Despre pulă şi pizdă, în două limbi …

 

 

Henry Miller este unul dintre scriitorii mei preferaţi…

 

Citindu-l în  „ Sexus ” , vocabularul meu a căpătat nuanţe colorate şi sonore…  Iubesc limba română şi este cea cu care mă hrănesc, atunci când vreau să exprim profunzimi şi cele mai ascunse şi secrete gânduri ruşinoase !  Dar limba română nu are o rezonanţă suavă atunci când vrem să exprimăm adevăruri clare şi directe, mai ales când este vorba despre sexualitate sau erotism, aşa cum spunea şi cea care a tradus cartea lui Miller :  „ În limba română, limbajul erotic se confundă cu argoul obscen, trivial, golănesc ” .

 

M-am gândit şi eu la asta, de multe ori, în timp ce, în limba engleză, până şi cele mai abjecte cuvinte, au parcă o sonoritate fină, o înfăţişare decentă…

 

De pildă, să ne oprim la organele sexuale masculine şi feminine şi să luăm în discuţie cuvântul classic  „ pulă ” …  În limba română, cuvântul  „ pulă ”  are un sonor care zgârâie, stânjenitor, iar cel care îl întrebuinţează este trimis automat la categoria de stradă, vulgar ! În limba engleză, când spui  „ dick ” , este ca şi cum ai zice  „ Salut, Nick ” !  Parcă tocmai s-a exclamat un nume drăguţ de bărbat.

 

Un alt cuvânt, să-i zicem cuvântul pereche al cuvântului  „ pulă ” , este  „ pizdă ” …  În limba română, cuvântul  „ pizdă ”  sună scandalos, grotesc şi parcă ţi se înfăţisează în faţa ochilor o baba-cloanţa, în loc de ceva pufos, moale şi alunecos !  În limba engleză, cuvântul  „ pussy ”  sună aproape melodios şi te face să zâmbeşti ştrengăreşte…  În plus, mai înseamnă şi pisicuţă.

 

În limba română, incomodează şi-nţeapă-n ureche cuvântul  „ coaie ” …  Sună greţos şi vomitos, în timp ce, în engleză, corespondentul  „ balls ”  are un sunet rotund, de învingător, mişcător, că doar nu degeaba există şi expresia  „ You’ve got balls ”  ( „ Ai curaj ” , pentru cei care nu stăpânesc bine limba engleză ) , dezvelind un caracter tare şi victorios.

 

În cartea lui Miller, expresia originală  „ Înghiţătoare de pule ”  ( Eu credeam că pluralul substantivului comun  „ pulă ”  este  „ puli ”  🙂  ) m-a făcut să râd bine !  Nu o mai auzisem, nu o mai citisem, dar i-am aprobat-o…  Nu ar mai suna aşa expresiv dacă am înlocui-o cu, să zicem,  „ Mâncătoare de penisuri ” .  De ce să folosim perdea şi s-o rotunjim metaforic, elevat ?

 

Tot de la Miller am reţinut cuvintul  „ Vaginaţie ” , care la prima vedere nu ţi-ar fi clar ce anume ar însemna, decât dacă ai citi cartea…  Mi se pare perfect utilizat, mai ales că se sincronizează ritmatic cu  „ felaţie ” .  Vaginaţie-felaţie se împletesc aromonios, nu ?  „ Vulvăreală ”  este un cuvânt pe care nu l-am auzit niciodată, dar care mi-a venit acum în cap…  Prefer, însă, să rămân la vaginaţia lui Miller !

 

Şi acum să  „smulg”  un fragment din  „ Sexus ” , al genialului Miller :

 

„ Stai, stai, m-a implorat gâfâind şi cramponându-se de mine cu furie şi, rostind aceste cuvinte, a lunecat într-un nou orgasm prelungit, de-am crezut că-mi retează pula…  M-am aplecat peste ea s-o sarut şi mi-am plimbat mâna peste pizda ei udă.  S-a agăţat de mine ca o lipitoare, rotindu-şi curul alunecos în frenezia abandonului…  Îmi tremura şi zvâcnea.  Pula mea o privea drept în faţă. ”

 

Iată ce frumos este descrisă această scenă turbată a doi oameni înfocaţi, şi prinşi în ritualul erotic animalic, care nu văd de ce ar suna grobian şi indecent, doar pentru că actiunile lor au fost prezentate exact aşa cum s-au desfăşurat :  cu pula-n pizdă !  Aproape romantic, divin !

 

Asta da, literatură adevarată !

 

Henry Miller nu e un pornograf, ci un frondeur, un evadator în sexualitate.

 

Eu spun că merită citit.  Dincolo de agresivitatea crudă şi limbajul rebel, franc şi neruşinat, savurându-i paginile, nu ai cum să NU simţi şi vezi în el marele scriitor.

 

A eliberat de bariere chiar şi pe cea care i-a tradus cartea din engleză în română, după cum ea însăşi admite :  „ La început trăiam rezerve, reticenţe, retractări în faţa cuvintelor scrise pe şleau, pe urmă, însă, încercam un soi de voluptate.  Miller m-a dezinhibat şi pe mine ” .

 

Dragii mei, vă urez lectură placută, în cazul în care scriitorul american Henry Miller se numără printre autorii pe care vreţi să-i citiţi anul acesta.

 

 

Au revoir !

 

P. S. :  Dacă vă apucaţi de citit, vă avertizez că va dura destul până o terminaţi…  Are vreo 700 de pagini, deci nu e o lectură de week-end…  Pentru cei care doresc să achiziţioneze romanul, vă sfătuiesc să o faceţi de pe Okazii.ro, îl găsiţi şi la 200 de mii de lei…  20 de roni…  Eu zic că merită !

Anunțuri