Declaraţie…

3

 

La postul ăsta lucrez de aproximativ o lună…  Ba am adăugat ceva, ba am şters ceva, ba nu mi-a plăcut formularea pe alocuri…

 

Numai bine, că acum, că l-am terminat, nu mai are rost să îl trimit persoanei respective…  În fine, asta e cu totul altă mâncare de peşte.

 

 

Revenind…

 

 

          Îţi aminteşti ce îţi spuneam într-o zi, mergând cu paşi repezi prin frigul pătrunzător ?  Îţi spuneam că mi-ai apărut în calea vieţii aşa cum apare o rază argintie a lunii în faţa unui călător nocturn şi pribeag şi îi luminează drumul…  Ei bine, aşa şi este !  Mi-ai apărut aşa cum apare o rază soare după o iarnă lungă în drumul unui muritor, care, pătruns de frig, o caută cu disperare.  Raza a venit singură, exact ca şi tine !  Mi-ai infiltrat în suflet dragostea, ai făcut să-mi tresară sufletul şi fiecare fibră a corpului meu…  De vină este DRAGOSTEA, cu drumul ei lung şi anevoios.  Odată ce i-ai simţit gustul, nu mai poţi scăpa de ea !  Dar până ajungi să îi simţi gustul, drumul este foarte lung…  Te iubesc şi te aştept de când răsare soarele şi până când apune, de când apare luna şi până când e acoperită de zorii zilei !  TE IUBESC şi aroma dragostei pe care ţi-o port nu mă lasă să uit acest lucru !!!

 

Se înşeală amarnic cel ce crede că ştie ce este viaţa…  Şi eu m-am înşelat, ca mulţi alţii, şi pot să spun că îmi pare bine.  De ce ?  Pentru că acum simt ceva…  Am uitat de mine, de lume, de Univers…  Toată fiinţa mea, paradoxal de zbuciumată, este străbătută de ochii TĂI.  Trăiesc prin TINE.  Eşti Paradisul, sau iadul ?  Eşti un înger, sau un demon ?  La aceste întrebări nu găsesc răspuns…  Poate că sunt axiome ale existenţei noastre, dovezi de necontestat ale trecerii prin viaţă.

 

Cine poate spune dacă viaţa este o însuşire sau o calitate ?  Cine poate spune dacă omul iubeşte sau doreşte ?  În schimb, ştiu ceea ce am simţit :  am împietrit la vederea TA !  Toţi cunosc scânteia care a făcut să explodeze în mine un foc bizar ce mi-a incendiat sufletul…  Mi-a zdrobit raţiunea, mi-a frânt aripile, mi-a schimbat viitorul.

Iubesc…  Imaginea închipuită a Edenului păleşte atunci când zâmbetul tău îmi sărută chipul…  Glasul TĂU, în contrast absolut cu vocea lumii înconjurătoare care îmi zgârie timpanele, umple aerul cu sunete calde…  Mireasma care te învăluie mi se pare nefirească, aproape neomenească.

 

Mulţumesc Celui de Sus că a permis ochilor mei să vadă Sublimul.

 

La graniţa dintre veghe şi somn, tu îmi apari ca o umbră, o fantasmă, care, pe măsură ce adorm, devine un înger îmbrăcat în lumina soarelui…  Gingaşă, cu paşi uşori, te apropii de mine şi îţi rezemi capul pe pieptul meu…  Capul meu împrumută lumina trupului tău, încât părem două diamante care farmecă totul în jur.  Ochii tăi caută blând ochii mei, şi cu un sărut îmi dăruieşti acea tainică şi blândă căldură.  Şi, eşti frumoasă, eşti demonic de frumoasă !  Râzi…  Sufletul meu nu se mai satură să privească arcuirea buzelor tale trandafirii…  Focul din ochii tăi este precum soarele în azurul infinit al cerului…

 

4

 

Prin ce minune voi fi pururea lângă tine, să simt trupul tău cald lângă al meu, să simt privirea ta cum mă mângâie şi buzele tale cum mă sărută ?

 

Simt că nu-mi ajunge eternitatea să te ador aşa cum meriţi !

 

Dragostea este o dulce iluzie care se naşte din lumina razelor de lună, din căldura pământului şi din lacrimile norilor…  Este o adiere de vânt, un râset de frunze, un cântec care răsună, un drum anume, care te poartă spre  visele cele mai profunde.  Fiecare gând al meu se îndreaptă către tine, iese uşor din mine, pleacă în zări şi lasă în urmă un soare care va apune…

 

Dragostea este o iluzie optică…  Ea duce la orbire, o multitudine de calităţi sau chiar defecte adunate într-un trup…  Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC…  Alegerea este a ta, iubire, numai a ta !

 

Nu mint când îţi spun că te iubesc, nu mint când îţi spun cât de mult ador îmbrăţişările tale, tandreţea ta, dragostea ta, tot ceea ce eşti TU…  Am învăţat să iubesc un suflet minunat, un suflet care merită mult mai multe decât am eu să îi ofer în viaţă.

 

Dragostea ta mă face să mă topesc ca o bucată de gheaţă în palma ta de foc şi să mă înalţ fără aripi direct spre lună…  Pentru mine eşti mai preţioasă decât aerul pe care îl respir, mai scumpă decât orice bijuterie preţioasă, eşti mai presus de propria mea persoană şi nu îţi voi putea explica niciodată, nici prin mii şi mii de cuvinte, cât de mult te iubesc !

Cineva va fi întotdeauna aici să te iubească, cineva va preţui mereu căldura zâmbetului tău şi fericirea inimii tale…  Cineva va găsi întotdeauna cuvinte să-ţi mulţumească pentru că i-ai umplut viaţa cu vise devenite realitate şi lucruri frumoase.  Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi pururea eu !  TE IUBESC !

 

N-aş fi crezut că o să te iubesc, n-aş fi crezut că mă vei iubi, că nimeni şi nimic nu ne va despărţi vreodată…

 

E atât de frumos să găseşti sentimentul pierdut…  E atât de frumos să oftezi după primul sărut…  E atât de frumos să iubeşti şi să fii iubit.

 

Iubirea e tot ce ne dorim, iar în final e tot ce-am avut.  Dacă există un sens al vieţii, atunci TU eşti sensul vieţii mele…  Dacă nu, TU ar trebui să fii !

 

Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid…

 

Dumnezeu ne-a dat două picioare să mergem, două mâini să ţinem, doi ochi să vedem, două urechi să auzim, dar ne-a dat o singură inimă, pentru că pe cealaltă i-a dat-o altcuiva şi noi trebuie să o găsim !

 

Un duh mi-a promis trei dorinţe…  Eu i-am spus că nu vreau trei, nici măcar două, ci una singură :  Mi-aş dori să te am pe tine !

 

Toate zilele sunt nopţi până te văd, iar nopţile strălucesc ca zilele când te visez…

 

Nu pot să dorm şi îngeraşul mi-a spus să mă gândesc la ceea cei mai frumos în viaţa mea…  M-am gândit la tine, pentru că viaţa mea eşti TU !

 

Dacă aş fi de gheaţă, ai vedea cu ochii tăi cum mă topesc când îmi zâmbeşti, dar bine că nu sunt, pentru că altfel m-aş fi topit deja.

 

Tu eşti visul meu…  Unicul meu vis…  Aş vrea să te atrag în vâltoarea pasiunii, să te strâng aşa de tare, încât TU şi EU să devenim un singur suflet.

 

Iubirea ta e singurul gând pentru care exist…  Nu uita că pentru tine trăiesc. Şi ştii de ce :  Doar ca să te iubesc !

 

 

Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care stă la temelia acestuia este iubirea, şi fiecare zi care trece este încă o cărămidă pusă la temelia lui.  Dar dintr-o singură greşeală, poate dintr-o vorbă spusă în vânt, edificiul ce cu greu l-am clădit, se poate dărâma, şi atunci îţi va lua poate mult timp ca să reconstruieşti ceea ce ai dărâmat.

 

1

 

Să nu crezi că poţi stabili cursul iubirii, căci ea, dacă te consideră vrednic, îţi va îndrepta ea cursul…

 

Aş vrea să poţi să te vezi prin ochii mei…  Numai aşa ţi-ai da seama ce mult însemni pentru mine !

 

Soarele nu ar fi portocaliu, marea nu ar fi albastră, eu nu aş fi fericit dacă nu ai fii tu.

 

Dacă aş fi o lacrimă în ochii tăi, m-aş rostogoli pe obraz să-ţi ating buzele…  Dacă tu ai fi o lacrimă în ochii mei, nu aş mai plânge niciodată, de frică să nu te pierd !

 

Pentru a trăi, am nevoie de bătăile inimii…  Pentru asta, am nevoie de o inimă…  Pentru o inimă, am nevoie de fericire…  Pentru fericire, am nevoie de tine !

 

Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă o viaţă frumoasă, m-aş apleca asupra umărului tău, te-aş strânge în braţe şi aş spune :  ”  Uite asta ”  !

 

Aş vrea să cred, să pot visa, să te aduc de partea mea…  Aş vrea ca timpul să-l opresc, să-ţi spun de fapt cât te iubesc !

 

Când te-am văzut prima oară, mi-ai încălzit inima…  A doua oară mi-ai produs scântei, iar acum îmi faci inima să ardă !

 

Să învăţ să te iubesc mi-ar putea lua o viaţă întreagă, dar numai uitându-mă în ochii tăi ştiu că merită sacrificiul !

 

Te iubesc !  Îţi spun într-o secundă, dar, ca să-ţi demonstrez, îmi trebuie toată viaţa !

 

Cineva mi-a spus că ziua are 24 ore, că o oră are 60 de minute, că un minut are 60 de secunde, dar nimeni nu mi-a spus că o secundă fără tine e o eternitate !

 

A iubi înseamnă a dărui mereu, până ce simţi că te stingi…  Şi totuşi, dăruind iubire, nu te mistui, ci trăieşti !

 

Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preţ, dat în dar fiecărei fiinţe umane…  Dacă l-ai pierdut, viaţa nu mai are niciun sens…

 

Iubirea te face să plângi când încă nu ştii ce sunt lacrimile, iubirea te face să râzi în întunecimea nopţii, purtându-ţi visele pe aripile de fum ale zărilor…

 

Dragostea nu este numai flori, zâmbete, iubire, ci înseamnă şi lacrimi, dorinţă, pasiune şi de aceea puţini au privilegiul de a-i descoperi puterea.

 

Dragostea este un dar, nu o obligaţie, ascultă-ţi inima şi ai încredere întotdeauna în persoana pe care o iubeşti…

 

Atunci când soarele şi luna se vor întâlni, atunci când stelele vor cădea, atunci când oceanul va lua foc, atunci şi eu te voi uita…

 

Am scris pe cerul albastru, dar norii mi-au şters cuvintele…  Am scris pe ţărmul mării, dar valurile mi-au şters cuvintele…  Am scris pe pământul din gradina mea, dar vântul mi-a spulberat cuvintele…  Am scris pe inima mea, şi nimeni şi nimic nu-mi va putea şterge cuvintele :  TE IUBESC !!!!

 

2

 

Tu poţi să te-ndoieşti de soare, de focul ce scânteie-n stea, de legile nemuritoare, dar nu şi de iubirea mea !

 

Indiferent ce anotimp e afară, inima mea întotdeauna se topeşte după ochişorii tăi neprihăniţi, după inimioara ta…  Indiferent unde ne-am afla, voi fi cu gândul la tine…  Dragostea mea va dura atât timp, cât va exista Luceafărul pe cer…  Te iubesc, îngeraşul meu.

 

Până să te întâlnesc, nu credeam că există persoane fără de care să nu pot trăi, şi tu eşti una dintre ele…  Ce pot să-ţi spun ?  Te iubesc şi ajunge, restul îţi arăt, nu-ţi mai spun !

 

Să iubeşti nu e nimic…  Să fii iubit e ceva…  Să iubeşti şi să fii iubit e totul !  A iubi înseamnă să încetezi să trăieşti pentru tine, să faci ca toate sentimentele omeneşti :  teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea, să nu depindă decât de o singură fiinţă, înseamnă să te scufunzi în infinit, să-ţi închini viaţa unei fiinţe astfel încât să nu trăieşti şi să nu te gândeşti decât la moduri de a o face fericită.

 

Ca un om să iubească pe altul, e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte lucruri sunt doar un preludiu…

 

Tu ai făcut culorile mai vii, frumuseţea mai pură, plăcerea mai intensă.  Te iubesc mai mult decât iubesc viaţa, frumoasa mea…

 

Mai presus de toate, mi-a fost dat să trăiesc pentru tine ! Ca o vrajă, mâinile tale alungă orice grijă, vorbele tale îmi sunt alinare şi inspiraţie şi toate acestea pentru că iubirea ta e viaţa mea.

 

Nu am în viaţă decât o singură fericire :  să te iubesc şi să mă iubeşti !

 

Eu sunt sărac, nu am decât visele mele, şi pe acestea le-am aşternut la picioarele tale…  Păşeşte uşor, căci calci pe visele mele !

 

Să te ţin în braţe în lumina apusului şi să-ţi fiu alături pentru totdeauna…  Asta e tot ce-mi doresc pentru restul zilelor mele…  Şi asta, mi-am spus cu uimire, e dragoste…  Oare tu ce crezi ?

 

Aş vrea să fiu aerul care-ţi atinge trupul…  Aş vrea să fiu acel lucru neobservat, dar necesar.

 

Să iubeşti înseamnă să-ţi asumi cel mai mare risc…  Înseamnă să-ţi pui viitorul şi fericirea în mâinile cuiva.  Înseamnă să crezi fără rezerve, să accepţi să fii vulnerabil…  Aşa te iubesc eu pe tine.

 

Tu ai fost, eşti şi vei fi iubirea mea.  Din clipa-n care te-am văzut, mi-am spus că tu eşti cea pe care o aşteptam de mult timp.  Am făcut tot posibilul să ajung la inima ta, dar se pare că tu nu m-ai lăsat…  Atunci, în mintea mea, totul era confuz :  „ Oare chiar iubesc ? ” , dar oare ce înseamnă să iubeşti ?  E oare acel sentiment care te face să te simţi de parcă conduci întreaga lume ?  Cred că asta e, pentru că, pentru prima dată în viaţă, mă simt în al nouălea cer…  Te iubesc, tu eşti viaţa mea !

 

Iubirea ta îmi dă viaţă.  Te iubesc şi asta mă face să fiu mai bun, mai înţelegător…  „ Te iubesc ”  e puţin spus…  „ Te ador ”  parcă se apropie de ceea ce simt eu pentru tine.  Privirea ta îmi dă aer, existenţa ta mă face să fiu conştient de existenţa mea.

 

Cât de mult te iubesc nu vei şti niciodată…  Totuşi, pentru a da o dimensiune infinitului îţi pot spune că 59 de secunde din fiecare minut, inima mea bate pentru tine.  E mult sau e puţin ?  Când vei şti răspunsul, poate se va risipi şi misterul !!!

 

 

 

P. S. :  Deşi nu mai are rost, am zis totuşi să postez asta pe blog…  Doar nu mi-am strofocat creierul degeaba timp de o lună !  Poate că unii sunt în pană de idei…  Băi fraţilor, nu aşteptaţi prea mult, s-ar putea să fie prea târziu !

 

Iar pentru mine :  La dracu’ cu sentimentele !  Să curgă vodka !

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

5 Responses to Declaraţie…

  1. Iustin says:

    „Cine poate spune dacă viaţa este o însuşire sau o calitate ?”
    Însușirea este parte componentă a unei caracterizări deja existente și constă în condițiile puse la dispoziție pentru a face din darul vieții o calitate, trăind-o iubind spre a deveni dumnezei asemenea Dăruitorului vieții, căci ,,Dumnezeu este iubire” (I Ioan IV, 8).
    „Cine poate spune dacă omul iubeşte sau doreşte ?”
    Dorința arată o lipsă a relației comunicative cu Iubirea și presupune aspirații oscilatorii până la actualizarea ei când „Iubești și faci ce vrei” (Fericitul Augustin).
    Dorința este suprimată iar Iubirea este intrinsecă.

    Mulțumiri 🙂
    -Să iubeşti nu e nimic… Să fii iubit e ceva… Să iubeşti şi să fii iubit e totul ! A iubi înseamnă să încetezi să trăieşti pentru tine, să faci ca toate sentimentele omeneşti : teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea, să nu depindă decât de o singură fiinţă, înseamnă să te scufunzi în infinit, să-ţi închini viaţa unei fiinţe astfel încât să nu trăieşti şi să nu te gândeşti decât la moduri de a o face fericită.
    Ca un om să iubească pe altul, e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte lucruri sunt doar un preludiu…
    Dragostea este o iluzie optică… Ea duce la orbire, o multitudine de calităţi sau chiar defecte adunate într-un trup… Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC… Alegerea este a ta, iubire, numai a ta !-
    Aceste paragrafe în special au dus la răspunsul întrebărilor intuitiv puse la începutul articolului și mai sus amintite în cadrul trimiterilor conexe care acum scot mai mult în lumină înțelesul acestora.

  2. Iustin says:

    Articolul este în sine o reprezentare sofianică a persoanei iubite.

  3. tzunoi says:

    Ma saturasem sa lase toti tampitii comment-uri pe aici… Bine, ca nu le aprob pe toate, de la toti neispravitii… Dar, de alaltaseara pana ieri, mi-a zbarnait telefonul incontinuu, de la prieteni, cunostinte, plus mesaje pe mail, ca de ce am inchis blogul, ca nu stiu sa se conecteze, etc. …

    Deci am decis sa anulez restrictia si va trebui sa citesc in continuare toate tampeniile pe care le fata cerebelul unora.

    Concluzia : blogul e iar la liber.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: