Când găteşti, e bine să pui şi o lacrimă

– Nu găteşti şi tu ceva bun ?  Că aş mânca ceva deosebit, m-am săturat de pizza şi de sanvişuri, zice gajica într-o seară…

Am simţit că-mi aplaudă genunchii.

– Miţipuf, iar ?  Abia ţi-ai revenit de la friptura de porc cu peşte şi legume, de data trecută.

Data trecută reuşisem să cristalizez aragazul şi bunătate de perete cu ceva tentativă nereuşită de porc cu hamsie, invenţie proprie…  Ieşise din oală nişte cenuşă ca de vulcan finlandez, iar gustul aducea de departe a fleică de urangutan cu nămol !  Asta dacă lăsai deoparte gustul de crab mort de 4 zile şi păstrat la căldură…  Nu am scăpat de miros decât după ce am epuizat vreo două flacoane dintr-un lichid interzis în UE şi am şmotruit preţ de trei nopţi.

– Eu nu idei şi oricum nu mă pricep la gătit.  Oricum avem nişte unt şi pâine de rezervă, asta dacă iar faci experimente nereuşite cu heringi cu frişcă.
– E în regulă, zic.  De data asta voi găti o reţetă tradiţională românească :  pui vietnamez picant cu sos picant, cu mămăligă şi pâine picantă şi brânză cu usturoaie.
– Sună bine, dar vezi să nu uiţi să pui şi ardei iute sau ceapă şi usturoi, ca ai mai gătit tu picant şi ţi-a ieşit dulce de la zaharină.

 

Înainte de a începe demolarea bucătăriei, am intrat în baie unde am meditat preţ de câteva secunde îngenuncheat la chiuvetă, aşa cum văzusem că făcea Rocky înaintea unui meci important…  Apoi mi-am pus pe fizic halatul cu miros de hamsie, mi-am flexat genunchii, mi-am întins încheieturile şi mi-am pocnit cu zgomot degetele  ( Aşa fac toţi marii bucătari ! )  după care am dat năvală în bucătărie ca mongolii în Transilvania, unde m-am înarmat cu un cuţit aşa de ascuţit, că niciodată nu voi mai scăpa de cicatrici.

Am pus mâna pe două cepe sănătoase, pe care le-am mărunţit cât se poate de bine  ( mai aveau puţin şi deveneau pastă tradiţională de ceapă ) , apoi am arestat nişte usturoi pe care de asemenea l-am tăiat mărunt-mărunt…  Pentru ca sosul să fie complet, am batjocorit usturoiul şi ceapa cu mult ardei iute, pe care aşijderea l-am tăiat ca la microscop, fără să-i scot seminţele.  Peste toată amestecătura am turnat din belşug piper şi sare, împreună cu ceva sos mexican militar care găureşte şi caroseria de tanc !  Ca să fie tacâmul complet, am mai stors peste materia aceea şi două lămâi galbene ca o gutuie şi am golit sticla de Tabasco. Să fie, maică !

Apoi am început să frământ viguros tot amestecul, să se elibereze acizii esenţiali şi să se întrepătrundă aromele.  Din când în când mai turnam şi niţel sos mexican picant, deşi începeam să simt deja cum mi se exfoliază unghiile !

După care m-am scărpinat temeinic la ochi cu mâna cu care amestecam…

 

 

P. S. :  Mai este necesar să spun că de la urletul pe care l-a scos, s-au crăpat paharele de cristal din casă ?

P. P. S. :  Bineînţeles că am comandat pizza în seara aia…  După o vizită la Urgenţe !

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: