Ziua Z !!!

 

 

Duminică…  11 Noiembrie 2012 …  Ziua în care tot ce putea să se întâmple mai rău, s-a întâmplat !  O zi pe care vreau să o uit cât mai repede…

 

Să recapitulăm…

 

Ziua a început normal…  M-am trezit  ( nu sculat ! )  după ce dormisem vreo 2 ore…  Iar bântuisem toată noaptea prin oraş şi ajunsesem acasă pe la ora când lumea normală se dă jos din pat…

 

Deci era vreo 9:30 …  Dimineaţa…  Prea dimineaţă pentru mine !  După ce m-am întins bine, de mi-au pârâit nu numai oasele, ci şi chiloţii pe care nu îi purtam 🙂 , m-am dat jos din pat şi am ieşit pe balcon să trag o pipă…  Veşnica ţigară !

 

Şi, în timp ce pufăiam de zor, am avut o revelaţie…  De vreo 2 zile, maică-mea mă tot bătea la cap să schimb un bec care se arsese, de la o aplică de pe hol, chiar în faţa uşii de la intrarea în casă…  Bec pe care îl înjurasem când ajunsesem dimineaţă acasă…  Pentru că nu vedeam să mă descalţ şi a trebuit să rup un şiret de la pantofi  ( Apropo…  Ce spune un şiret când se uită în oglindă ? ) …  Bine, recunosc, la ce ceaţă era pe creierul meu, cred că nici dacă aveam soarele înfiletat în abajur, nu vedeam destul de clar !

 

Revenind…

 

Deci am decis că e musai şi necesar să schimb becul, ca să îi demonstrez maică-mii că mă pot ridica la nivelul cercetătorilor de la Cern, dacă vreau…

 

Am luat un scaun din bucătărie, pe care l-am poziţionat sub aplica, care decisese să îl imite pe Stevie Wonder…  După asta, m-am înarmat cu un bec nou-nouţ, care avea misiunea de a înlocui gioarsa care îşi dăduse obştescul sfârşit…

 

Şi acum a început distracţia !!!

 

Ştiţi cum urcă un om normal pe scaun, nu ?  Dacă nu, vă explic eu…  Un om normal pune un picior chiar pe mijlocul scaunului şi apoi se sprijină de ce poate, înainte să ridice şi celălalt picior…

 

Dar nu, eu sunt mai special !  Eu am propria metodă, patentată la OSIM !

 

Ştiţi ce am făcut eu ?  Eu m-am gândit să economisesc din timp, ca să termin mai repede…  Deci am pus un picior  ( parcă stângul, dar nu sunt sigur )  pe marginea scaunului, şi apoi am împins cu putere în cel care era jos pe parchet…

 

Pentru cei care nu au imaginaţie şi încă nu şi-au dat seama ce putea merge rău, voi descrie toată faza în continuare…

 

Încercând să mă urc pe scaun, fără să mă sprijin de nimic, acesta s-a dezechilibrat şi, logic, răsturnat…  Cu tot cu mine !  Deci eu am căzut, executând o tsukahara perfectă în cot şi un dublu şurub cu aterizare exact cu capul de scaunul care se răsturnase !

 

După ce am strigat catalogul tuturor sfinţilor din calendar  ( ortodox şi catolic, nu am făcut discriminare )  am evaluat pagubele…  Într-o parte a holului era mama, care striga la mine  „ Ce mama dracului faci !?!?  ” , iar în cealaltă era dezastrul…  În cădere, scaunul a zgâriat parchetul şi s-a proptit în pragul uşii de la sufragerie…  Prag care nu a rezistat presiunii şi s-a îndoit, iar apoi a sărit din holdşuruburile cu care era fixat !  Faza bună e că am salvat becul pe care îl aveam în buzunar…  Mai naşpa era dacă, cădeam pe burtă…  Nu cred că mai apucam să scriu despre minunata zi de Duminică…  11 Noiembrie 2012…

 

După ce m-am ridicat de jos, primul lucru pe care l-am făcut a fost să o calmez pe mutter a mea…  „ Până la prânz totul se rezolvă ” …

 

Credeam eu !

 

Noroc că mai aveam acasă vreo 2 plăci de parchet şi problema se rezolva…  Sculele necesare le aveam acasă…  Mai rămânea doar problema pragului care nu mai era.

 

Deci am plecat la cumpărături…

 

După ce am hălăduit prin oraş vreo oră jumătate, în sfârşit am găsit un magazin deschis care avea la vânzare şi praguri de care dorea inimioara mea…

 

Pe la ora 13:00  ( sau fără câteva minute )  terminasem toată treaba :  schimbasem şi placa de parchet raşchetată, instalasem şi noul prag, SCHIMBASEM ŞI FUTUTUL ĂLA DE BEC !!!  Totul era perfect, ca înainte…  Sau, cel puţin, aşa credeam io !!!

 

Trecuse vreo jumătate de oră de când terminasem de pus lucrurile la locul lor, şi eram în camera mea…  Mă uitam la un film…  O comedie…  În care personajul masculin principal decide să îşi dea viaţa pentru femeia pe care o iubea, alegând să moară în locul ei…  Bulşituri de ăstea, pe care nu o să le vezi niciodată în realitate…

 

Şi cum stăteam eu aşa, şi mai aveam oleacă şi adormeam, deodată aud din bucătărie :  „ Ioane !!! ” …  Ultima dată când am auzit-o pe maică-mea urlând aşa a fost când a rupt masa din bucătărie, încercând să imite o capră neagră, sărind de pe dulap pe masă, în timp ce văruia tavanul…  Pe principiul  „ Ia tu scara, că eu mă ţin de bidinea ” !

 

Deci am zbughit-o din cameră…  În fugă, nu mi-am mai schimbat papucii…  Vezi tu, dragă cititor, la mine în casă e o regulă :  papucii de cameră sunt de cameră, cei de hol, de hol, iar cei de bucătărie sunt uneori şi de balcon…

 

Deci, în fuga mea, nu am mai schimbat papucii de cameră cu cei de hol şi, ajungând la uşa de la bucătărie  ( care e culisantă ) , m-am agăţat de ea, în încercarea de a o deschide… Numai că nu a mai fost nevoie !

 

M-am oprit exact pe placa de parchet pe care o schimbasem…

 

Continuarea nu e greu de imaginat :  am trecut prin geam !  Noroc că de data asta nu mai eram îmbrăcat în costumul Mamelei Anderson, iar geamul e  ( adică era )  din sticlă securizată…  Am scăpat fără belituri, doar cu bucile lovite, orgoliul rănit şi geamul spart…

 

– Mamă, ce e ?

– Tu vrei să dărâmi toată casa azi ?!

– Mătale strigat, eu patinat, geam spart…  Venit urgent…  Deci, care e problema ?

 

„ S-a stricat bateria de la chiuvetă…  când dai drumul la apă rece, curge pe lângă robinet.  Cred că a sărit racordul. ”

 

O fi trecut Veta pe la noi, că asta are o problemă cu chiuvetele !

 

– Nu-i nimic, se rezolvă !  Desface Ion acu’ bateria, bagă furtunul la locul lui, şi totul e ca nou.

– Şi cu geamul ce facem ?

– Acu’ îl sun pe Sârbu şi în două zile punem geamul la loc.  O să vezi.  Ca nou !  Şi nici nu o să trebuiască să îl mai spălăm de sărbători, că nu dăm folia jos de pe el !  Hai să vedem cum rezolvăm cu bateria de la chiuvetă.

 

Şi a rezolvat-o Ion !

 

Încercând să o desfac, am rupt-o de tot !  Nici nu vreau să vă descriu ce gheizer era în bucătărie…  Pentru că, în zelul meu, am uitat să închid apa de la robinetul din mască !

 

Dar asta nu e tot !

 

După ce mi-am dat seama unde greşisem şi am închis robinetul din mască, am zis ca trebuie să demontez bateria cu totul şi apoi să mă duc să cumpăr alta  (dacă mai găseam vreun magazin deschis la ora aia ) .

 

Ştiţi cum e :  când ceva e posibil să meargă prost, sigur o va face !

 

Deci, în zelul meu de a scoate bateria, îmi alunecă cheia şi lovesc cu putere…  Unde ?  În ţeava de polipropilenă pe care e montat apometrul !  Ţeavă care sare din cot !  Înainte de robinet !  Concluzia :  probleme mari !

 

Până să apuce maică-mea să spună ceva, am zbughit-o pe scări, la şeful de scară, de unde am luat cheia de la subsol…  Ca să opresc apa, nu că aveam nevoie de un loc unde să mi-o trag !

 

Deci am lăsat şi blocul fără apă !  Bravo, Ioane, meşteru’ Manole ce eşti !  Şi asta într-o zi de Duminică…  11 Noiembrie 2012 …

 

Când am ajuns acasă, după ce oprisem apa de la subsol, în bucătărie se puteau face sărituri de la trambulină, la olimpiadă…  Titanicul se putea scufunda cu lejeritate !

 

Am şters-o imediat la cumpărături, ca să scap de valul iniţial de furie al mamei mele, proprii şi personale…

 

Pe drum am sunat şi un instalator, în adevăratul sens al cuvântului  ( mersi Gabi !) …  Deci, când m-am întors acasă, mama nu prea a comentat, având în vedere faptul că mai era şi altcineva de faţă…

 

A mai trecut juma de ora şi s-a rezolvat şi treaba cu apa la chiuvetă…

 

 

De s-ar fi terminat toate aici !

 

 

Deci, era ora 15:00 – 15:30 …  Nici nu simţisem când trecuse timpul…  Şi dormisem doar vreo 2 ore în noaptea precedentă !

 

– Mamă, mi-e foame !  Nu mâncăm şi noi ceva ?  Ghiozdanul meu gârâie Simfonia a opta a lui Mozart !  Dar cam falsează !

– Ba da, am pus de mămăligă…  Cârnaţii se perpelesc în tigaie…  Vrei şi ouă ochiuri ?  Du-te şi adu şi tu o pungă de brânză din congelator, că am uitat să scot…  Crezi că eşti în stare, fără să mai strici ceva ?

 

„ Ei aş, mamaia e senilă !  Eu, cum să stric !?!? ” , îmi spun eu în gând…

 

Nu trec nici 20 de secunde…

 

– Mamă, din congelator curge apă !

 

Congelator care fusese dezgheţat în urmă cu fix o săptămână şi nu prezentase nici un semn de uzură psihică…  Dar acum era clar că cedase de vreo câteva zile !

 

După vreo sută de mii de telefoane disperate, prin care ne interesam cine are loc liber prin congelator, am ajuns la concluzia că e musai şi necesar să cumpărăm unul nou…  Vorba ceea :  „ Fiecare cu pizda măsii ” !

 

Rezumat :  sunat frate-miu, venit frate-miu, urcat în maşină, colindat prin oraş  ( Leru-i ler, lai-lai-lai ! ) , găsit magazin deschis, plăcut congelator, cumpărat congelator…  Partea proastă e că abia azi îl livrează la domiciliu, deoarece ieri nu aveau maşină pentru a-l transporta…

 

Deci, rezolvat şi problema cu congelatorul…

 

Dacă voi credeţi că s-a terminat cu ziua de Duminică 11 Noiembrie 2012, vă înşelaţi amarnic !

 

Aveam vreo oră – oră jumătate de când eram acasă, şi sună telefonul…

 

– Băi, ce facem, ieşim şi noi în seara asta pe undeva ?  Că m-am plictisit în casă !

– Da, cum să nu !?  La ce zi am avut, chiar am nevoie de oleacă de relaxare.

– Trec să te iau de acasă ?

– Ok, când ajungi în faţa blocului, sună-mă…

 

Acum rezumez…

 

Partea proastă e că atunci când Georgiana a ajuns în faţa blocului  ( Apropo, mersi mult de ajutor, fără tine nu ştiu cum aş fi trecut peste ziua de Duminică…  11 Noiembrie 2012 …  Până pleci, aranjăm noi lucrurile 🙂 ) , vorbeam cu cineva pe internet…  Celebrul feismuc !  Partea proastă e că vorbeam în timp ce mă îmbrăcam…

 

Nu ştiu dacă vă puteţi imagina scena…  Stăteam în fund pe pat, încercând să trag blugii pe mine, în timp ce butonam…

 

Precizare :  tastam la laptop…

 

Bla-bla-bla…

 

Sună telefonul…

 

Sar în picioare, trăgând blugii pe mine…  Agăţ cablul de alimentare de la laptop…  Buşesc laptop…  Spart display la laptop !

 

Am sunat-o pe Georgiana, pentru că nu am mai apucat să răspund la telefon şi i-am zis să se ducă acasă, că eu vin pe jos…  Nu o puteam expune riscului de a fi în aceeaşi maşină cu mine !  Am preferat să traversez pe jos jumătate de Galaţi, până am ajuns la ea !

 

Ştiţi ce s-a întâmplat pentru restul nopţii, nu ?

 

Ajuns acasă la Georgiana, culcat în fotoliu  ( nu puteam să mă risc să mă culc lângă ea, după cât de minunat merseseră toate lucrurile peste zi ) …

 

Georgi, rămâne cum am stabilit !

 

În concluzie :

 

1.   Toată ziua am mâncat o băşină…  Adică, gogoaşă…  Răsuflată !

 

2.   Nici dacă mă lovea uraganul Sandy nici cred că nu făcea atâtea pagube !

 

3.   Prieteni, dacă aveţi nevoie vreodată de ajutor, nici măcar să nu mă lăsaţi să bag aţa în ac !  Darămite să îmi daţi pe mână instrumente potenţial periculoase !

 

 

Dar a fost o simplă şi banală zi de Duminică…  11 Noiembrie 2012 …

 

 

Total pagube  ( în mare, că Dunărea-i scăzută ) :

 

– parchet + prag = 0 + 53 = 53

– baterie + racord + manoperă = 78 + 22 + 50 = 150

– congelator = aproape 1300

– Laptop = Să-mi bag pula dacă mai ştiu !

 

TOTAL : Nu mai contează, doar a fost o zi sfântă de Duminică !

 

 

Paguba cea mai mare e că am dormit în cur, în fotoliu, lângă o tipă de nota 20…  Dacă se poate numi dormit noaptea prin care am trecut !  Abia astă noapte am revăzut firul evenimentelor, deoarece peste zi nici nu realizam ce se întâmplă…  Parcă eram în transă…

 

 

P. S. :  Prin urmare, azi port chiloţii pe dos şi ceva roşu…  Culoare care nu îmi prea place, şi pe care o port doar atunci când sunt pe stop…  Adică doar atunci când îmi curge sânge din nas sau alte părţi ale corpului !

 

P. P. S. :  Slavă Domnului că azi e luni…  Dar ziua încă nu s-a terminat !

 

Sper doar că săptămâna se termină cu ziua de Duminică şi nu începe cu ea, ca la anglofoni…

 

Altfel, pula mea, dau în resemnare !

 

 

What’s next !?!?

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: