Cel mai brutal refuz la dans

1

Am ochit-o de cum a intrat în sală…  Era o frumuseţe de gagică înaltă, anemică, cu care pubertatea fusese foarte blândă :  doar patru coşuri, dintre care unul va scoate capul pe patul de moarte !  Avea părul şaten, miroasea bine, a lapte UHT,  fără sclipiciuri şi şuviţe à la Michael Jackson…  Pe faţă purta un nas simpatic şi o pereche de ochi blânzi, o frumuseţe de căprioară, uşor maternă.  Era îmbrăcată decent, dacă ar fi fost vreo dominatoare mi-ar fi strivit orice imbold…

„ Asta-i din aia fricoasă ” , mi-am zis…  Pe asta o fac din priviri !

Eu, mândru nevoie mare că tocmai mă bărbierisem a treia oară în viaţa mea pentru nunta asta  🙂  …

Înainte de aperitivele cu vinete şi slănină, am ţintuit-o galeş cu privirea mea aprigă, în timp ce sorbeam languros nişte  „ sifon ”  printr-un pai.

Apoi, după ce un bărbos a zis  „ Tatăl nostru ” , nuntaşii au tăbărât pe aperitive şi eu am mai băut vreo două  „ sifoane ” .

Apoi m-a scăpat spre budă…

După aia, în acordurile unui vals şleampăt anunţat de cântăciosul formaţiei, îmbrăcat într-o cămaşă, pe care se vedea transpiraţia la subraţ, mirele şi mireasa au pornit la dans…  În aplauzele mulţimii, care parcă ne erau dedicate, m-am uitat la ea şi i-am tras cu ochiul adânc, plin de semnificaţii evidente până şi pentru un nevăzător !  Apoi i-am zâmbit…  Nici măcar nu a mai avut tăria de caracter să reacţioneze cumva, aşa de spartă era !

După vals, în ciuda insistenţelor cântăciosului asudat, lumea nu s-a mobilizat să danseze, preferând să stea la masă, să halească alune şi covrigei şi să se plângă că berea nu e rece…  Aşa că mirii s-au îndreptat către masa lor, înfrânţi, şi toată petrecerea a început să alunece iremediabil către hibernare.

Situaţia era disperată şi cerea o soluţie rapid şi decisiv…  Era nevoie disperată de cineva care să răspândescă voie bună ca o ţâşnitoare de apă şi singurul mod în care se putea face aşa ceva era prin magia dansului.

Şi singurii care puteau face ceva în privinţa asta erau Captain America, Mihai Petre şi eu…  Dar cum Captain America era ocupat cu fasciştii şi naziştii, Mihai Petre îşi tundea mustăcioara pe undeva, pe sub nas, iar eu…  Eu nu am mai avut de ales !

Aşa că m-am ridicat cu tupeu, m-am încheiat la veston, m-am înzestrat cu zâmbetul lui Antonio Banderas, în zilele lui bune, şi m-am îndreptat către masa ei…

Nu am avut curaj să iau o margaretă de pe masă şi să o atac cu floarea în dinţi…  Mi-am zis că-s eu suficientă floare, nu-mi trebuie altele.  🙂

Când m-a văzut că vin rânjind în direcţia ei, era să leşine…  Tat-su se juca nervos cu cuţitul de friptură  ( Vorba aia :  nu armele omoară oameni, ci tăticii fetelor frumoase omoară oameni ! )  şi scuipa lavă prin irişi, ca Popocatepetl…  Mă-sa încremenise cu mâna la gură, ca o icoană…

Iar eu am rămas bulverasat preţ de-o secundă :  frumoasa mea, în noaptea aia, mai avea o soră…  Geamănă !  Îmbrăcată identic !  În primă fază, am crezut că e efectul  „ sifonului ”  pe care îl băusem în ziua aia…

În momentul acela, cam toţi nuntaşii mă priveau sideraţi, că erau curioşi…  Nu mai era chip să dau înapoi, mai ales că şi iluştrii, dar şi siniştrii mei prieteni, erau cu ochii pe mine şi îşi dădeau coate, rânjind ironic, şi nu mă puteam face de râs în faţa lor.

Aşa că am recitat rapid, în minte, un  „ Din oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic… ” , apoi am mai refăcut de vreo două ori numărătoarea, că-mi ieşea tot aia din cealaltă parte a mesei, şi m-am aplecat deasupra ei, ca un chelner japonez, că puţin a lipsit să nu-i dau un cap în gură :
– Dansezi ?
– Nu, zice ea.

Era speriată şi gâfâia…
– Haide, te rog.
– Nu.
– Te rog eu frumos.
– Nu.
– De ce ?
– Nu pot.
– De ce nu poţi ?
– Sunt baptistă…

 

P. S.  :  Şi a fost baptistă…  Până au plecat babacii ei acasă, pe la vreo 4 dimineaţa !  După aia, a fost la baie şi şi-a schimbat rochia lungă până în pământ cu una scurtă şi mulată, de culoarea smoalei, încălţările cu nişte pantofi toc cui, şi coafura…  Nici măcar nu am recunoscut-o când s-a întors…  Şi să vezi atunci dirty dancing, da’ murdare de tot !  Sor-sa a dispărut pe la 5 jumătate cu un prieten, eu am dus-o acasă abia pe la vreo 5 după-amiază…  Doar trebuia să ne prezentăm şi la ciorba de potroace 🙂  🙂  🙂   !

 

 

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: