu toată stima, respectul pentru femei, nu-mi plac cele care înjură birjăreşte şi cele care fumează pe stradă.

Pentru că e nevoie de explicaţii, o s-o luăm sistematic…  Cu liniuţă, de la capăt, pentru a nu se înţelege că fac afirmaţii gratuite.

1.  Înjuratul birjăreşte pe o femeie.

 

2

 

Da, la nervi e normal să îţi mai scape o vorbă de dulce dar, în principiu, nu în public…  Între ăia patru pereţi de acasă poţi face ghiveci de  „ dulciuri ” , da-n public ar cam trebui să-ţi păstrezi domnia !

Să ne înţelegem :  vezi o femeie…  Super feminină…  Super-ultra diafană, emanând  feminitate prin toţi porii, în DEX, în dreptul cuvântului cu pricina, e pusă poza ei !  Păi nu se duce dracului toată impresia, în momentul în care deschide gura şi varsă tot repertoriul caracteristic birjarilor din Bucureştiul vechi !?
Nu spun că înjuratul ar trebui să fie exclusiv masculin, departe de mine gândul…  Da’ parcă nici pe un bărbat nu dă foarte bine să toarne tot sacul, învăţat în ani de practică, darămite pe-o femeie !

Sincer am cunoscut doar două femei pe care cuvintele de dulce nu sunau nici vulgar, nici trivial…  Era la fel de normal ca şi cum aş fi spus eu că vreau să beau o bere…  Nu percepeai nimic urât în frazele ălea, aruncate la-ntâmplare…  Nu le strica imaginea, nu le afecta feminitatea, pur şi simplu aşa trebuia să fie.  Da’ să mă scuzaţi, ele sunt excepţiile care întăresc regula…  Şi, dacă ar fi toate excepţii, atunci regula s-ar inversa !

Nu, nu-mi plac femeile care-şi bagă şi-şi scot…  Cu oricâtă estetică a urâtului aţi încerca să mă convingeţi !  Aia merge, într-adevăr, în momentul în care vrei să creezi…  În momentul în care te defineşte ca  „ artist ” , să-i spunem…  Dar nu zi de zi !  Nu când vorbeşti cu mine, în public, şi eu nu ştiu unde să-mi îngrop capul de ruşine, pentru că nu vreau să aud feminitatea din tine transformându-se în dicţionar argotico-de cartiero-vulgar !

Poate am eu un pitic pe creier…  Bine, ştiu, mai mulţi !  Da’ parcă mi se pare cam dus la extrem un limbaj garnisit cu floricele la fiecare două cuvinte…  O discuţie în care nu poţi separa ideea principală de organele reprezentative, şi, mă repet, acea discuţie dusă c-o femeie…  Şi da, evit pe cât pot specimene de genul ăsta…  Pentru că-n dormitor e una…  Să muţi dormitorul în mijlocul oraşului, e dizgraţios de-a dreptul !

2.  Femeile care fumează pe stradă.

 

3

 

Să ne înţelegem că afirmaţia asta vine din partea unui fumător de tradiţie…  Fumez, după cum am mai spus…  Destul de mult…  Nicio pauză, nicio discuţie fără ţigară…  Nu mai spunem de cea de după o partidă de ciocnit pelvisurile…  Da’ când văd femei cu ţigară-n mână pe stradă, mi se pune pata !

Explică-mi, te rog, de ce nu poţi aştepta până la o bancă într-un parc, până ajungi acasă sau unde e punctul final al plimbării tale pentru a aprinde o ţigară !?  Sau de ce e musai să aprinzi o ţigară cu 30 de secunde înainte de a intra într-o cafenea !?  Ca să ştie toată lumea că fumezi, şi n-ai nicio jenă în privinţa asta ?

 

Pentru că e semi macho, semi fenci-trendi, să stai cu ţigara fumegândă, în timp ce te chinui să-ţi scoţi haina şi s-o aşezi pe scaun ?  Pentru că, să fim serioşi, îţi tremurau atât de tare plămânii după o ţigară că încă 30 de secunde te-ar fi omorât !?  C’mon !

Gagicuţe rebele, cu jemenfoutismul de rigoare…  Da’ o ţigară pe stradă nu te face nici mai rebelă, nici mai grozavă, te bagă-n anonimat…  Te scoate din circuit prin simplul fapt că, din punctul meu de vedere, imaginea ta are de suferit !

Da, poate oi fi mai de modă veche, da’ pe bune că văd fumatul, oricât de banal le-ar părea unora, ca pe un gest intim…  Fumezi ca să te simţi bine…  Fumezi ca să te calmezi…  Fumezi pentru că îţi place…  Da’ e intim !  E ceva ce ţine de tine, de personalitatea ta, de partea ta interioară…  Nu te împarţi fiecărui străin de pe stradă…  Nu te dai cu ruj în public, nu te pensezi în public…  De ce-ai fuma pe stradă !?  Şi da, cred că ţigara aprinsă pe stradă, între degete de femeie, defeminizează !

Culmea o reprezintă o femeie care fumează pe stradă şi-njură în acelaşi timp, cu ţigara-n colţul gurii !  Deja a trecut de toate stadiile toleranţei mele, deja după ce o percep, n-o mai văd, nu mai există…  Kaput !  Pentru că da, îmi plac foarte mult femeile, dar o femeie fără feminitate, oricât de mascată ar fi ea, nu face nici cât o ceapă degerată !

 

Părerea mea…

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

One Response to P#@a mea şi femeile care fumează

  1. Ghizmo says:

    da – pt vb codate & nefumate

    un joint de ocazie, da- la o fată dacă are faţă şi stil pt asta,
    dacă nu, fumurile fumate o dau de gol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: