Mamă, ce e cu mine ?

 

1.     Era o iarnă friguroasă de-ţi picau dinţii pe jos, fără regrete !  Era chiar iarna începutului de an 2012…

Când iarna devine nesimţită, eu posed una pereche nădragi strămoşeşti, cu căptuşeală…  Îi păstrez pentru că poate mi-i va cere vreodată NASA ca să testeze cum se simt cosmonauţii la minus zero grade Fahrenheit 9/11…  Nădragii ăştia sunt atât de groşi, că stau pe mine gata-gata să plesnească  ( la fel cum stă carnea pe unguroaicele grase, bine hrănite şi cu pielea albă, sau pe animalele ălea de le zice alfabetul morse ) …  Când îi port, îmi este imposibil să vâr ceva în buzunare, drept urmare, cheia de la maşina gajicii nu mi-a intrat în buzunar şi am pierdut-o când ieşeam de la un restaurant şi ne îndreptam către Forduleţ…  Maşinuţă care aparţine lu’  „ tata socru ” , că Mercedesu’ e în garaj, că e decapotabil…  Cum ningea nebun de alb în ziua aia, nu am mai găsit cheia, deşi am strigat-o şi am fluierat-o pe străzi, noaptea !

Aşa că am umplut stâlpii de afişe  „ Tăntălău, pierdut cheie Forduleţ, ofer recompensă, rog seriozitate ! ”  şi m-am întors cătrănit acasă, de parcă în acea zi îmi pierdusem cheia de la cutia poştală !

 

2.     După nicio săptămână, am plecat la o paranghelie, cu nişte amici, la Sinaia  ( unde all inclusive-ul cu papa şi alcoale home made, costă numai 90 lei/noapte…   Da, de persoană, om sau femeie ! ) …

La plecare, portofelul meu, ia-l din penis…  Zici că-l mâncaseră caprele sau le intrase în funduri !

Am înjurat groaznic, am ameninţat destinul cu represalii…  Dar destinul era prea ocupat să facă sex cu soarta mea !

Pe drum, venind de la Predeal, m-a sunat cineva, că mi-a găsit cheia de la punctul 1 !

O săptămână mai târziu, după ce apucasem să anulez nişte carduri, portofelul rătăcit la pensiune a fost redescoperit într-o stacană de lemn…  Cum a ajuns el acolo, dacă am fost batjocorit de destin sau nu, sau poate chiar de mâna mea beţivă, voi afla când îmi voi revedea filmul vieţii, înainte de moarte, şi fac un update la postarea asta…  Giany, te rog, adu-mi aminte, să nu uit !  Mersi !

 

3.     După vreo trei săptămâni, pentru că trebuia să particip la un dineu oficial, cu bere şi mici, am purces către capitala ţării noastre minunate, Bucureşti…

Unde mi-am pierdut orologiul meu drag, anti-vânt, anti-ploaie şi nu mai ştiu anti-ce, şi nu a mai fost găsit nici până în ziua de azi !

Cred că v-aţi dat seama că, dacă m-aş fi făcut praştie la paranghelia aia, nu aş mai fi pierdut nimic !

 

4.     Când umblam cu ceva treburi pe la Dioda  ( magazin de electrice şi electronice ) , săptămâna trecută, am cumpărat nişte acumulatori AA…  Pe ăştia i-am pierdut la serviciu, între locul de fumat sau budă şi biroul meu !

Şi pe care nu i-am regăsit nici până astăzi…

 

 

P. S. :  Va urma, punem pariu ?

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

One Response to Mamă, ce e cu mine ?

  1. Iustin says:

    pierdute ca pierdute dar găsite multe pot fi recuperate dac-ar fi lăsate-n loc sau bine, luate dar nu furate ci redirecţionate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: