S-a deschis sezonul la divorţuri… O fi un trend ?

1

 

Observ în jurul meu din ce în ce mai multe cupluri care se destramă…

 

Căsătorite sau nu, cu copii sau nu, de mai bine de 10 ani împreună, sau nu…

Bag aşadar de seamă că o căsnicie nedestrămată nu este tocmai un lucru des întâlnit în zilele noastre, printre cuplurile generaţiei mele…  Este chiar o rara avis.  Nu zic că o căsnicie nedestrămată implică şi fericire… Nicidecum !  Oricum fericirea este, din punctul meu de vedere, asemănătoare cu orgasmul femeii :  trebuie să lucrezi psihologic la ea, dacă o vrei cu adevărat.  Dacă nu, o mimezi pentru ca celălalt să nu se simtă jignit.  Cumva, în viziunea mea idealistă, utopică, dacă vreţi, fericirea trebuie muncită…

 

Relaţiile, în general, trebuiesc muncite, trebuiesc insistate, trebuiesc îngrijite şi pieptănate, apreciate şi mângâiate, asemenea unui copil…  O iei de mică, o educi, îi acorzi atenţie, investeşti emoţional, investeşti financiar, iar la bătrâneţe beneficiile nu vor întârzia să apară.

 

Nu bag în discuţie relaţiile anormale, ciudate, sortite eşecului din cauza unui defect de fabricaţie, ci doar relaţiile care par a fi promiţătoare, care cresc în timp, precum Făt Frumos, până când, brusc, Ileana Cosânzeana bea o sticlă de tequila într-o seară şi calcă pe bec cu zmeu’ !

 

Nu pun degetu’ pe nicio relaţie, în special în textul de faţă…  Încerc doar să mă dau deştept, cu comparaţii haioase, însă, dragilor, e groasă !  Nu mai sunteţi în stare să duceţi la capăt o promisiune…  Promisiune de  „ La bine şi la rău, până când moartea ne va despărţi ” …  Aşadar, gradul de renunţare creşte, gradul de angajare într-o promisiune scade, gradul de încredere scade şi el şi rămânem cu Carpe Diem

 

Nu sunt de modă veche, din contră, sunt chiar foarte deschis la nou, însă, din punctul meu de vedere, când la mijloc e şi un copil, acesta merită un minim de efort pentru a i se oferi o familie întreagă…  În acest caz, cred  ( mă repet, CRED ! ) că o căsnicie merită şi ultima şansă dată ultimei şanse.

 

Sincer, eu nu mă văd în stare să pun propria fericire înaintea celei a copilului meu şi nu îi voi crea un handicap emoţional, doar pentru că mă dă orgoliul afară din relaţie !  Eu am crescut într-o familie destrămată, ştiu ce înseamnă, ştiu ce sacrificii se fac, şi nu îmi doresc acelaşi lucru pentru copilul meu.

 

Sigur, fiecare are propriul motiv de a renunţa la o căsnicie, însă sunteţi siguri că aţi acordat toate şansele relaţiei voastre ?

 

 

P. S. :  Uite, de asta nu mă implic eu într-o relaţie serioasă şi din acelaşi motiv nu mă văd căsătorit niciodată…  Pur şi simplu, nu sunt genul de om care să se dedice trup, minte şi suflet unei singure persoane !

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: