Lecţie de supravieţuire dintr-o şedinţă

Ceea ce vă voi povesti în continuare s-a întâmplat unui prieten.  Acesta e mai diliu şi nu prea e dus pe la biserică…  Dar e băiat bun.

 

Era astă-iarnă, şi era un ger de puteai face gloanţe din mercurul termometrelor.

Ziua începuse rău pentru Alex…  Nu de alta, dar era prima zi de muncă după un concediu de două săptămâni…  Ştiţi cum e cu trezitul la prima oră, după ce o perioadă te-ai dat jos din pat la ce oră ţi s-a sculat.

Din cauza frigului, maşina nu-i pornise, aşa că trebui să o ia pe jos către staţia de autobuz.  Pe drum, din cauza poleiului, luase o trântă sănătoasă şi îşi spărsese telefonul tocmai când anunţa la serviciu că întârzie…  Una peste alta, avea la prima oră o şedinţă importantă la care sigur avea să fie beştelit.  În troleibuz îl înjunghiase într-un loc moale cotul ţeapăn al unui pensionar care se grăbea la o promoţie la tigăi, apoi, când ajunse la serviciu, îşi dădu seama că uitase mapa cu prezentările în maşina lui care nu pornise.  Zăpada i se topise pe bocanci şi îi înmuiase ciorapii, iar mâinile îi erau îngheţate bocnă…  Într-o clipă îl străfulgeră gândul că poate ziua aceea era ultima la actualul loc de muncă…  Să întârzii la şedinţa parcă anume făcută să te desfiinţeze, să vii şi nepregătit şi nici să nu ai chef de discursuri după o călătorie cu troleibuzul mai înghesuit ca-ntr-o baterie de găini ouătoare, clar sunt semne rele !

Intră în clădire, se îndreptă spre biroul lui, sperând ca şedinţa să nu fi început…  Biroul era gol…  Semn rău, îşi spuse din nou.

– Unde sunt toţi ?  o întrebă pe o colegă care îşi calma mama la telefon că nu, nu e chiar aşa dezastru pe cât arată ăştia la ştiri, că e zăpadă mare, dar se circulă prin oraş…
– Sunt în şedinţă, se agită colega, fugi repede, te aşteaptă, au întrebat de tine, de ce nu ai sunat ?

Alex porni către sala de şedinţe ca un viţel către abator…  Ţinea mâinile în buzunar şi se juca cu ce mai rămăsese din telefonul său :  nişte cipuri şi o plăcuţă cu circuite imposibil de recuperat.

– A, domnul Alexandru, tocmai vorbeam despre dumneavoastră !  se repezi duşmanca lui numărul unu din firmă la jugulara lui, imediat ce-şi făcu intrarea, scuzându-se tăcut.  Nu staţi jos, prima dată spuneţi-ne de ce nu aţi depus raportul de activitate pe ianuarie şi planul pe februarie !

 

Acum e-acum, îşi spuse Alex.  Dă-l încolo, e numai un job…  Măcar să ies în stil mare !

– După cum bine ştiţi, am fost în concediu…  Şi în perioada asta, am fost internat în spital, spuse el…  Abia azi dimineaţă m-am externat.
– Dar ce aţi păţit ?  întrebă ironic colega cu care se avea ca bacteria cu antibioticul.
– Nu pot să vă spun, sper să mă-nţelegeţi.
– Nu, nu putem să vă înţelegem, spuse colega, hotărâtă să vadă sânge cu orice preţ.  Sunteţi sănătos ca o stâncă !
– Ei, tocmai, că nu-s !  Dacă aţi şti ce am păţit…

Trase aer în piept şi se gândi panicat cum să dreagă busuiocul…  Se simţea ca în şcoală, când era prins cu tema nefăcută, şi se scuza cu  „ Am fost bolnav, m-a durut piciorul ! ”  …  Râcâi disperat pe carcasa craniului, scotoci prin circumvoluţiuni după o scuză viabilă, credibilă, înduioşătoare…

Apoi scuipă cuvintele ca pe coji de seminţe, solemn ca un episcop :

– Dragi colegi, am fost răpit de extratereştri !

Şi-şi băgă mâinile înapoi în buzunare.

Colegii se opriră din respirat dintr-o dată, ca la un semnal…  Unul dintre ei mâzgălea o foaie, iar la auzul frazei fatidice, rupse, pur şi simplu, mina creionului.  Un altul se opări cu cafeaua, dar nu reacţionă deloc, ca în transă.

Apoi, dintr-odată, toţi izbucniră în râs !  Şi hohotiră vesel, ca nişte copii, aşa cum nimeni nu se gândise că se poate râde la o şedinţă de beştelit Alex la minus 22 de grade, într-o dimineaţă de luni, care începuse prost…

Atunci, Alex scoase din buzunar unul dintre cipurile telefonului său distrus şi îl trânti cu putere de masă, încruntat.

– Şi am fost internat la Neuro, unde m-au operat şi uitaţi ce mi-au găsit în cerebel !

În momentul acela, toată sala a amuţit…

 

P. S. :  Dacă Alex a minţit, vă mint şi eu pe voi.

 

Cert e că nu l-au concediat, dar l-au mutat în alt birou mai retras, şi toţi din firmă îl ocolesc.

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: