Sunt fumător şi îmi place să mestec gumă

Fumez de undeva de prin liceu  ( Ca să vă daţi seama cam pe când se întâmpla asta, vă spun doar că pe atunci dinozaurii încă alergau liberi pe pământ ! ) …  În mod regulat…  Cu toate că diriga dintr-a şaptea era convinsă că bag în mine ca turcul.  Vocea era de vină…  Da’ ce vină aveam eu că m-am născut cu voce de fumător ?

Bun… Şi-am fumat pe lângă gardul liceului, lângă blocurile din faţă sau în părculeţul din apropiere, în funcţie de cum se schimba politica conducerii liceului faţă de fumători.  Uneori, când mi-era prea lene să mă deplasez, mai trăgeam câte o pipă în buda liceului…  După liceu, am fumat în curtea facultăţii, în interiorul facultăţii…  În tren, nu prea mai conta :  era liber la fumatul în locuri publice… Şi-a fost bine.

 

De când m-am angajat, nu avem loc de fumat…  Şi, pe bune că nu mă deranjează când e acceptabil afară…  Da’ cum dă gerul, cum mă aricesc.  Pentru că, oricât de ger ar fi, tot vrei să fumezi…  Ca pauză, ca destindere sau pur şi simplu pentru că ţipă plămânul în tine.  Vânt din faţă, vijelie din spate, ciclon stânga-dreapta…  Oricâte haine ai avea, tot te muşcă…  Eşti îngheţat în secunda doi !  Degetele-s degerate pe ţigară, nu le mai simţi…  Din instinct nu-i dai drumul şi tragi din ea, poate te mai încălzeşte, şi tragi şi frig odată cu fumul, şi-ţi îngheaţă şi plămânii, nu doar exteriorul…  După juma’ de ţigară mergi de parc-ar fi picioarele altuia care te duc, da’ măcar plămânul e fericit !  Până îl loveşte din nou dorinţa…  Şi ia-o de la capăt !

Cică-i viciu…  Eu prefer să-i spun plăcere…  Şi-mi place să-mi întreţin plăcerile, şi-s în stare de aproape orice pentru ele.  Chiar şi să fumez semi-îngheţat la minus ţânşpe grade !  Fiecare cu maniile şi limita lui de rezistenţă.

 

 

Trebuie să recunosc ceva :  sunt dependent de guma de mestecat…

Am început lejer, cu una-două pe zi…  Turbo, Minti, OtoMoto…  Orice mişca pe atunci.  Pentru surprize şi pentru senzaţia de a mesteca ore-n şir.  Baloanele cât mai mari şi mai zgomotoase erau orgasmice.  Mestecam, mestecam, mestecam…

Apoi am trecut pe guma mentolată…  Orbit…  O lamă pe zi, două lame, şi cantitatea a crescut.  Acum devorez măcar câte un pachet pe zi…  Pastile…  Am o scuză :  îs fumător.  La două ţigări vine şi pastila…  Variantele soft mentolate sau fructate nu mă satisfac.  Am încercat chestii şi mai mentolate, până m-am gândit că pot obţine cancer verde de la ele.  Aşa că m-am întors la Orbit…  Forever !

 

Mestec constant şi discret…  De parcă mi-aş ascunde dependența.  Nu mă furişez, doar că nu-mi place să fie vizibil…  Mestec graţios şi aproape invizibil…

Da’ care-i faza cu mestecatul de gumă cu toată faţa ?  Eventual cu gura deschisă, plescăind evident şi exemplificator ?  Tot maxilarul se mişcă în sensul acelor de ceasornic…  Vezi dinţi, măsele, dacă-ţi dai interesul, vezi până şi amigdalele !  Mişcare de rotaţie constantă…  Ştii cum rumegă cămilele ?  Cam în stilul ăla !

Prin anii ’50 era o modă să mesteci guma ostentativ…  Rebeliune împotriva sistemului, or something like that.  Gumă roz, mestecată la vedere…  Chit că vorbeai, cântai sau ascultai…  Muşchi în forţă…  Puţin dizgraţios, puţin golănesc, dar ce vrei, aşa era moda…  Reminescenţe din anii ’50 în prezent, grav !

În liceu n-aveam voie cu gumă…  Şi-o mascam pe cât posibil…  Mai degrabă te prindeau mâncând covrigi în oră, decât mestecând gumă !  Cu o singură excepţie :  ora de fizică.  Pentru că şi profa mesteca gumă.  Constant, ca noi.  Tic de fumător.  Da` nu că mesteca…  Avea un stil propriu şi personal :  mişcare stânga-dreapta…  Acum era guma în partea stângă, acum era în partea dreaptă !  Dacă nu pricepeai mare lucru din fizică, puteai fi hipnotizat de traiectoria gumei !  Stânga-dreapta…  Cu timp bine definit…  Precizie matematică…  Nu se oprea mişcarea aia nici când preda, nici când te încuia cu nu ştiu ce întrebare, nici când căuta răspunsul la cine ştie ce problemă…  Constant, ca legile fizicii !

Cu toată dependenţa mea, mă stresează rumegatul.  Mă vizualizez împroşcat cu ADN-ul ăluia de vorbeşte plecăind ;  cum scapă din greşeală guma direct pe mine ;  cum se lipeşte de orice…  BRRRRR !  Deci n-o mestecaţi vizibil în faţa mea.
Şi mă mai calcă pe ficaţi o chestie :  ăia de-şi scot guma, şi-o lipesc pe pachetul de ţigări, sau pe capacul de la sticlă…  O lasă să zacă acolo ceva timp, şi dup-aia o reiau la mestecat.  YUCK !  DOUBLE YUCK !  INFINIT YUCK !  Ţine-ţi guma-n gură…  Ai scos-o, la gunoi cu ea !  Nu-i reciclabilă.  Pe bune !
În concluzie :  sunt Ionuţ şi sunt dependent de ţigări şi gumă de mestecat !

 

Dacă vreodată o să mă vedeţi imitând o cămilă, daţi-mi două palme, să-mi revin !  Voi aprecia ghiontul.

 

Mai am şi alte manii ?  Lista e deschisă…

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

2 Responses to Sunt fumător şi îmi place să mestec gumă

  1. Iustin says:

    va să zică ții la maniile tale;

    de ce?

    pt. că-ți place. :))

  2. Iustin says:

    zic asta pt că majoritatea privesc asta drept obsesie patologică, plăcere vinovată;

    efectele cauzate vreunor manii se resimt, au urmări și urmăresc în pofida ruperii de ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: