Sărbătorile, ţiganii, vâscul şi herpesul

În primul rând, La Mulţi Ani !!!  Să fiţi sănătoşi şi iubiţi şi să aveţi parte de tot ce vă doriţi în viaţă…  Voi vă doriţi multe, dar oricum nu o să îndeplinească nimic !  🙂

Acum o să vă relatez câteva dintre ultimele întâmplări petrecute la sfârşitul anului trecut…

Partea I  –  Ţiganii şi colindul

Băga-mi-aş ! La prima oră te trezeai pe stadion... Fluierau ăştia în draci ! Îţi murea şi sula la intrare !


Dacă trăiţi în România, nu aveţi cum să scăpaţi de ei de sărbători: colindători, urători, sorcovişti şi de alte naţionalităţi.

Aşadar…  Ajunul Crăciunului, cineva bate tare în uşă, de parcă era stare de urgenţă.

Sar repede la intrare, deschid uşa…  În faţa mea stăteau doi ţigănuşi negri ca omleta arsă şi rebegiţi de frig…

–  Primiţi cu colindul ?
–  Bă, aţi mâncat ceva azi ?  mă răstesc la ei.
–  Da !  răspunde omleta arsă.
–  Hai, colindaţi-mă de să se spargă geamurile !

„ Steaua sus răsaaaaareeeeee… ”  I-am lăsat să behăie vreo 30 de secunde, apoi le-am făcut semn să se oprească…  Am scos 10 lei, sănătate, sărbători fericite…

Nu trec 10 minute şi apar sosiile primilor doi…  Tot doi la număr, la fel de indo-europeni…  Bine, mai mult indo decât europeni …

–  Primiţi cu colinda ?
–  Bă !  Strigaţi să se audă până-n Brăila, altfel vax bani !

„ Asearăăă pe înserateeeeee… ”  I-am lăsat să latre vreun minut, am scos alţi 10 lei, sănătate, sărbători fericite…

Trece vreo oră, laolaltă cu vreo două căni de vin fiert şi iar bate cineva la uşă…

–  Putem să colindăm ? zic trei co-etnici de-ai lui Mădălin Voicu.
–  Da !  Da’ să se audă !  Că io-s mai fudul de urechi !

„ Treeeei păstooooori se întâlnirăăăă… ”  Au bengănit vreo trei minute, apoi gata, m-am plictisit…  Tura asta m-a costat 15 lei.  Sănătate, Crăciun frumos !

Ne mai ciondănim oleacă, mai băgăm o fripturică la cuptor, mai aranjăm un glob în bradul de Crăciun, mai zapăm puţin posturile la televizor…  Auzim iarăşi bătăi în uşa castelului…

Mă duc, deschid…  De data asta, doi români, frate !  Deci albi-albi, caucazieni cu ochi albaştri, daco-româno-cumani, cum ar zice Neagu Giuvara.  Pe la  18 – 20 de ani…

–  Cu voi ce-i ?
–  Primiţi cu colindul ?
–  Sigur !  Dă-i drumul la CD !

„ Ooooo ce veeesteeeee miiinuuunaaatttăăăă… ”

–  De unde sunteţi ?
–  Din Vânători !
–  Da ?  Şi aţi venit la noi aici, în Galaţi, să faceţi şi voi un bănuţ de sărbători, nu ?  Să aveţi voi şi familia voastră de-o pâine ?
–  Da !  zic ei…  Pe la noi prin sat lumea e săracă şi nu prea are bani, şi ne-am zis că la Galaţi avem mai multe şanse să facem un ban grămadă.  ( Cum dracu’ e săracă lumea, că pe acolo sunt numai vile !?!? )

Erau chiar doi copii curăţei, frumuşei şi destul de voinici…

– Ia luaţi de-aici !

Scot 2 lei…  Doar doi lei…  De ăştia noi…  Doi Iorga de ăia verzi…

– Sărbători fericite !
– Mulţumim frumos, nenea !

Şi pleacă.

Gagica mea, care a văzut fiecare gest de-al meu, nu mai poate răbda :

–  Mă, da’ zi-mi şi mie ceva !
–  Orice, zic eu…  Orice !
–  Deci, au venit doi ţigani, le-ai dat 10 lei…  Au venit alţi doi ţigani, le-ai dat tot 10 lei…  Apoi trei ţigani, 15 lei !  Corect ?
–  Corect !
–  Păi, şi atunci la ăştia doi români de ce le-ai dat numai doi lei ?  Adică un leu la fiecare !?  Ce-i cu discriminarea asta pozitivă ?
–  Ce să zic !  Românii ăia ?  Le trebuie bani ?  Dacă le trebuie bani, să meargă la muncă !

P.S. :  Pe ţiganii ăia nu i-am mai văzut de atunci…  Pe cei doi românaşi i-am văzut peste vreo două zile…  Într-un club de fiţe din oraş !  În loc de pâine, aveau în faţă câte un pahar de whiskey şi o doză de Red Bull !

Partea a II-a  –  Vând vâsc, vând vâsc vând vâsc !!!

Fiecare agaţă vâscul unde doreşte

Conform unei vechi tradiţii druidice, inspirată din Ardeal, dacă n-ai vâsc în casă de Anul Nou, eşti praf…  Eşti vâsc-albina !  Decât să te prindă noul an fără vâsc, mai bine spargi o oglindă, înjuri în biserică sau te iei la bătaie cu 4 jandarmi, un taximetrist şi o mămică !  Sau deschizi o filială a Bisericii Ortodoxe Române lângă o tabără de antrenament Al Qaeda, că tot aia e…

În fine.

După cum bine ştiţi, la fiecare schimbare de sufix a anului, trotuarele, intersecţiile, locurile publice şi toaletele sunt invadate de periculoşii traficanţi de Viscum album.  Aşezaţi strategic, aceştia sunt imposibili de evitat…  De unde vine şi expresia  „ În viaţă nu poţi scăpa de moarte, de taxe şi de negustorii de vâsc ! ”  .

Ionuţ din Galaţi  ( îl ştiţi pe Ionuţ, stă-n Galaţi )  ieşea dintr-un centru comercial, magazin sau benzinărie, când sare pe el o etnică, să-l hărţuiască…

–  Conaşule !  Cumpără nişte vâsc, să câştigi la loterie în 2012 !
–  Mulţumesc frumos, sănătate ! zice Ionuţ, mergând în drumul destinului său.
–  Hai !  Să te iubească nievasta sau iubita şi să-ţi crească copilaşul, să se facă preşedintele Europei !
–  Da-da…  zice Ionuţ, urmându-şi mai departe destinul.
–  Atâta eşti de frumos, că ţi l-aş da pe gratis !

La auzul unui asemenea compliment, orice băiat pe care-l cheamă Ionuţ şi stă în Galaţi se înmoaie ca un ţurţure…  Aşa că Ionuţ se opreşte, scormoneşte în buzunar şi începe să scaneze portofelul…

În portofel, oroare !  Fiind la final de cumpărături, nu mai avea decât nişte monede obosite…  Şi niciun bancomat prin preajmă.

– Măi, nu am bani la mine !  Bănuiesc că nu îţi pot plăti cu cardul…  Nu mi-l dai gratis, aşa cum ai zis ?

În acel moment, ţiganca s-a evaporat, ca printr-o vrajă ţigănească…  Ce, nu credeţi că ţigăncile fac vrăji ?  Ia întrebaţi-o pe Oana Zăvoranu !

Partea a III-a  –  Cum să scapi de herpes

Nu vi se pare că e profi ?

Dacă zeii vor să doboare un om, prima dată îi iau minţile, apoi îi dau herpes…

Când eram mai tânăr, pe la 14-15 ani, de fiecare dată când se anunţa vreo chindie din asta importantă, gen revelion, colindat sau dezvirginare în grup, dar de fiecare dată şi fără excepţii,  îmi apărea negreşit un coş buclucaş, denumit  „ Coşul de evenimente speciale ” , al cărui singur scop era să mă ţină departe de gagicile mai în vârstă  ( ălea erau singurele care beau, deci erau o pradă sigură, că la ălea treze nu am avut niciodată noroc ) .  L-am purtat cu mine la aproape toate nunţile la care am mers, la banchete, botezuri, întâlniri importante…  Răsărea, mă făcea de râs, apoi dispărea la fel de misterios precum apărea, exact ca Zorro !

Anii au trecut, iar odată cu vârsta am pierdut, printre multe altele, şi coşul meu de evenimente speciale.

Înainte de revelion, însă, pe când mă ghiftuiam mai abitir din răcituri, sarmale şi jumări cu gem de coacăze, am simţit aşa, ca o jenă…  Am presimţit că nu are ce să iasă bine, dar am continuat să mestec grăsimi animale, de parcă eram în plină criză economică.  Şi a doua zi dimineaţă s-a întâmplat: un mega-buboi se lăfăia la mine pe buza superioară…  Era ca un buric pe obraz…  „Herpesul de Revelion” , aşa l-am botezat instantaneu.

Treburile ăstea mă seacă, pentru că ţin la faţa mea, care face parte din brandul personal…  Aşa că am aplicat pe buză creme, loţiuni şi poţiuni magice de aloe vera, de gălbenele şi de Norvea de Braşov, i-am vorbit frumos şi l-am cocoloşit, doar-doar s-a duce pe pustii, după  „ coşul de evenimente speciale ” , actualmente defunct…  Toate au fost în van, aşa că seara, în disperare de cauză, m-am pus în genunchi şi m-am rugat la Dumnezeu pentru sănătate, prosperitate şi fericire în familie…  Şi să dispară războaiele şi foametea din lume, şi herpesul meu de pe buza superioară !

Rugile mi-au fost parţial ascultate :  a doua zi dimineaţa nu mai aveam aproape nimic pe buza superioară, era netedă şi lucioasă ca o spinare de lipitoare…  Herpesul, în schimb, se transferase pe buza inferioară, unde era bine mersi !

Aşa că tot rebulionul am băut numai vin negru  ( Da’ negru, frate, catran ! Ca un somalez… ) , mi-am pictat buzele la o culoare  ( Bine, era o culoare mai ciudată, ceva în genul indigoului, arătam mai ceva ca o paraşută de pe centură… )  şi m-am liniştit, pentru că nu mai puteai deosebi.  Bine, la cât am băut, mi-am colorat şi creierul…  Sau neuronul care îl formează.

P.S. :  A două zi, când m-am sculat 🙂 , nu mai aveam nimic la bot !  Doar trebuia să fiu mai special în poze, nu ?

Anunțuri

Despre tzunoi
Sictirit pe viata. Mi s-a facut lehamite de ceea ce vad in jurul meu: pe cine promovam ca vedete, pe cine alegem sa ne reprezinte, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: