Se mai întâmplă şi accidente …

 

Acum vreo două zile, părinţii găjicii mele ne anunţă că doresc să-şi petreacă seara cu tineretul…  La ce vin bun are  „ tata socru ” , asemenea intenţii, pur şi simplu, nu se negociază !

Pentru a-mi trata viitorii părinţi şi cu altceva decât pită şi sare iodată, am decis că e musai să trec pragul unui hipermarket din târgul nostru de provincie, pentru unele cumpărături…

Tradiţia cere ca, la intrarea în orice hipermarket, Miştocaru’ să meargă glonţ la raionul hi-tech şi multimedia, unde să îşi clătească ochii cu ultimele apariţii hardware sau lansări pe DVD şi Blu-Ray, de parcă-i obsedat…  Preţ de câteva minute, mintea lui de blogger  ( Aia pe care n-o are ! )  face un declic şi Miştocaru’ visează că mai face un upgrade la comp sau laptop, sau mai adaugă vreo câteva titluri la colecţia de filme !  Spre imensa lui surprindere, însă, subsemnatul descoperă că raionul respectiv nu mai există, fapt confirmat şi de un angajat…  „ Hai, sictir !  La ce preţuri aveau, nici nu mă mir…  Cum e posibil să ceri 80-100 de lei pe un film !?  Când durează maxim juma’ de oră să îl descarci de pe net, şi, pe deasupra, e şi moka !?  E moarte curată ! ” , îşi zise Miştocaru’ în sinea lui…  Aviz celorlalte hipermarketuri !

 

Dezamăgit peste măsură, încep raliul printre rafturi, într-o gloată cumpărăţionistă, de parcă toţi goliseră frigiderul în acelaşi timp !  Îndes în coş cel mai scump peşte, cea mai fină brânză, cel mai scump vin alb, care merge bine cu peştele…

Apoi mă izbeşte un aer de zgârcenie hidoasă şi-mi zic că nu e musai să sparg chiar un miliard de lei !

Hai să vedem la ce putem renunţa…

La peşte, nu se poate…  Viitorul tătic e oltean, mă spintecă dacă nu haleşte peşte !

Brânza trebuie să rămână, soacra e din Sibiu :  mioare, oi… Deci, no way !

Vinul !  „ Dă-l dracu’ , oricum aduce tata socru, nu e musai vin de fiţe ” , îmi zic în sinea mea…

 

( Gajica mea tocmai mi-a comunicat că de aici ar fi trebuit să încep postarea ) …

 

Mă întorc înapoi la raionul de vinuri…

Scot vinul din coş, îl las pe raft şi fac patru paşi, şi apoi încă o jumătate de pas…

În spatele meu, sticla abandonată comite sinucidere, cred că de indignare :  pică de pe raft, sau face cratered  ( Quake players will understand that ) …  Şi se sparge în ţăndări şi în stropi galbeni de vin alb, care merg bine cu peştele !  Sau ar fi mers…

Tot magazinul încremeneşte !!!!  Oamenii se holbează la mine, exact ca la un pinguin !

Pe mine mă pufneşte râsul…

„ Na, Miştocare, te-ai apucat să faci economie…  Acu’ plăteşte sticla asta spartă şi apoi mai cumpără una ” !

Apare o tanti angajată…

„ Sărut mânuşiţele, am spart o butelcă…  Cum procedăm ? ” , întreb eu cu o faţă de copil nevinovat…

Doamna dispare…          Apare un nene…

„ Bună ziua…  Io, io am fost ! ” , îi comunic şi mustăciosului…

Omul culege cu dibăcie de pe jos eticheta vinului spart şi pleacă fără să scoată nicio vocală…  Nici nu m-a băgat în seamă !

Eu rămân pe loc, ca prostul, supus afrontului general, înfruntând priviri maliţioase, benoclându-mă în zare…

Apare un nene de la pază  ( altul, nu primul ) :

„ Io !  Io am spart-o !  Cum se procedează ? ” , îl întreb…
„ Păi, va trebui să-l plătiţi. ” , îmi răspunde el, pe un ton foarte calm…
„ Aşa este însăşi viaţa. ”
„ Haideţi cu mine ! ” , îmi zice…

Badiguardul ia o sticlă identică de pe raft şi mergem împreună la casă, mă bagă în faţă, plătesc vinul şi restul cumpărăturilor, apoi îmi dă mie sticla

Cu o privire tâmpă pe faţă, neînţelegând care era faza, îl întreb :

„ Păi, acum ce fac cu vinul ? ”
„ Îl beţi acasă ! ”
„ Aha ! ” , zic io…  De parcă aş fi avut de gând să îl beau în magazin !

L-am pus în coş şi mi-am văzut de drum, apoi am ajuns acasă…

Unde vinul s-a băut !

 

P. S. :  Nu, nu am plătit la casă două sticle, ci numai pe cea cu care am plecat din magazin !

Acu’ sunt şi eu curios…  Ce dracu’ se întâmpla dacă aş fi spart vreo câteva sticle de whisky, sau un televizor LCD Full HD, cu diagonala de un metru jumate ?  Cred că anul nou mă apuca tot în hipermarket…  Măturând, spălând pe jos şi aranjând marfa pe rafturi !

 

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: