Moartea domnului Bugs Bunny

1

 

Aceasta este o postare tristă, dacă vă plac animăluţele pufoase, pe care fetele bătrâne le iau în apartamente, le dau nume de genul Fifi, Pufi sau Kiki şi le iubesc… Dar, dacă sunteţi nişte brute insensibile, ca mine, o să râdeţi cinic !

Ieri am ieşit puţin din casă să iau o gură de aer, pentru că nu m-am simţit prea bine de sărbători…  Nu am chef să intru în detalii…  Poate altădată…

Deci mi-era rău, eram flămând şi, în plus, fără subiect de blog…

Când mă întorceam acasă, înainte să intru în scară, m-am oprit la cioşc să-mi cumpăr un pachet de ciungă, ca să am ce molfăi până mă culc, având în vedere că în noaptea de Înviere m-am decis să renunţ la ţâgări, după 17 ani de fumegat ca un furnal !  Aşa sunt eu, pe la sărbători de ăstea mai mari îmi propun câte un ţel, mai mult sau mai puţin înălţător…

La consignaţie, surpriză !  Fetiţa roşcată de care v-am mai povestit în https://mistocarul.wordpress.com/2013/04/15/copiii-spun-lucruri-troznite/ , cu părul de culoarea morcovilor răzuiţi, cumpăra ceva cu maică-sa…
– Bună, păpuşă mică !  Hristos a Înviat !  salut eu.
– Săru-mâna…  Adevărat a Înviat !  zice păpuşa mică.
– Adevărat a Înviat !  răspunde şi mămica.

– Ce mai faceţi ?
– Cumpărături, răspunde fetiţa.
– Ce-ţi mai face iepuraşu’ ? o întreb io.
– A murit, zice ea indiferentă.

Şi ochii copilei coborâră către bocănceii ei cu Barbie…  Instantaneu m-am gândit la Bunny suicides
– L-am mâncat, se bagă mama fetiţei în discuţie.
– Poftim !?!?!? întreb eu, încercând să fac o faţă de om care nu-şi crede urechilor ceea ce aude…
– Da, zice mămica ei…  L-a dus Vali la garaj şi i-a făcut de petrecanie şi l-am făcut la cuptor cu cartofi, roşii, vin şi condimente.
– Cu cartofi, roşii, vin şi condimente !?
– Da, zice ea…  I-am dat şi lu’ asta mică, şi n-am crezut că o să mănânce…  Dar, până la urmă, a mâncat şi chiar i-a plăcut.
– Ai mâncat şi tu din iepuraş ?  nu m-am putut abţine eu s-o întreb.

– Îhî, zise ea.
– Şi a fost bun ?
– Îhî !

Şi se uită la mine roşcat, drept în faţă…  Albul ochilor ei era uşor injectat de nişte vinişoare de un roşu aprins…  Mă aflam în faţa unei ecranizări după Stephen King !

Tre’ să mă mut din cartieru’ ăsta, în care copiii roşcaţi îşi mănâncă animalele de companie şi culmea e că le mai şi place !

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: